A Message About Moab
1Concerning Moab:
This is what the Lord Almighty, the God of Israel, says:
“Woe to Nebo, for it will be ruined.
Kiriathaim will be disgraced and captured;
the stronghold48:1 Or captured; / Misgab will be disgraced and shattered.
2Moab will be praised no more;
in Heshbon48:2 The Hebrew for Heshbon sounds like the Hebrew for plot. people will plot her downfall:
‘Come, let us put an end to that nation.’
You, the people of Madmen,48:2 The name of the Moabite town Madmen sounds like the Hebrew for be silenced. will also be silenced;
the sword will pursue you.
3Cries of anguish arise from Horonaim,
cries of great havoc and destruction.
4Moab will be broken;
her little ones will cry out.48:4 Hebrew; Septuagint / proclaim it to Zoar
5They go up the hill to Luhith,
weeping bitterly as they go;
on the road down to Horonaim
anguished cries over the destruction are heard.
6Flee! Run for your lives;
become like a bush48:6 Or like Aroer in the desert.
7Since you trust in your deeds and riches,
you too will be taken captive,
and Chemosh will go into exile,
together with his priests and officials.
8The destroyer will come against every town,
and not a town will escape.
The valley will be ruined
and the plateau destroyed,
because the Lord has spoken.
9Put salt on Moab,
for she will be laid waste48:9 Or Give wings to Moab, / for she will fly away;
her towns will become desolate,
with no one to live in them.
10“A curse on anyone who is lax in doing the Lord’s work!
A curse on anyone who keeps their sword from bloodshed!
11“Moab has been at rest from youth,
like wine left on its dregs,
not poured from one jar to another—
she has not gone into exile.
So she tastes as she did,
and her aroma is unchanged.
12But days are coming,”
declares the Lord,
“when I will send men who pour from pitchers,
and they will pour her out;
they will empty her pitchers
and smash her jars.
13Then Moab will be ashamed of Chemosh,
as Israel was ashamed
when they trusted in Bethel.
14“How can you say, ‘We are warriors,
men valiant in battle’?
15Moab will be destroyed and her towns invaded;
her finest young men will go down in the slaughter,”
declares the King, whose name is the Lord Almighty.
16“The fall of Moab is at hand;
her calamity will come quickly.
17Mourn for her, all who live around her,
all who know her fame;
say, ‘How broken is the mighty scepter,
how broken the glorious staff!’
18“Come down from your glory
and sit on the parched ground,
you inhabitants of Daughter Dibon,
for the one who destroys Moab
will come up against you
and ruin your fortified cities.
19Stand by the road and watch,
you who live in Aroer.
Ask the man fleeing and the woman escaping,
ask them, ‘What has happened?’
20Moab is disgraced, for she is shattered.
Wail and cry out!
Announce by the Arnon
that Moab is destroyed.
21Judgment has come to the plateau—
to Holon, Jahzah and Mephaath,
22to Dibon, Nebo and Beth Diblathaim,
23to Kiriathaim, Beth Gamul and Beth Meon,
24to Kerioth and Bozrah—
to all the towns of Moab, far and near.
25Moab’s horn48:25 Horn here symbolizes strength. is cut off;
her arm is broken,”
declares the Lord.
26“Make her drunk,
for she has defied the Lord.
Let Moab wallow in her vomit;
let her be an object of ridicule.
27Was not Israel the object of your ridicule?
Was she caught among thieves,
that you shake your head in scorn
whenever you speak of her?
28Abandon your towns and dwell among the rocks,
you who live in Moab.
Be like a dove that makes its nest
at the mouth of a cave.
29“We have heard of Moab’s pride—
how great is her arrogance!—
of her insolence, her pride, her conceit
and the haughtiness of her heart.
30I know her insolence but it is futile,”
declares the Lord,
“and her boasts accomplish nothing.
31Therefore I wail over Moab,
for all Moab I cry out,
I moan for the people of Kir Hareseth.
32I weep for you, as Jazer weeps,
you vines of Sibmah.
Your branches spread as far as the sea48:32 Probably the Dead Sea;
they reached as far as48:32 Two Hebrew manuscripts and Septuagint; most Hebrew manuscripts as far as the Sea of Jazer.
The destroyer has fallen
on your ripened fruit and grapes.
33Joy and gladness are gone
from the orchards and fields of Moab.
I have stopped the flow of wine from the presses;
no one treads them with shouts of joy.
Although there are shouts,
they are not shouts of joy.
34“The sound of their cry rises
from Heshbon to Elealeh and Jahaz,
from Zoar as far as Horonaim and Eglath Shelishiyah,
for even the waters of Nimrim are dried up.
35In Moab I will put an end
to those who make offerings on the high places
and burn incense to their gods,”
declares the Lord.
36“So my heart laments for Moab like the music of a pipe;
it laments like a pipe for the people of Kir Hareseth.
The wealth they acquired is gone.
37Every head is shaved
and every beard cut off;
every hand is slashed
and every waist is covered with sackcloth.
38On all the roofs in Moab
and in the public squares
there is nothing but mourning,
for I have broken Moab
like a jar that no one wants,”
declares the Lord.
39“How shattered she is! How they wail!
How Moab turns her back in shame!
Moab has become an object of ridicule,
an object of horror to all those around her.”
40This is what the Lord says:
“Look! An eagle is swooping down,
spreading its wings over Moab.
41Kerioth48:41 Or The cities will be captured
and the strongholds taken.
In that day the hearts of Moab’s warriors
will be like the heart of a woman in labor.
42Moab will be destroyed as a nation
because she defied the Lord.
43Terror and pit and snare await you,
you people of Moab,”
declares the Lord.
44“Whoever flees from the terror
will fall into a pit,
whoever climbs out of the pit
will be caught in a snare;
for I will bring on Moab
the year of her punishment,”
declares the Lord.
45“In the shadow of Heshbon
the fugitives stand helpless,
for a fire has gone out from Heshbon,
a blaze from the midst of Sihon;
it burns the foreheads of Moab,
the skulls of the noisy boasters.
46Woe to you, Moab!
The people of Chemosh are destroyed;
your sons are taken into exile
and your daughters into captivity.
47“Yet I will restore the fortunes of Moab
in days to come,”
declares the Lord.
Here ends the judgment on Moab.
Profeție împotriva Moabului
1Cu privire la Moab:
Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit!
Întăritura1 Sau: Misgab. va fi acoperită de rușine și zdrobită!
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon2 Heșbon sună asemănător cu termenul ebraic pentru a pune la cale. se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!»
Și tu, Madmen2 Madmen sună asemănător cu termenul ebraic pentru a fi redus la tăcere., vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!»
4Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5Căci pe suișul spre Luhit
plânsul se întețește întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor.
6Fugiți! Scăpați‑vă viața
și fiți ca un tufar6 Sau: ca Aroer. în pustie!
7Veți fi capturați
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va merge în captivitate
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9Presărați sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit!9 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Dați niște aripi Moabului / ca să plece zburând!
Cetățile lui vor deveni o pustie
și nimeni nu va mai locui în ele.
10Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s‑a păstrat gustul
și nu i s‑a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și‑i vor sparge urcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel13 Vezi 1 Regi 12:25-33..
14Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care‑i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!»
18Coboară‑te din slava ta
și așază‑te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și‑ți va distruge fortărețele!
19Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care‑și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?»
20Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de‑a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22împotriva Dibonului,
Neboului și Bet‑Diblataimului,
23împotriva Chiriatayimului,
Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului,
24împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25Cornul25 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit,
zice Domnul.“
26Îmbătați‑l,
căci s‑a îngâmfat împotriva Domnului!
Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui
și să ajungă o pricină de râs!
27N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură?
28Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiți ca un porumbel care‑și face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui
și de îngâmfarea inimii lui.
30„Știu, zice Domnul.
Aroganța lui este fără temei;
flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei.
31De aceea, gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset31, 36 Ebr.: Chir Heres o variantă a lui Chir-Hareset..
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer32 Cf. Is. 16:8; TM: până la marea Iazerului.,
dar pustiitorul s‑a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33S‑a dus bucuria și veselia
din livezile și de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor,
zice Domnul.
36De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le‑au strâns au pierit.
37Toate capetele sunt rase,
toate bărbile sunt tăiate;
toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit,
zice Domnul.
39Cât este de zdrobit!
Ei gem!
Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat!
Moab a devenit o pricină de râs
și de groază pentru toți cei din jur.“
40Așa vorbește Domnul:
„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul41 Sau: cetățile. va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s‑a îngâmfat împotriva Domnului.
43Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului,
zice Domnul.
44Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui,
zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului,
căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate
și fiicele tale în exil.
47Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului,
zice Domnul.“
Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.
