Jerusalem Under Siege
1“Flee for safety, people of Benjamin!
Flee from Jerusalem!
Sound the trumpet in Tekoa!
Raise the signal over Beth Hakkerem!
For disaster looms out of the north,
even terrible destruction.
2I will destroy Daughter Zion,
so beautiful and delicate.
3Shepherds with their flocks will come against her;
they will pitch their tents around her,
each tending his own portion.”
4“Prepare for battle against her!
Arise, let us attack at noon!
But, alas, the daylight is fading,
and the shadows of evening grow long.
5So arise, let us attack at night
and destroy her fortresses!”
6This is what the Lord Almighty says:
“Cut down the trees
and build siege ramps against Jerusalem.
This city must be punished;
it is filled with oppression.
7As a well pours out its water,
so she pours out her wickedness.
Violence and destruction resound in her;
her sickness and wounds are ever before me.
8Take warning, Jerusalem,
or I will turn away from you
and make your land desolate
so no one can live in it.”
9This is what the Lord Almighty says:
“Let them glean the remnant of Israel
as thoroughly as a vine;
pass your hand over the branches again,
like one gathering grapes.”
10To whom can I speak and give warning?
Who will listen to me?
Their ears are closed6:10 Hebrew uncircumcised
so they cannot hear.
The word of the Lord is offensive to them;
they find no pleasure in it.
11But I am full of the wrath of the Lord,
and I cannot hold it in.
“Pour it out on the children in the street
and on the young men gathered together;
both husband and wife will be caught in it,
and the old, those weighed down with years.
12Their houses will be turned over to others,
together with their fields and their wives,
when I stretch out my hand
against those who live in the land,”
declares the Lord.
13“From the least to the greatest,
all are greedy for gain;
prophets and priests alike,
all practice deceit.
14They dress the wound of my people
as though it were not serious.
‘Peace, peace,’ they say,
when there is no peace.
15Are they ashamed of their detestable conduct?
No, they have no shame at all;
they do not even know how to blush.
So they will fall among the fallen;
they will be brought down when I punish them,”
says the Lord.
16This is what the Lord says:
“Stand at the crossroads and look;
ask for the ancient paths,
ask where the good way is, and walk in it,
and you will find rest for your souls.
But you said, ‘We will not walk in it.’
17I appointed watchmen over you and said,
‘Listen to the sound of the trumpet!’
But you said, ‘We will not listen.’
18Therefore hear, you nations;
you who are witnesses,
observe what will happen to them.
19Hear, you earth:
I am bringing disaster on this people,
the fruit of their schemes,
because they have not listened to my words
and have rejected my law.
20What do I care about incense from Sheba
or sweet calamus from a distant land?
Your burnt offerings are not acceptable;
your sacrifices do not please me.”
21Therefore this is what the Lord says:
“I will put obstacles before this people.
Parents and children alike will stumble over them;
neighbors and friends will perish.”
22This is what the Lord says:
“Look, an army is coming
from the land of the north;
a great nation is being stirred up
from the ends of the earth.
23They are armed with bow and spear;
they are cruel and show no mercy.
They sound like the roaring sea
as they ride on their horses;
they come like men in battle formation
to attack you, Daughter Zion.”
24We have heard reports about them,
and our hands hang limp.
Anguish has gripped us,
pain like that of a woman in labor.
25Do not go out to the fields
or walk on the roads,
for the enemy has a sword,
and there is terror on every side.
26Put on sackcloth, my people,
and roll in ashes;
mourn with bitter wailing
as for an only son,
for suddenly the destroyer
will come upon us.
27“I have made you a tester of metals
and my people the ore,
that you may observe
and test their ways.
28They are all hardened rebels,
going about to slander.
They are bronze and iron;
they all act corruptly.
29The bellows blow fiercely
to burn away the lead with fire,
but the refining goes on in vain;
the wicked are not purged out.
30They are called rejected silver,
because the Lord has rejected them.”
Ierusalimul va fi asediat
1Fugiți din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunați din trâmbiță1, 17 Vezi nota de la 4:5. la Tekoa!
Dați semnalul la Bet‑Hacherem!
Căci din nord se ivește o nenorocire
și o mare distrugere.
2O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă și delicată,
3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei își întind corturile în jurul ei
și fiecare își paște turma în dreptul lui.“
4„Declarați4 Lit.: sfințiți/puneți deoparte împotriva ei. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). război împotriva ei!
Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază!
Dar, vai, ziua se sfârșește
și umbrele de seară se lungesc.
5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții
și să‑i distrugem palatele!“
6Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Tăiați copaci
și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7După cum o fântână își reîmprospătează apele,
tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea.
Violența și distrugerea răsună din ea.
Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8Ia învățătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
și să te prefac într‑un pustiu,
într‑o țară de nelocuit.“
9Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Să culeagă rămășița lui Israel
așa cum se culege via.
Puneți mâna pe ea,
așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“
10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez
ca ei să asculte?
Iată, urechea lor este necircumcisă
și nu pot să ia aminte.
Iată, Cuvântul Domnului este o insultă pentru ei
și nu‑și găsesc plăcerea în el.
11Eu însă sunt așa de plin de mânia Domnului
încât am obosit s‑o mai țin.
„Toarn‑o peste copilul de pe drum,
peste tinerii adunați laolaltă,
căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați,
și bătrânul, și cel încărcat de zile.
12Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile și soțiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor țării,
zice Domnul.
13De la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
14Ei leagă în mod ușuratic
rana poporului Meu,
zicând: «Pace, pace!»,
când nu este pace.
15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune?
Nu, nu le e rușine deloc
și nici nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnați când îi voi pedepsi,
zice Domnul.“
16Așa vorbește Domnul:
„Stați la răspântii și priviți!
Întrebați care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea
și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»
17Am pus păzitori peste voi.
Luați aminte la sunetul trâmbiței!
Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»
18De aceea, ascultați, neamuri,
și priviți ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19Ascultă și tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
și a respins Legea Mea.
20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba
sau de trestia plăcut mirositoare,
care vine dintr‑o țară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
și nu‑Mi plac jertfele voastre.“
21De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii,
atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“
22Așa vorbește Domnul:
„Iată, un popor vine din țara de nord,
un neam mare este stârnit
de la marginile pământului.
23Ei sunt înarmați cu arc și suliță;
sunt cruzi și fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai și gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.“
24Am auzit vești despre ei
și mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.
25Nu ieșiți pe câmpuri
și nu umblați pe drumuri,
căci dușmanul are o sabie;
de jur împrejur este teroare.
26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac
și rostogolește‑te în cenușă.
Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu,
căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.
27„Te făcusem un examinator27 Cu referire la cel ce încearcă metalele.,
o fortăreață în poporul Meu,
ca să cunoști
și să cercetezi calea lor.
28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți,
umblând cu bârfa.
Sunt bronz și fier;
toți sunt niște pervertiți.
29Foalele suflă năprasnic
și plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăță degeaba;
cei răi nu sunt înlăturați.
30Sunt numiți argint lepădat,
căci Domnul i‑a lepădat.“
