The Parable of the Shrewd Manager
1Jesus told his disciples: “There was a rich man whose manager was accused of wasting his possessions. 2So he called him in and asked him, ‘What is this I hear about you? Give an account of your management, because you cannot be manager any longer.’
3“The manager said to himself, ‘What shall I do now? My master is taking away my job. I’m not strong enough to dig, and I’m ashamed to beg— 4I know what I’ll do so that, when I lose my job here, people will welcome me into their houses.’
5“So he called in each one of his master’s debtors. He asked the first, ‘How much do you owe my master?’
6“ ‘Nine hundred gallons16:6 Or about 3,000 liters of olive oil,’ he replied.
“The manager told him, ‘Take your bill, sit down quickly, and make it four hundred and fifty.’
7“Then he asked the second, ‘And how much do you owe?’
“ ‘A thousand bushels16:7 Or about 30 tons of wheat,’ he replied.
“He told him, ‘Take your bill and make it eight hundred.’
8“The master commended the dishonest manager because he had acted shrewdly. For the people of this world are more shrewd in dealing with their own kind than are the people of the light. 9I tell you, use worldly wealth to gain friends for yourselves, so that when it is gone, you will be welcomed into eternal dwellings.
10“Whoever can be trusted with very little can also be trusted with much, and whoever is dishonest with very little will also be dishonest with much. 11So if you have not been trustworthy in handling worldly wealth, who will trust you with true riches? 12And if you have not been trustworthy with someone else’s property, who will give you property of your own?
13“No one can serve two masters. Either you will hate the one and love the other, or you will be devoted to the one and despise the other. You cannot serve both God and money.”
14The Pharisees, who loved money, heard all this and were sneering at Jesus. 15He said to them, “You are the ones who justify yourselves in the eyes of others, but God knows your hearts. What people value highly is detestable in God’s sight.
Additional Teachings
16“The Law and the Prophets were proclaimed until John. Since that time, the good news of the kingdom of God is being preached, and everyone is forcing their way into it. 17It is easier for heaven and earth to disappear than for the least stroke of a pen to drop out of the Law.
18“Anyone who divorces his wife and marries another woman commits adultery, and the man who marries a divorced woman commits adultery.
The Rich Man and Lazarus
19“There was a rich man who was dressed in purple and fine linen and lived in luxury every day. 20At his gate was laid a beggar named Lazarus, covered with sores 21and longing to eat what fell from the rich man’s table. Even the dogs came and licked his sores.
22“The time came when the beggar died and the angels carried him to Abraham’s side. The rich man also died and was buried. 23In Hades, where he was in torment, he looked up and saw Abraham far away, with Lazarus by his side. 24So he called to him, ‘Father Abraham, have pity on me and send Lazarus to dip the tip of his finger in water and cool my tongue, because I am in agony in this fire.’
25“But Abraham replied, ‘Son, remember that in your lifetime you received your good things, while Lazarus received bad things, but now he is comforted here and you are in agony. 26And besides all this, between us and you a great chasm has been set in place, so that those who want to go from here to you cannot, nor can anyone cross over from there to us.’
27“He answered, ‘Then I beg you, father, send Lazarus to my family, 28for I have five brothers. Let him warn them, so that they will not also come to this place of torment.’
29“Abraham replied, ‘They have Moses and the Prophets; let them listen to them.’
30“ ‘No, father Abraham,’ he said, ‘but if someone from the dead goes to them, they will repent.’
31“He said to him, ‘If they do not listen to Moses and the Prophets, they will not be convinced even if someone rises from the dead.’ ”
Pilda administratorului nedrept
1Apoi le‑a zis ucenicilor:
– Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că‑i risipește averea. 2El l‑a chemat și i‑a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care‑l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“ 3Administratorul și‑a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi‑e rușine. 4Știu ce‑o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“
5I‑a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i‑a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“ 6Acela i‑a răspuns: „O sută de bați6 Un bat avea aproximativ 30 l; aproximativ 3 kilolitri. O datorie foarte mare, reprezentând recolta de la aproape 450 de măslini, o valoare de aproximativ 1000 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41). de ulei de măsline.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul, așază‑te repede și scrie cincizeci!“ 7A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“ Acela i‑a răspuns: „O sută de cori7 Un cor avea între 350-400 l; aproximativ 35-40 kilolitri. O datorie foarte mare, reprezentând recolta de pe aproape 100 de acri, o valoare între 2500-3000 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41). de grâu.“ El i‑a zis: „Ia‑ți zapisul și scrie optzeci!“
8Stăpânul l‑a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate.8 Istețimea administratorului a constat în faptul că acesta a știut să se folosească de mijloacele de care dispunea, asigurându‑și astfel viitorul. Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.
9Și Eu vă spun: faceți‑vă prieteni cu ajutorul bogăției9, 11, 13 Gr.: mamonas, termen de origine aramaică. Acesta are sensul de avere, bogăție. nedreptății, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice! 10Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare. 11Așadar, dacă n‑ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v‑o va încredința pe cea adevărată?! 12Și dacă n‑ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! 13Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.
14Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.
15Dar El le‑a zis:
– Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învățături
(Mt. 11:12-13; 5:18, 31-32)
16Legea și Profeții au ținut până la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea. 17Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere17 Cu referire la micile diferențe dintre literele alfabetului ebraic, multe dintre acestea fiind foarte asemănătoare. a Legii!
18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.
Bogatul și Lazăr
19Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi. 20La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube 21și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și‑i lingeau bubele.
22Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam22-23 Lit.: a fost purtat de îngeri spre pieptul lui Avraam. Imaginea poate sugera un banchet, masa din Împărăția lui Dumnezeu (vezi 13:28-29), deoarece, în vremea aceea, oamenii petreceau împreună mult timp la mesele festive, sprijinându‑se uneori unul de altul (vezi In. 13:23). Probabil în contrast cu masa bogatului (v. 21).. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. 23În Locuința Morților23 Gr.: Hades, unde se afla în chinuri, și‑a ridicat ochii și l‑a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia. 24Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și umezească vârful degetului în apă și să‑mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“
25Însă Avraam a zis: „Copile, amintește‑ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le‑a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.“
27El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să‑l trimiți în casa tatălui meu, – 28căci am cinci frați –, ca să‑i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“
29Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți29 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea (Moise), Profeții și Scrierile.. Să asculte de ei!“
30Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“
31Însă Avraam i‑a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“
