In Hebrew texts 64:1 is numbered 63:19b, and 64:2-12 is numbered 64:1-11. 1Oh, that you would rend the heavens and come down,
that the mountains would tremble before you!
2As when fire sets twigs ablaze
and causes water to boil,
come down to make your name known to your enemies
and cause the nations to quake before you!
3For when you did awesome things that we did not expect,
you came down, and the mountains trembled before you.
4Since ancient times no one has heard,
no ear has perceived,
no eye has seen any God besides you,
who acts on behalf of those who wait for him.
5You come to the help of those who gladly do right,
who remember your ways.
But when we continued to sin against them,
you were angry.
How then can we be saved?
6All of us have become like one who is unclean,
and all our righteous acts are like filthy rags;
we all shrivel up like a leaf,
and like the wind our sins sweep us away.
7No one calls on your name
or strives to lay hold of you;
for you have hidden your face from us
and have given us over to64:7 Septuagint, Syriac and Targum; Hebrew have made us melt because of our sins.
8Yet you, Lord, are our Father.
We are the clay, you are the potter;
we are all the work of your hand.
9Do not be angry beyond measure, Lord;
do not remember our sins forever.
Oh, look on us, we pray,
for we are all your people.
10Your sacred cities have become a wasteland;
even Zion is a wasteland, Jerusalem a desolation.
11Our holy and glorious temple, where our ancestors praised you,
has been burned with fire,
and all that we treasured lies in ruins.
12After all this, Lord, will you hold yourself back?
Will you keep silent and punish us beyond measure?
1O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s‑au cutremurat înaintea Ta.
4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit,
și niciun ochi n‑a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.
5Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te‑ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi izbăviți?5 Sensul ultimelor trei versuri este nesigur.
6Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți‑ai ascuns fața de noi,
și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuși este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11Casa noastră sfântă și măreață,
în care părinții noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
