Hezekiah King of Judah
1In the third year of Hoshea son of Elah king of Israel, Hezekiah son of Ahaz king of Judah began to reign. 2He was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem twenty-nine years. His mother’s name was Abijah18:2 Hebrew Abi, a variant of Abijah daughter of Zechariah. 3He did what was right in the eyes of the Lord, just as his father David had done. 4He removed the high places, smashed the sacred stones and cut down the Asherah poles. He broke into pieces the bronze snake Moses had made, for up to that time the Israelites had been burning incense to it. (It was called Nehushtan.18:4 Nehushtan sounds like the Hebrew for both bronze and snake.)
5Hezekiah trusted in the Lord, the God of Israel. There was no one like him among all the kings of Judah, either before him or after him. 6He held fast to the Lord and did not stop following him; he kept the commands the Lord had given Moses. 7And the Lord was with him; he was successful in whatever he undertook. He rebelled against the king of Assyria and did not serve him. 8From watchtower to fortified city, he defeated the Philistines, as far as Gaza and its territory.
9In King Hezekiah’s fourth year, which was the seventh year of Hoshea son of Elah king of Israel, Shalmaneser king of Assyria marched against Samaria and laid siege to it. 10At the end of three years the Assyrians took it. So Samaria was captured in Hezekiah’s sixth year, which was the ninth year of Hoshea king of Israel. 11The king of Assyria deported Israel to Assyria and settled them in Halah, in Gozan on the Habor River and in towns of the Medes. 12This happened because they had not obeyed the Lord their God, but had violated his covenant—all that Moses the servant of the Lord commanded. They neither listened to the commands nor carried them out.
13In the fourteenth year of King Hezekiah’s reign, Sennacherib king of Assyria attacked all the fortified cities of Judah and captured them. 14So Hezekiah king of Judah sent this message to the king of Assyria at Lachish: “I have done wrong. Withdraw from me, and I will pay whatever you demand of me.” The king of Assyria exacted from Hezekiah king of Judah three hundred talents18:14 That is, about 11 tons or about 10 metric tons of silver and thirty talents18:14 That is, about 1 ton or about 1 metric ton of gold. 15So Hezekiah gave him all the silver that was found in the temple of the Lord and in the treasuries of the royal palace.
16At this time Hezekiah king of Judah stripped off the gold with which he had covered the doors and doorposts of the temple of the Lord, and gave it to the king of Assyria.
Sennacherib Threatens Jerusalem
17The king of Assyria sent his supreme commander, his chief officer and his field commander with a large army, from Lachish to King Hezekiah at Jerusalem. They came up to Jerusalem and stopped at the aqueduct of the Upper Pool, on the road to the Washerman’s Field. 18They called for the king; and Eliakim son of Hilkiah the palace administrator, Shebna the secretary, and Joah son of Asaph the recorder went out to them.
19The field commander said to them, “Tell Hezekiah:
“ ‘This is what the great king, the king of Assyria, says: On what are you basing this confidence of yours? 20You say you have the counsel and the might for war—but you speak only empty words. On whom are you depending, that you rebel against me? 21Look, I know you are depending on Egypt, that splintered reed of a staff, which pierces the hand of anyone who leans on it! Such is Pharaoh king of Egypt to all who depend on him. 22But if you say to me, “We are depending on the Lord our God”—isn’t he the one whose high places and altars Hezekiah removed, saying to Judah and Jerusalem, “You must worship before this altar in Jerusalem”?
23“ ‘Come now, make a bargain with my master, the king of Assyria: I will give you two thousand horses—if you can put riders on them! 24How can you repulse one officer of the least of my master’s officials, even though you are depending on Egypt for chariots and horsemen18:24 Or charioteers? 25Furthermore, have I come to attack and destroy this place without word from the Lord? The Lord himself told me to march against this country and destroy it.’ ”
26Then Eliakim son of Hilkiah, and Shebna and Joah said to the field commander, “Please speak to your servants in Aramaic, since we understand it. Don’t speak to us in Hebrew in the hearing of the people on the wall.”
27But the commander replied, “Was it only to your master and you that my master sent me to say these things, and not to the people sitting on the wall—who, like you, will have to eat their own excrement and drink their own urine?”
28Then the commander stood and called out in Hebrew, “Hear the word of the great king, the king of Assyria! 29This is what the king says: Do not let Hezekiah deceive you. He cannot deliver you from my hand. 30Do not let Hezekiah persuade you to trust in the Lord when he says, ‘The Lord will surely deliver us; this city will not be given into the hand of the king of Assyria.’
31“Do not listen to Hezekiah. This is what the king of Assyria says: Make peace with me and come out to me. Then each of you will eat fruit from your own vine and fig tree and drink water from your own cistern, 32until I come and take you to a land like your own—a land of grain and new wine, a land of bread and vineyards, a land of olive trees and honey. Choose life and not death!
“Do not listen to Hezekiah, for he is misleading you when he says, ‘The Lord will deliver us.’ 33Has the god of any nation ever delivered his land from the hand of the king of Assyria? 34Where are the gods of Hamath and Arpad? Where are the gods of Sepharvaim, Hena and Ivvah? Have they rescued Samaria from my hand? 35Who of all the gods of these countries has been able to save his land from me? How then can the Lord deliver Jerusalem from my hand?”
36But the people remained silent and said nothing in reply, because the king had commanded, “Do not answer him.”
37Then Eliakim son of Hilkiah the palace administrator, Shebna the secretary, and Joah son of Asaph the recorder went to Hezekiah, with their clothes torn, and told him what the field commander had said.
Domnia lui Ezechia peste Iuda
(2 Cron. 29:1-2; 31:1, 20-21)
1Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. 2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia. 3El a făcut ce este drept în ochii Domnului, tot așa cum făcuse David, tatăl său. 4A îndepărtat înălțimile și a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul Așerei4 Vezi nota de la 13:6. și a zdrobit în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece fiii lui Israel obișnuiau să ardă tămâie înaintea lui și îl numeau Nehuștan4 Nehuștan sună asemănător cu termenii ebraici pentru bronz, șarpe și lucru pângărit..
5Ezechia a crezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Dintre toți regii lui Iuda care au fost înaintea lui sau care au urmat după el, n‑a fost niciunul ca el. 6El s‑a alipit de Domnul, nu s‑a depărtat de El și a păzit poruncile pe care Domnul i le‑a dat lui Moise. 7Domnul a fost cu Ezechia, care a reușit în tot ce s‑a dus să facă. El s‑a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i‑a mai slujit. 8Ezechia i‑a învins pe filisteni până la Gaza și le‑a distrus teritoriile, de la turnurile de pază până la cetățile fortificate.
9În al patrulea an al lui Ezechia, care era și al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva Samariei și a asediat‑o, 10iar după trei ani de asediu asirienii au cucerit‑o. Așadar, Samaria a fost cucerită în al șaselea an al lui Ezechia, care era și al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel. 11Împăratul Asiriei l‑a dus pe Israel în captivitate, în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor, 12din cauză că n‑au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, ci au încălcat legământul Lui și pentru că n‑au ascultat și nici n‑au împlinit tot ce le‑a poruncit Moise, robul Domnului.
Ierusalimul amenințat de către Sanherib
(2 Cron. 32:1-19; Is. 36:1-22)
13În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib13 Împărat al Asiriei. [705–681 î.Cr.], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. 14După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiș: „Am greșit! Depărtează‑te de mine și îți voi da orice îmi vei cere!“ Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanți14 Aproximativ 10 t. de argint și treizeci de talanți14 Aproximativ 1 t. de aur. 15Ezechia i‑a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui. 16Cu acest prilej Ezechia a desprins aurul cu care tot el, Ezechia, regele lui Iuda, acoperise ușile și stâlpii Templului16 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel tradus cu Casă (bait). Domnului și l‑a dat împăratului Asiriei.
17Împăratul Asiriei a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Tartan, pe Rab‑Saris și pe Rab‑Șache17 Sau: comandantul suprem, comandantul expediției și reprezentantul personal, trei funcții militare și administrative., cu o armată puternică. Ei s‑au suit spre Ierusalim și când au ajuns, s‑au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 18Apoi l‑au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au ieșit la ei.
19Rab‑Șache le‑a zis:
– Spuneți‑i lui Ezechia:
„Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 20Tu ai spus: ‘sfat și putere pentru război’, dar acestea sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 21Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22Dacă îmi veți spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?
23Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 24Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 25Mai mult, m‑am suit eu oare fără Domnul împotriva acestui loc, ca să‑l distrug? Domnul mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“
26Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache:
– Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică26 Limba de circulație internațională folosită în mod special în diplomație și comerț. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită la scară largă în Canaan., pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică26, 28 Sau: ebraică., în auzul poporului care este pe zid!
27Dar Rab‑Șache le‑a zis:
– Oare stăpânului tău și ție, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?
28Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând:
– Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29Așa vorbește împăratul:
„Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze din mâna mea! 30Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în Domnul, zicându‑vă: «Cu siguranță Domnul ne va elibera și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
31Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 32până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii, de măsline și de miere. Astfel veți trăi și nu veți muri. Nu‑l ascultați pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greșit când zice: ‘Domnul ne va elibera!’ 33Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 34Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului, ai Henei și ai Ivei? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 35Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»“
36Poporul a tăcut și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“ 37Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
