Paul and the False Apostles
1I hope you will put up with me in a little foolishness. Yes, please put up with me! 2I am jealous for you with a godly jealousy. I promised you to one husband, to Christ, so that I might present you as a pure virgin to him. 3But I am afraid that just as Eve was deceived by the serpent’s cunning, your minds may somehow be led astray from your sincere and pure devotion to Christ. 4For if someone comes to you and preaches a Jesus other than the Jesus we preached, or if you receive a different spirit from the Spirit you received, or a different gospel from the one you accepted, you put up with it easily enough.
5I do not think I am in the least inferior to those “super-apostles.”11:5 Or to the most eminent apostles 6I may indeed be untrained as a speaker, but I do have knowledge. We have made this perfectly clear to you in every way. 7Was it a sin for me to lower myself in order to elevate you by preaching the gospel of God to you free of charge? 8I robbed other churches by receiving support from them so as to serve you. 9And when I was with you and needed something, I was not a burden to anyone, for the brothers who came from Macedonia supplied what I needed. I have kept myself from being a burden to you in any way, and will continue to do so. 10As surely as the truth of Christ is in me, nobody in the regions of Achaia will stop this boasting of mine. 11Why? Because I do not love you? God knows I do!
12And I will keep on doing what I am doing in order to cut the ground from under those who want an opportunity to be considered equal with us in the things they boast about. 13For such people are false apostles, deceitful workers, masquerading as apostles of Christ. 14And no wonder, for Satan himself masquerades as an angel of light. 15It is not surprising, then, if his servants also masquerade as servants of righteousness. Their end will be what their actions deserve.
Paul Boasts About His Sufferings
16I repeat: Let no one take me for a fool. But if you do, then tolerate me just as you would a fool, so that I may do a little boasting. 17In this self-confident boasting I am not talking as the Lord would, but as a fool. 18Since many are boasting in the way the world does, I too will boast. 19You gladly put up with fools since you are so wise! 20In fact, you even put up with anyone who enslaves you or exploits you or takes advantage of you or puts on airs or slaps you in the face. 21To my shame I admit that we were too weak for that!
Whatever anyone else dares to boast about—I am speaking as a fool—I also dare to boast about. 22Are they Hebrews? So am I. Are they Israelites? So am I. Are they Abraham’s descendants? So am I. 23Are they servants of Christ? (I am out of my mind to talk like this.) I am more. I have worked much harder, been in prison more frequently, been flogged more severely, and been exposed to death again and again. 24Five times I received from the Jews the forty lashes minus one. 25Three times I was beaten with rods, once I was pelted with stones, three times I was shipwrecked, I spent a night and a day in the open sea, 26I have been constantly on the move. I have been in danger from rivers, in danger from bandits, in danger from my fellow Jews, in danger from Gentiles; in danger in the city, in danger in the country, in danger at sea; and in danger from false believers. 27I have labored and toiled and have often gone without sleep; I have known hunger and thirst and have often gone without food; I have been cold and naked. 28Besides everything else, I face daily the pressure of my concern for all the churches. 29Who is weak, and I do not feel weak? Who is led into sin, and I do not inwardly burn?
30If I must boast, I will boast of the things that show my weakness. 31The God and Father of the Lord Jesus, who is to be praised forever, knows that I am not lying. 32In Damascus the governor under King Aretas had the city of the Damascenes guarded in order to arrest me. 33But I was lowered in a basket from a window in the wall and slipped through his hands.
Pavel și falșii apostoli
1O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți‑mă deci1 Sau: din partea mea, dar deja mă și îndurați.! 2Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v‑am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. 3Mi‑e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat‑o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos. 4Căci dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L‑am predicat noi sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L‑ați primit ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea!
5Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“. 6Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v‑am arătat aceasta în orice fel și în toate lucrurile. 7Sau am făcut oare un păcat, când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? 8Am prădat8 Verb folosit de obicei în contextul militar. Tonul întrebuințat de Pavel este unul hiperbolic, intenția lui fiind aceea de a evidenția contrastul și a produce în corinteni reacția dorită. alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, 9iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n‑am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. M‑am păzit în orice privință și mă voi păzi să fiu o povară pentru voi. 10Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei10 Vezi nota de la 1:1.. 11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc.
12Voi continua să fac ceea ce fac, ca să tai prilejul celor ce caută un prilej să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă, 13pentru că astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându‑se în apostoli ai lui Cristos. 14Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină. 15Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
Suferințele lui Pavel pentru Cristos
16Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin! 17Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință. 18Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu. 19Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți! 20Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față. 21Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta.
Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu! 22Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! 23Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte. 24De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul25 Posibil aici cu sensul de: în largul. mării, 26adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși, 27în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine 28și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile. 29Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard?
30Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea. 31Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. 32În Damasc, guvernatorul regelui Areta32 Areta al IV‑lea (care a domnit între anii 9 î.Cr.–40 d.Cr.), socrul lui Irod Antipa, rege peste nabateeni (pentru Irod Antipa, vezi nota de la F.A. 4:27). a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, 33dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
