Psalm 79
A psalm of Asaph.
1O God, the nations have invaded your inheritance;
they have defiled your holy temple,
they have reduced Jerusalem to rubble.
2They have left the dead bodies of your servants
as food for the birds of the sky,
the flesh of your own people for the animals of the wild.
3They have poured out blood like water
all around Jerusalem,
and there is no one to bury the dead.
4We are objects of contempt to our neighbors,
of scorn and derision to those around us.
5How long, Lord? Will you be angry forever?
How long will your jealousy burn like fire?
6Pour out your wrath on the nations
that do not acknowledge you,
on the kingdoms
that do not call on your name;
7for they have devoured Jacob
and devastated his homeland.
8Do not hold against us the sins of past generations;
may your mercy come quickly to meet us,
for we are in desperate need.
9Help us, God our Savior,
for the glory of your name;
deliver us and forgive our sins
for your name’s sake.
10Why should the nations say,
“Where is their God?”
Before our eyes, make known among the nations
that you avenge the outpoured blood of your servants.
11May the groans of the prisoners come before you;
with your strong arm preserve those condemned to die.
12Pay back into the laps of our neighbors seven times
the contempt they have hurled at you, Lord.
13Then we your people, the sheep of your pasture,
will praise you forever;
from generation to generation
we will proclaim your praise.
Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf.
1Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2Au dat cadavrele robilor Tăi
ca hrană păsărilor cerului,
și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.
3Le‑au vărsat sângele
așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului
și nu s‑a găsit nimeni care să‑i îngroape.
4Am fost de disprețul vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6Varsă‑Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc
și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7căci l‑au devorat pe Iacov
și i‑au nimicit locuința.
8Nu‑Ți aminti de nelegiuirile noastre dintâi8 Sau: de păcatele înaintașilor noștri.!
Grăbește‑Te să ne ieși înainte cu mila Ta,
căci suntem foarte nenorociți.
9Ajută‑ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava Numelui Tău!
Scapă‑ne și fă ispășire pentru păcatele noastre
datorită Numelui Tău!
10De ce să zică neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?“
Să se facă cunoscut printre neamuri, înaintea ochilor noștri,
răzbunarea pentru sângele vărsat al robilor Tăi!
11Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor;
prin tăria brațului Tău, scapă‑i pe cei condamnați la moarte!
12Răsplătește‑le vecinilor noștri înșeptit în sânul lor
insulta cu care Te‑au insultat, Stăpâne!
13Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Îți vom mulțumi mereu,
vom vesti laudele Tale din generație în generație!
