The Greatest in the Kingdom of Heaven
1At that time the disciples came to Jesus and asked, “Who, then, is the greatest in the kingdom of heaven?”
2He called a little child to him, and placed the child among them. 3And he said: “Truly I tell you, unless you change and become like little children, you will never enter the kingdom of heaven. 4Therefore, whoever takes the lowly position of this child is the greatest in the kingdom of heaven. 5And whoever welcomes one such child in my name welcomes me.
Causing to Stumble
6“If anyone causes one of these little ones—those who believe in me—to stumble, it would be better for them to have a large millstone hung around their neck and to be drowned in the depths of the sea. 7Woe to the world because of the things that cause people to stumble! Such things must come, but woe to the person through whom they come! 8If your hand or your foot causes you to stumble, cut it off and throw it away. It is better for you to enter life maimed or crippled than to have two hands or two feet and be thrown into eternal fire. 9And if your eye causes you to stumble, gouge it out and throw it away. It is better for you to enter life with one eye than to have two eyes and be thrown into the fire of hell.
The Parable of the Wandering Sheep
10“See that you do not despise one of these little ones. For I tell you that their angels in heaven always see the face of my Father in heaven. 1118:11 Some manuscripts include here the words of Luke 19:10.
12“What do you think? If a man owns a hundred sheep, and one of them wanders away, will he not leave the ninety-nine on the hills and go to look for the one that wandered off? 13And if he finds it, truly I tell you, he is happier about that one sheep than about the ninety-nine that did not wander off. 14In the same way your Father in heaven is not willing that any of these little ones should perish.
Dealing With Sin in the Church
15“If your brother or sister18:15 The Greek word for brother or sister (adelphos) refers here to a fellow disciple, whether man or woman; also in verses 21 and 35. sins,18:15 Some manuscripts sins against you go and point out their fault, just between the two of you. If they listen to you, you have won them over. 16But if they will not listen, take one or two others along, so that ‘every matter may be established by the testimony of two or three witnesses.’18:16 Deut. 19:15 17If they still refuse to listen, tell it to the church; and if they refuse to listen even to the church, treat them as you would a pagan or a tax collector.
18“Truly I tell you, whatever you bind on earth will be18:18 Or will have been bound in heaven, and whatever you loose on earth will be18:18 Or will have been loosed in heaven.
19“Again, truly I tell you that if two of you on earth agree about anything they ask for, it will be done for them by my Father in heaven. 20For where two or three gather in my name, there am I with them.”
The Parable of the Unmerciful Servant
21Then Peter came to Jesus and asked, “Lord, how many times shall I forgive my brother or sister who sins against me? Up to seven times?”
22Jesus answered, “I tell you, not seven times, but seventy-seven times.18:22 Or seventy times seven
23“Therefore, the kingdom of heaven is like a king who wanted to settle accounts with his servants. 24As he began the settlement, a man who owed him ten thousand bags of gold18:24 Greek ten thousand talents; a talent was worth about 20 years of a day laborer’s wages. was brought to him. 25Since he was not able to pay, the master ordered that he and his wife and his children and all that he had be sold to repay the debt.
26“At this the servant fell on his knees before him. ‘Be patient with me,’ he begged, ‘and I will pay back everything.’ 27The servant’s master took pity on him, canceled the debt and let him go.
28“But when that servant went out, he found one of his fellow servants who owed him a hundred silver coins.18:28 Greek a hundred denarii; a denarius was the usual daily wage of a day laborer (see 20:2). He grabbed him and began to choke him. ‘Pay back what you owe me!’ he demanded.
29“His fellow servant fell to his knees and begged him, ‘Be patient with me, and I will pay it back.’
30“But he refused. Instead, he went off and had the man thrown into prison until he could pay the debt. 31When the other servants saw what had happened, they were outraged and went and told their master everything that had happened.
32“Then the master called the servant in. ‘You wicked servant,’ he said, ‘I canceled all that debt of yours because you begged me to. 33Shouldn’t you have had mercy on your fellow servant just as I had on you?’ 34In anger his master handed him over to the jailers to be tortured, until he should pay back all he owed.
35“This is how my heavenly Father will treat each of you unless you forgive your brother or sister from your heart.”
Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
(Mc. 9:33-37; Lc. 9:46-48)
1În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, zicând:
– Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor?
2Isus a chemat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor 3și le-a zis:
– Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca și copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4Prin urmare, oricine se smerește ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5Și oricine primește în Numele Meu pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește. 6Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
Prilejuri de poticnire
(Mc. 9:42-47; Lc. 17:1-2)
7Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de poticnire7 Vezi nota de la 13:41.! Căci este nevoie să vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de poticnire! 8Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei9 Vezi nota de la 5:22.!
Pilda despre oaia rătăcită
(Lc. 15:4-7)
10Vedeți să nu cumva să-l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri. 11Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit! 14Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre acești micuți.
Când semenul tău păcătuiește împotriva ta
(Lc. 17:3)
15Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l15 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a convinge, a dovedi vinovat. doar între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie întemeiată pe cuvântul a doi sau trei martori“16 Vezi Deut. 19:15.. 17Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii17 Vezi nota de la 16:18.. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân17 Sau: ca unul dintre neamuri. și ca un vameș.
18Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.18 Vezi nota de la 16:19.
19Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în ceruri. 20Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!
Pilda despre sclavul nemilostiv
(Lc. 17:4)
21Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat:
– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?
22Isus i-a zis:
– Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte22 Sau: până la șaptezeci și șapte; sau: de câte ori este nevoie..
23De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. 24Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți24 O sumă imensă: zeci de milioane de denari (un talant grecesc avea aproximativ 6000 de denari); pentru valoarea denarului, vezi nota de la 20:2.. 25Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“ 27Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.
28După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari28 O sumă infimă comparativ cu precedenta; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 20:2.. El l-a înșfăcat și, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: „Plătește ce-mi datorezi!“ 29Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti.“ 30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“
34Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.
35Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său.
