1So I made up my mind that I would not make another painful visit to you. 2For if I grieve you, who is left to make me glad but you whom I have grieved? 3I wrote as I did, so that when I came I would not be distressed by those who should have made me rejoice. I had confidence in all of you, that you would all share my joy. 4For I wrote you out of great distress and anguish of heart and with many tears, not to grieve you but to let you know the depth of my love for you.
Forgiveness for the Offender
5If anyone has caused grief, he has not so much grieved me as he has grieved all of you to some extent—not to put it too severely. 6The punishment inflicted on him by the majority is sufficient. 7Now instead, you ought to forgive and comfort him, so that he will not be overwhelmed by excessive sorrow. 8I urge you, therefore, to reaffirm your love for him. 9Another reason I wrote you was to see if you would stand the test and be obedient in everything. 10Anyone you forgive, I also forgive. And what I have forgiven—if there was anything to forgive—I have forgiven in the sight of Christ for your sake, 11in order that Satan might not outwit us. For we are not unaware of his schemes.
Ministers of the New Covenant
12Now when I went to Troas to preach the gospel of Christ and found that the Lord had opened a door for me, 13I still had no peace of mind, because I did not find my brother Titus there. So I said goodbye to them and went on to Macedonia.
14But thanks be to God, who always leads us as captives in Christ’s triumphal procession and uses us to spread the aroma of the knowledge of him everywhere. 15For we are to God the pleasing aroma of Christ among those who are being saved and those who are perishing. 16To the one we are an aroma that brings death; to the other, an aroma that brings life. And who is equal to such a task? 17Unlike so many, we do not peddle the word of God for profit. On the contrary, in Christ we speak before God with sincerity, as those sent from God.
1Astfel, am hotărât în mine însumi să nu mai vin din nou la voi cu întristare. 2Căci, dacă eu vă întristez, atunci cine mă mai înveselește pe mine, dacă nu cel întristat de mine? 3Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4Căci v‑am scris cu mult necaz și durere în inimă, printre multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.
Iertarea celui păcătos
5Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m‑a întristat, ci, într‑o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți. 6Este destul pentru acesta pedeapsa dată de cei mai mulți. 7Astfel, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să‑l iertați și să‑l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8De aceea, vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el. 9Căci v‑am scris și ca să vă încerc caracterul, să aflu dacă sunteți ascultători în toate. 10Pe cine iertați voi îl iert și eu. Căci ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos, 11ca să nu‑l lăsăm pe Satan11 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. să profite de noi, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.
12Când am venit la Troa pentru Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. lui Cristos și mi‑a fost deschisă o ușă de către Domnul, 13n‑am avut liniște în duhul meu, pentru că nu l‑am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi‑am luat rămas bun de la ei și m‑am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care întotdeauna ne face să triumfăm în Cristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii Lui. 15Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier – 16pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu suntem asemenea celor mulți, care profită de pe urma Cuvântului17 Sau: care corup Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea17 Sau: în prezența lui lui Dumnezeu, în Cristos, din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu.
