Jesus Is Tempted in the Desert
1Jesus, full of the Holy Spirit, left the Jordan River. The Spirit led him into the desert. 2There the devil tempted him for 40 days. Jesus ate nothing during that time. At the end of the 40 days, he was hungry.
3The devil said to him, “If you are the Son of God, tell this stone to become bread.”
4Jesus answered, “It is written, ‘Man must not live only on bread.’ ” (Deuteronomy 8:3)
5Then the devil led Jesus up to a high place. In an instant, he showed Jesus all the kingdoms of the world. 6He said to Jesus, “I will give you all their authority and glory. It has been given to me, and I can give it to anyone I want to. 7If you worship me, it will all be yours.”
8Jesus answered, “It is written, ‘Worship the Lord your God. He is the only one you should serve.’ ” (Deuteronomy 6:13)
9Then the devil led Jesus to Jerusalem. He had Jesus stand on the highest point of the temple. “If you are the Son of God,” he said, “throw yourself down from here. 10It is written,
“ ‘The Lord will command his angels to take good care of you.
11They will lift you up in their hands.
Then you won’t trip over a stone.’ ” (Psalm 91:11,12)
12Jesus answered, “Scripture says, ‘Do not test the Lord your God.’ ” (Deuteronomy 6:16)
13When the devil finished all this tempting, he left Jesus until a better time.
Jesus Is Not Accepted in Nazareth
14Jesus returned to Galilee in the power of the Holy Spirit. News about him spread through the whole countryside. 15He was teaching in their synagogues, and everyone praised him.
16Jesus went to Nazareth, where he had been brought up. On the Sabbath day he went into the synagogue as he usually did. He stood up to read. 17And the scroll of Isaiah the prophet was handed to him. Jesus unrolled it and found the right place. There it is written,
18“The Spirit of the Lord is on me.
He has anointed me
to announce the good news to poor people.
He has sent me to announce freedom for prisoners.
He has sent me so that the blind will see again.
He wants me to set free those who are treated badly.
19And he has sent me to announce the year when he will set his people free.” (Isaiah 61:1,2)
20Then Jesus rolled up the scroll. He gave it back to the attendant and sat down. The eyes of everyone in the synagogue were staring at him. 21He began by saying to them, “Today this passage of Scripture is coming true as you listen.”
22Everyone said good things about him. They were amazed at the gracious words they heard from his lips. “Isn’t this Joseph’s son?” they asked.
23Jesus said, “Here is a saying you will certainly apply to me. ‘Doctor, heal yourself!’ And you will tell me this. ‘Do the things here in your hometown that we heard you did in Capernaum.’ ”
24“What I’m about to tell you is true,” he continued. “A prophet is not accepted in his hometown. 25I tell you for sure that there were many widows in Israel in the days of Elijah. And there had been no rain for three and a half years. There wasn’t enough food to eat anywhere in the land. 26But Elijah was not sent to any of those widows. Instead, he was sent to a widow in Zarephath near Sidon. 27And there were many in Israel who had skin diseases in the days of Elisha the prophet. But not one of them was healed except Naaman the Syrian.”
28All the people in the synagogue were very angry when they heard that. 29They got up and ran Jesus out of town. They took him to the edge of the hill on which the town was built. They planned to throw him off the cliff. 30But Jesus walked right through the crowd and went on his way.
Jesus Drives Out an Evil Spirit
31Then Jesus went to Capernaum, a town in Galilee. On the Sabbath day he taught the people. 32They were amazed at his teaching, because his words had authority.
33In the synagogue there was a man controlled by a demon, an evil spirit. He cried out at the top of his voice. 34“Go away!” he said. “What do you want with us, Jesus of Nazareth? Have you come to destroy us? I know who you are. You are the Holy One of God!”
35“Be quiet!” Jesus said firmly. “Come out of him!” Then the demon threw the man down in front of everybody. And it came out without hurting him.
36All the people were amazed. They said to each other, “What he says is amazing! With authority and power he gives orders to evil spirits. And they come out!” 37The news about Jesus spread throughout the whole area.
Jesus Heals Many People
38Jesus left the synagogue and went to the home of Simon. At that time, Simon’s mother-in-law was suffering from a high fever. So they asked Jesus to help her. 39He bent over her and commanded the fever to leave, and it left her. She got up right away and began to serve them.
40At sunset, people brought to Jesus all who were sick. He placed his hands on each one and healed them. 41Also, demons came out of many people. The demons shouted, “You are the Son of God!” But he commanded them to be quiet. He would not allow them to speak, because they knew he was the Messiah.
42At dawn, Jesus went out to a place where he could be by himself. The people went to look for him. When they found him, they tried to keep him from leaving them. 43But he said, “I must announce the good news of God’s kingdom to the other towns also. That is why I was sent.” 44And he kept on preaching in the synagogues of Judea.
Ispitirile lui Isus
(Mt. 4:1-11; Mc. 1:12-13)
1Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus de1 Lit.: în. Duhul în pustie, 2fiind ispitit2 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de diavolul2 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte]. patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
3Atunci diavolul I‑a zis:
– Dacă3, 9 Sau: Dat fiind că, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!
4Însă Isus i‑a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“4 Vezi Deut. 8:3.
5Atunci diavolul L‑a dus sus, pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii.
6Diavolul I‑a zis:
– Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!
8Isus, răspunzând, i‑a zis:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să‑I slujești!“8 Vezi Deut. 6:13.
9Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici, 10căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
11și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“10-11 Vezi Ps. 91:11-12.
12Isus, răspunzând, i‑a spus:
– S‑a zis:
„Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“12 Vezi Deut. 6:16.
13După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mt. 4:12-17; Mc. 1:14-15)
14Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea. 15El dădea învățătură în sinagogile15 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. lor și era slăvit de toți.
Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)
16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească. 17I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M‑a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – căpătarea vederii,
să‑i eliberez pe cei asupriți,
19să proclam anul de îndurare al Domnului.“18-19 Vezi Is. 58:5-6; 61:1-2. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21El a început să le vorbească astfel:
– Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.
22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:
– Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?
23El le‑a zis:
– Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!23 Sau: Dovedește‑ne că ceea ce spui este adevărat! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“
Apoi a zis:
24– Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat24 Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte. în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși27 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra. în Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie. 29Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Isus vindecă în Capernaum un om demonizat
(Mc. 1:21-28)
31Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.
El a strigat cu glas tare:
34– Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
35Isus l‑a mustrat, zicând:
– Taci și ieși afară din el!
Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău.
36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând:
– Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!
37Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mt. 8:14-16; Mc. 1:29-34)
38S‑a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea. 39El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească.
40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“41 Pentru expresia Fiul lui Dumnezeu, vezi Ps. 2:7. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.
Isus predică în Iudeea
(Mc. 1:35-38)
42Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu43 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]., căci pentru aceasta am fost trimis.“
44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea44 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. Unele mss conțin din Galileea, iar altele sinagogile iudeilor..
