The Council at Jerusalem
1Certain people came down from Judea to Antioch and were teaching the believers: “Unless you are circumcised, according to the custom taught by Moses, you cannot be saved.” 2This brought Paul and Barnabas into sharp dispute and debate with them. So Paul and Barnabas were appointed, along with some other believers, to go up to Jerusalem to see the apostles and elders about this question. 3The church sent them on their way, and as they traveled through Phoenicia and Samaria, they told how the Gentiles had been converted. This news made all the believers very glad. 4When they came to Jerusalem, they were welcomed by the church and the apostles and elders, to whom they reported everything God had done through them.
5Then some of the believers who belonged to the party of the Pharisees stood up and said, “The Gentiles must be circumcised and required to keep the law of Moses.”
6The apostles and elders met to consider this question. 7After much discussion, Peter got up and addressed them: “Brothers, you know that some time ago God made a choice among you that the Gentiles might hear from my lips the message of the gospel and believe. 8God, who knows the heart, showed that he accepted them by giving the Holy Spirit to them, just as he did to us. 9He did not discriminate between us and them, for he purified their hearts by faith. 10Now then, why do you try to test God by putting on the necks of Gentiles a yoke that neither we nor our ancestors have been able to bear? 11No! We believe it is through the grace of our Lord Jesus that we are saved, just as they are.”
12The whole assembly became silent as they listened to Barnabas and Paul telling about the signs and wonders God had done among the Gentiles through them. 13When they finished, James spoke up. “Brothers,” he said, “listen to me. 14Simon15:14 Greek Simeon, a variant of Simon; that is, Peter has described to us how God first intervened to choose a people for his name from the Gentiles. 15The words of the prophets are in agreement with this, as it is written:
16“ ‘After this I will return
and rebuild David’s fallen tent.
Its ruins I will rebuild,
and I will restore it,
17that the rest of mankind may seek the Lord,
even all the Gentiles who bear my name,
says the Lord, who does these things’15:17 Amos 9:11,12 (see Septuagint)—
18things known from long ago.15:17,18 Some manuscripts things’— / 18 the Lord’s work is known to him from long ago
19“It is my judgment, therefore, that we should not make it difficult for the Gentiles who are turning to God. 20Instead we should write to them, telling them to abstain from food polluted by idols, from sexual immorality, from the meat of strangled animals and from blood. 21For the law of Moses has been preached in every city from the earliest times and is read in the synagogues on every Sabbath.”
The Council’s Letter to Gentile Believers
22Then the apostles and elders, with the whole church, decided to choose some of their own men and send them to Antioch with Paul and Barnabas. They chose Judas (called Barsabbas) and Silas, men who were leaders among the believers. 23With them they sent the following letter:
The apostles and elders, your brothers,
To the Gentile believers in Antioch, Syria and Cilicia:
Greetings.
24We have heard that some went out from us without our authorization and disturbed you, troubling your minds by what they said. 25So we all agreed to choose some men and send them to you with our dear friends Barnabas and Paul— 26men who have risked their lives for the name of our Lord Jesus Christ. 27Therefore we are sending Judas and Silas to confirm by word of mouth what we are writing. 28It seemed good to the Holy Spirit and to us not to burden you with anything beyond the following requirements: 29You are to abstain from food sacrificed to idols, from blood, from the meat of strangled animals and from sexual immorality. You will do well to avoid these things.
Farewell.
30So the men were sent off and went down to Antioch, where they gathered the church together and delivered the letter. 31The people read it and were glad for its encouraging message. 32Judas and Silas, who themselves were prophets, said much to encourage and strengthen the believers. 33After spending some time there, they were sent off by the believers with the blessing of peace to return to those who had sent them. 3415:34 Some manuscripts include here But Silas decided to remain there. 35But Paul and Barnabas remained in Antioch, where they and many others taught and preached the word of the Lord.
Disagreement Between Paul and Barnabas
36Some time later Paul said to Barnabas, “Let us go back and visit the believers in all the towns where we preached the word of the Lord and see how they are doing.” 37Barnabas wanted to take John, also called Mark, with them, 38but Paul did not think it wise to take him, because he had deserted them in Pamphylia and had not continued with them in the work. 39They had such a sharp disagreement that they parted company. Barnabas took Mark and sailed for Cyprus, 40but Paul chose Silas and left, commended by the believers to the grace of the Lord. 41He went through Syria and Cilicia, strengthening the churches.
Sinodul de la Ierusalim
1Însă câțiva oameni care s‑au coborât din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“ 2S‑a stârnit astfel o neînțelegere și o controversă nu de puțină însemnătate între Pavel și Barnabas, pe de‑o parte, și aceștia, pe de altă parte. Drept urmare, frații i‑au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și bătrânii2 Sau: prezbiterii; [peste tot în capitol]. din Ierusalim pentru a discuta această problemă. 3Așadar, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre cum s‑au convertit neamurile. Și le‑au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5Atunci, unii din partida fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au spus că și neamurile trebuie să fie circumcise și că trebuie să li se poruncească și lor să păzească Legea lui Moise.
6Apostolii și bătrânii s‑au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7După multă controversă, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Bărbați, fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt la fel ca și nouă. 9El n‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. 10Acum deci, de ce‑L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii10 Lit.: tații. noștri și nici noi nu l‑am putut purta? 11Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca și neamurile.“
12Toată mulțimea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Bărbați, fraților, ascultați‑mă! 14Simeon14 Gr.: Symeon. Iacov folosește una din formele aramaice ale numelui lui Petru. ne‑a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor14 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor)., luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:
16«După aceea, Mă voi întoarce
și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.
Îi voi înălța din nou ruinele
și‑l voi reclădi,
17ca astfel rămășița de oameni să‑L caute pe Domnul,
precum și toate neamurile
peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri17 Vezi Amos 9:11-12 și nota. De remarcat că Iacov folosește în acest context textul LXX.
18și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.»17-18 Sau: Cel Care face aceste lucruri 18 cunoscute încă din veșnicie (posibil o aluzie la Is. 45:21).
19De aceea, eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor20 Este vorba în mod special de mâncarea jertfită idolilor (vezi v. 29)., de curvie20 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă (și în v. 29; 21:25)., de animale sugrumate20, 29 Adică animale care au fost ucise, dar din care nu a fost vărsat sângele. și de sânge. 21Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care‑l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat.“
Scrisoarea Sinodului către credincioșii dintre neamuri
22Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I‑au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. 23Au trimis prin ei următoarea scrisoare:
„Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!23 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea scrisă, cât și în cea verbală. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Bun venit! Vezi și 23:26.
24Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25am hotărât într‑un singur gând să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, 26oameni care și‑au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27Așadar, i‑am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. 28Căci ni s‑a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, 29și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de curvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!
Fiți sănătoși!“
30Așadar, cei trimiși s‑au coborât în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. 31Citind‑o, frații s‑au bucurat de mesajul de încurajare. 32Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i‑au încurajat pe frați și i‑au întărit prin multe cuvinte. 33După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care‑i trimiseseră. 34Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. 35Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, dădeau învățătură și vesteau Cuvântul Domnului.
Disputa dintre Pavel și Barnabas
36După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să‑i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“ 37Barnabas voia să‑l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu, 38dar Pavel considera că nu este bine să‑l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu‑i mai însoțise în lucrare. 39Disputa a fost atât de aprinsă, încât s‑au despărțit unul de altul. Barnabas l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru, 40iar Pavel l‑a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.
