Fulfill Your Vow to God
In Hebrew texts 5:1 is numbered 4:17, and 5:2-20 is numbered 5:1-19. 1Guard your steps when you go to the house of God. Go near to listen rather than to offer the sacrifice of fools, who do not know that they do wrong.
2Do not be quick with your mouth,
do not be hasty in your heart
to utter anything before God.
God is in heaven
and you are on earth,
so let your words be few.
3A dream comes when there are many cares,
and many words mark the speech of a fool.
4When you make a vow to God, do not delay to fulfill it. He has no pleasure in fools; fulfill your vow. 5It is better not to make a vow than to make one and not fulfill it. 6Do not let your mouth lead you into sin. And do not protest to the temple messenger, “My vow was a mistake.” Why should God be angry at what you say and destroy the work of your hands? 7Much dreaming and many words are meaningless. Therefore fear God.
Riches Are Meaningless
8If you see the poor oppressed in a district, and justice and rights denied, do not be surprised at such things; for one official is eyed by a higher one, and over them both are others higher still. 9The increase from the land is taken by all; the king himself profits from the fields.
10Whoever loves money never has enough;
whoever loves wealth is never satisfied with their income.
This too is meaningless.
11As goods increase,
so do those who consume them.
And what benefit are they to the owners
except to feast their eyes on them?
12The sleep of a laborer is sweet,
whether they eat little or much,
but as for the rich, their abundance
permits them no sleep.
13I have seen a grievous evil under the sun:
wealth hoarded to the harm of its owners,
14or wealth lost through some misfortune,
so that when they have children
there is nothing left for them to inherit.
15Everyone comes naked from their mother’s womb,
and as everyone comes, so they depart.
They take nothing from their toil
that they can carry in their hands.
16This too is a grievous evil:
As everyone comes, so they depart,
and what do they gain,
since they toil for the wind?
17All their days they eat in darkness,
with great frustration, affliction and anger.
18This is what I have observed to be good: that it is appropriate for a person to eat, to drink and to find satisfaction in their toilsome labor under the sun during the few days of life God has given them—for this is their lot. 19Moreover, when God gives someone wealth and possessions, and the ability to enjoy them, to accept their lot and be happy in their toil—this is a gift of God. 20They seldom reflect on the days of their life, because God keeps them occupied with gladness of heart.
Păzește‑te de promisiuni pripite
1Păzește‑ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie‑te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nesăbuiților, căci ei nu știu că săvârșesc un rău.
2Nu te grăbi să‑ți deschizi gura,
și inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
iar tu ești pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3Căci un vis vine datorită mulțimii treburilor,
iar glasul nesăbuitului vine prin mulțimea cuvintelor.3 Sau: discursul nesăbuitului se naște din mulțimea cuvintelor.
4Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, să nu întârzii să‑l împlinești, căci Lui nu‑I plac nesăbuiții. Așadar, împlinește‑ți jurământul! 5Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte și să nu le împlinești. 6Nu lăsa gura să‑ți ducă trupul în păcat, așa încât să‑i zici mesagerului: „A fost o greșeală!“ De ce să Se mânie Dumnezeu din cauza glasului tău și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7Așa cum este deșertăciune în mulțimea viselor, tot așa este și în mulțimea cuvintelor.7 Sau: Căci în mulțimea viselor este atât deșertăciune, cât și mulțime de cuvinte. Așadar, teme‑te de Dumnezeu!
Deșertăciunea bogăției
8Când vezi că, într‑o provincie, săracul este asuprit, iar dreptatea și omul drept sunt persecutați, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alții și mai mari! 9Cu toții au parte de resursele țării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele9 Sensul celei de‑a doua părți a versetului este nesigur; sau țării; chiar și regele are parte de resursele ogoarelor..
10Cel ce iubește argintul, nu se satură de argint,
iar cine iubește bogăția, nu are câștig.
Și aceasta este o deșertăciune!
11Când se înmulțesc bunătățile,
se înmulțesc și cei ce le mănâncă;
și ce câștig mai are stăpânul lor,
decât doar că le vede cu ochii lui?
12Dulce este somnul lucrătorului,
fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea nu‑i oferă liniștea pentru odihnă.
13Există un rău tulburător pe care l‑am văzut sub soare:
bogăție păstrată pentru13 Sau: de către. stăpânul ei, dar spre răul său,
14și bogăție pierdută printr‑un negoț nereușit.
Astfel, fiul care i s‑a născut
nu mai rămâne cu nimic în mâini.
15Gol a ieșit din pântecul mamei sale
și tot așa s‑a și întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din osteneala lui,
din tot ce‑i aparținuse.
16Și acest lucru este un mare rău:
întocmai cum vine omul, așa și pleacă,
și ce câștig are omul din aceasta?!
S‑a ostenit în zadar!
17Toată viața lui a mâncat pe întuneric,
cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste18 Lit.: să vadă. fericirea în timpul întregii lui osteneli depuse sub soare sub soare în puținele zile ale vieții sale, pe care i le‑a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. 19De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i‑a dat bogăție și averi și căruia i‑a dat dreptul să se înfrupte din ele, să‑și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20Căci el nu se gândește prea mult la cât de trecătoare îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
