Ahab’s Family Killed
1Now there were in Samaria seventy sons of the house of Ahab. So Jehu wrote letters and sent them to Samaria: to the officials of Jezreel,10:1 Hebrew; some Septuagint manuscripts and Vulgate of the city to the elders and to the guardians of Ahab’s children. He said, 2“You have your master’s sons with you and you have chariots and horses, a fortified city and weapons. Now as soon as this letter reaches you, 3choose the best and most worthy of your master’s sons and set him on his father’s throne. Then fight for your master’s house.”
4But they were terrified and said, “If two kings could not resist him, how can we?”
5So the palace administrator, the city governor, the elders and the guardians sent this message to Jehu: “We are your servants and we will do anything you say. We will not appoint anyone as king; you do whatever you think best.”
6Then Jehu wrote them a second letter, saying, “If you are on my side and will obey me, take the heads of your master’s sons and come to me in Jezreel by this time tomorrow.”
Now the royal princes, seventy of them, were with the leading men of the city, who were rearing them. 7When the letter arrived, these men took the princes and slaughtered all seventy of them. They put their heads in baskets and sent them to Jehu in Jezreel. 8When the messenger arrived, he told Jehu, “They have brought the heads of the princes.”
Then Jehu ordered, “Put them in two piles at the entrance of the city gate until morning.”
9The next morning Jehu went out. He stood before all the people and said, “You are innocent. It was I who conspired against my master and killed him, but who killed all these? 10Know, then, that not a word the Lord has spoken against the house of Ahab will fail. The Lord has done what he announced through his servant Elijah.” 11So Jehu killed everyone in Jezreel who remained of the house of Ahab, as well as all his chief men, his close friends and his priests, leaving him no survivor.
12Jehu then set out and went toward Samaria. At Beth Eked of the Shepherds, 13he met some relatives of Ahaziah king of Judah and asked, “Who are you?”
They said, “We are relatives of Ahaziah, and we have come down to greet the families of the king and of the queen mother.”
14“Take them alive!” he ordered. So they took them alive and slaughtered them by the well of Beth Eked—forty-two of them. He left no survivor.
15After he left there, he came upon Jehonadab son of Rekab, who was on his way to meet him. Jehu greeted him and said, “Are you in accord with me, as I am with you?”
“I am,” Jehonadab answered.
“If so,” said Jehu, “give me your hand.” So he did, and Jehu helped him up into the chariot. 16Jehu said, “Come with me and see my zeal for the Lord.” Then he had him ride along in his chariot.
17When Jehu came to Samaria, he killed all who were left there of Ahab’s family; he destroyed them, according to the word of the Lord spoken to Elijah.
Servants of Baal Killed
18Then Jehu brought all the people together and said to them, “Ahab served Baal a little; Jehu will serve him much. 19Now summon all the prophets of Baal, all his servants and all his priests. See that no one is missing, because I am going to hold a great sacrifice for Baal. Anyone who fails to come will no longer live.” But Jehu was acting deceptively in order to destroy the servants of Baal.
20Jehu said, “Call an assembly in honor of Baal.” So they proclaimed it. 21Then he sent word throughout Israel, and all the servants of Baal came; not one stayed away. They crowded into the temple of Baal until it was full from one end to the other. 22And Jehu said to the keeper of the wardrobe, “Bring robes for all the servants of Baal.” So he brought out robes for them.
23Then Jehu and Jehonadab son of Rekab went into the temple of Baal. Jehu said to the servants of Baal, “Look around and see that no one who serves the Lord is here with you—only servants of Baal.” 24So they went in to make sacrifices and burnt offerings. Now Jehu had posted eighty men outside with this warning: “If one of you lets any of the men I am placing in your hands escape, it will be your life for his life.”
25As soon as Jehu had finished making the burnt offering, he ordered the guards and officers: “Go in and kill them; let no one escape.” So they cut them down with the sword. The guards and officers threw the bodies out and then entered the inner shrine of the temple of Baal. 26They brought the sacred stone out of the temple of Baal and burned it. 27They demolished the sacred stone of Baal and tore down the temple of Baal, and people have used it for a latrine to this day.
28So Jehu destroyed Baal worship in Israel. 29However, he did not turn away from the sins of Jeroboam son of Nebat, which he had caused Israel to commit—the worship of the golden calves at Bethel and Dan.
30The Lord said to Jehu, “Because you have done well in accomplishing what is right in my eyes and have done to the house of Ahab all I had in mind to do, your descendants will sit on the throne of Israel to the fourth generation.” 31Yet Jehu was not careful to keep the law of the Lord, the God of Israel, with all his heart. He did not turn away from the sins of Jeroboam, which he had caused Israel to commit.
32In those days the Lord began to reduce the size of Israel. Hazael overpowered the Israelites throughout their territory 33east of the Jordan in all the land of Gilead (the region of Gad, Reuben and Manasseh), from Aroer by the Arnon Gorge through Gilead to Bashan.
34As for the other events of Jehu’s reign, all he did, and all his achievements, are they not written in the book of the annals of the kings of Israel?
35Jehu rested with his ancestors and was buried in Samaria. And Jehoahaz his son succeeded him as king. 36The time that Jehu reigned over Israel in Samaria was twenty-eight years.
Familia lui Ahab ucisă de Iehu
1În Samaria erau șaptezeci dintre urmașii lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le‑a trimis în Samaria la conducătorii lui Izreel, la bătrâni și la îngrijitorii urmașilor lui Ahab, zicând:
2„De îndată ce va ajunge scrisoarea aceasta la voi – pentru că urmașii stăpânului vostru sunt la voi și aveți care și cai, o cetate fortificată și arme – 3alegeți‑l pe cel mai bun și mai vrednic dintre urmașii stăpânului vostru, puneți‑l pe tronul tatălui său și luptați pentru Casa stăpânului vostru.“
4Ei însă s‑au temut foarte tare și au zis: „Iată, cei doi regi n‑au putut să‑i stea împotrivă, cum vom putea să‑i stăm noi împotrivă?“ 5Administratorul palatului împreună cu mai marele cetății, cu bătrânii și cu îngrijitorii i‑au trimis un mesaj lui Iehu, zicând:
„Noi suntem robii tăi și vom face tot ce ne vei spune. Nu vom face pe nimeni rege. Fă ce consideri că este bine.5 Lit.: Fă ce este bine în ochii tăi.“
6Iehu le‑a scris o a doua scrisoare, zicând:
„Dacă sunteți de partea mea și dacă vreți să mă ascultați, luați capetele urmașilor stăpânului vostru și veniți la mine în Izreel mâine, pe vremea aceasta.“
Cei șaptezeci de urmași ai regelui erau în grija mai marilor cetății, care‑i crescuseră. 7Când a ajuns scrisoarea la ei, i‑au luat pe cei șaptezeci de urmași ai regelui, i‑au înjunghiat, le‑au pus capetele în coșuri și i le‑au trimis lui Iehu, la Izreel.
8Mesagerul a venit și l‑a înștiințat pe Iehu, zicând:
– Au adus capetele fiilor regelui.
Iehu le‑a zis:
– Faceți cu ele două grămezi la intrarea porții și lăsați‑le acolo până dimineață.
9Dimineața, el a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l‑am ucis, dar pe toți aceștia cine i‑a omorât? 10Să știți acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l‑a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“
11Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toți demnitarii lui, pe prietenii și pe preoții lui, astfel încât n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. 12Apoi s‑a ridicat, a ieșit și a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet‑Ekedul Păstorilor, 13Iehu i‑a întâlnit pe frații lui Ahazia, regele lui Iuda.
El a întrebat:
– Cine sunteți voi?
Ei au răspuns:
– Noi suntem frații lui Ahazia și ne‑am coborât să‑i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei.
14Atunci Iehu a zis:
– Prindeți‑i vii!
Ei i‑au prins vii și i‑au înjunghiat la puțul Bet‑Ekedului. Erau în număr de patruzeci și doi. N‑a cruțat pe niciunul dintre ei.
15După ce a plecat de acolo, s‑a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să‑l întâlnească.
Iehu l‑a binecuvântat și i‑a zis:
– Este oare inima ta dreaptă, tot așa cum este inima mea față de inima ta?
Iehonadab a răspuns:
– Da, este!
Iehu a zis:
– Dacă este, atunci dă‑mi mâna!
Iehonadab i‑a dat mâna, și Iehu l‑a urcat la el în car.
16În timp ce‑l urca în carul său, Iehu a zis:
– Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul.
17Când a ajuns Iehu în Samaria, i‑a ucis pe toți aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu‑i după cuvântul pe care‑l profețise Domnul prin Ilie.
Slujitorii lui Baal uciși de Iehu
18Apoi Iehu a strâns tot poporul și le‑a zis: „Ahab i‑a slujit puțin lui Baal18 Zeul canaanit al fertilității [peste tot în carte].. Iehu însă îi va sluji mult! 19Chemați‑i la mine pe toți profeții lui Baal, pe toți cei ce‑l slujesc și pe toți preoții lui. Aveți grijă să nu lipsească niciunul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Oricine va lipsi nu va rămâne în viață.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, ca să‑i nimicească pe toți slujitorii lui Baal. 20Iehu a zis: „Așadar, declarați20 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). o adunare în cinstea lui Baal!“ Și ei au vestit‑o. 21Iehu a trimis veste prin tot Israelul și au venit toți slujitorii lui Baal, așa încât n‑a rămas niciunul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s‑a umplut de la un capăt la celălalt.
22Apoi Iehu i‑a zis celui ce păzea veșmintele: „Adu veșminte pentru toți slujitorii lui Baal!“ Și el a adus veșminte tuturor. 23Iehu și Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Cercetați și vedeți ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“
24Așadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe și arderi‑de‑tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viață pentru viața omului aceluia.“
25De îndată ce a terminat de adus arderile‑de‑tot, Iehu a poruncit gărzilor25 Lit.: alergătorilor. și ofițerilor: „Intrați și ucideți‑i! Să nu scape niciunul!“ După ce i‑au trecut prin ascuțișul sabiei, gărzile și ofițerii i‑au aruncat afară din templu. Apoi s‑au dus până în sanctuarul templului lui Baal, 26au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal și l‑au ars. 27Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât și templul lui Baal, folosindu‑l apoi ca latrină până în ziua aceasta.
28Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. 29Dar Iehu nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și anume la închinarea înaintea vițeilor de aur din Betel și Dan. 30Domnul i‑a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept în ochii Mei, și i‑ai făcut familiei lui Ahab potrivit cu tot ce era în inima Mea, urmașii tăi vor domni peste Israel până la a patra generație.“ 31Totuși, Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.
32În acele zile, Domnul a început să reducă teritoriul lui Israel. Hazael l‑a învins pe Israel prin toate teritoriile din țară: 33de la Iordan, spre răsărit, în toată țara Ghiladului, și anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben și al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul33 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Arnon, până la Ghilad și Bașan.
34Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 35Iehu a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său Iehoahaz. 36Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci și opt de ani.
