The Lord’s Chosen Servant
1“Here is my servant. I take good care of him.
I have chosen him. I am very pleased with him.
I will put my Spirit on him.
He will bring justice to the nations.
2He will not shout or cry out.
He will not raise his voice in the streets.
3He will not break a bent twig.
He will not put out a dimly burning flame.
He will be faithful and make everything right.
4He will not grow weak or lose hope.
He will not give up until he brings justice to the earth.
The islands will put their hope in his teaching.”
5God created the heavens and stretches them out.
The Lord spreads out the earth with everything that grows on it.
He gives breath to its people.
He gives life to those who walk on it.
He says to his servant,
6“I, the Lord, have chosen you to do what is right.
I will take hold of your hand.
I will keep you safe.
You will put into effect my covenant with the people of Israel.
And you will be a light for the Gentiles.
7You will open eyes that can’t see.
You will set prisoners free.
Those who sit in darkness will come out of their cells.
8“I am the Lord. That is my name!
I will not let any other god share my glory.
I will not let statues of gods share my praise.
9What I said would happen has taken place.
Now I announce new things to you.
Before they even begin to happen,
I announce them to you.”
A Song of Praise to the Lord
10Sing a new song to the Lord.
Sing praise to him from one end of the earth to the other.
Sing, you who sail out on the ocean.
Sing, all you creatures in it.
Sing, you islands.
Sing, all you who live there.
11Let the desert and its towns raise their voices.
Let those who live in the settlements of Kedar be glad.
Let the people of Sela sing for joy.
Let them shout from the tops of the mountains.
12Let them give glory to the Lord.
Let them praise him in the islands.
13The Lord will march out like a mighty warrior.
He will stir up his anger like a soldier getting ready to fight.
He will shout the battle cry.
And he will win the battle over his enemies.
14The Lord says, “For a long time I have kept silent.
I have been calm and quiet.
But now, like a woman having a baby,
I cry out. I gasp and pant.
15I will completely destroy the mountains and hills.
I will dry up everything that grows there.
I will turn rivers into dry land.
I will dry up the pools.
16Israel is blind.
So I will lead them along paths
they had not known before.
I will guide them on roads they are not familiar with.
I will turn the darkness into light as they travel.
I will make the rough places smooth.
Those are the things I will do.
I will not desert my people.
17Some people trust in statues of gods.
They say to them, ‘You are our gods.’
But they will be dishonored.
They will be put to shame.
Israel Can’t See or Hear
18“Israel, listen to me! You can hear,
but you do not understand.
Look to me! You can see,
but you do not know what you are seeing.
19The people of Israel serve me. But who is more blind than they are?
Who is more deaf than the messengers I send?
Who is more blind than the one who has promised to be faithful to me?
Who is more blind than the servant of the Lord?
20Israel, you have seen many things.
But you do not pay any attention to me.
Your ears are open.
But you do not listen to anything I say.”
21The Lord wanted his people to see
how great and glorious his law is.
He wanted to show them
that he always does what is right.
22Enemies have carried off everything they own.
All my people are trapped in pits
or hidden away in prisons.
They themselves have become like stolen goods.
No one can save them.
They have been carried off.
And there is no one who will say, “Send them back.”
23Family of Jacob, who among you will listen to what I’m saying?
People of Israel, which one of you will pay close attention in days to come?
24Who allowed you to be carried off like stolen goods?
Who handed you over to robbers?
The Lord did it!
We have sinned against him.
Israel, you wouldn’t follow his ways.
You didn’t obey his law.
25So he poured out his great anger on you.
He had many of you killed in battle.
You were surrounded by flames.
But you didn’t realize what was happening.
Many of you were destroyed.
But you didn’t learn anything from it.
Robul Domnului
1Iată, Robul Meu, pe Care Îl sprijin,
Alesul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El va aduce neamurilor judecata.
2Nu va striga, nici nu‑Și va ridica vocea
și nu‑Și va face glasul să fie auzit pe stradă.
3Nu va rupe trestia zdrobită
și nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
ci cu credincioșie va aduce judecata.
4El nu va slăbi și nu va fi zdrobit,
până nu va așeza judecata pe pământ.
Și insulele vor aștepta Legea Lui.“
5Așa vorbește Dumnezeu, Domnul
Care a creat cerurile și le‑a întins,
Care a desfășurat pământul împreună cu resursele lui,
Care dă suflare oamenilor de pe el
și duh celor ce umblă pe el:
6„Eu, Domnul, Te‑am chemat prin dreptate.
Te voi ține de mână;
Te voi păzi și Te voi face
un legământ pentru popor
și o lumină pentru neamuri,
7ca să deschizi ochii orbilor,
să eliberezi pe prizonieri din captivitate
și din temniță pe cei ce stau în întuneric.
8Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu!
Nu‑Mi voi da slava altuia
și nici lauda cuvenită Mie, chipurilor cioplite!
9Iată, cele dintâi lucruri s‑au împlinit
și acum vestesc altele noi;
înainte să se împlinească
vi le fac cunoscute.“
O cântare de laudă în cinstea Domnului
10Cântați Domnului o cântare nouă!
Cântați‑I laudele de la marginile pământului,
voi, care coborâți pe mare, și tot ceea ce este în ea,
insule și locuitorii lor!
11Să‑și ridice glasul pustia și cetățile ei,
așezările locuite de Chedar!
Să strige de bucurie locuitorii din Sela,
să strige de pe vârfurile munților!
12Să‑L slăvească pe Domnul
și să vestească lauda Lui pe insule!
13Domnul va înainta ca un viteaz;
asemenea unui războinic Își stârnește râvna:
strigă, scoate un strigăt de luptă
și triumfă asupra dușmanilor săi.
14„Am tăcut pentru multă vreme,
am păstrat tăcerea și M‑am abținut,
dar acum, ca o femeie care naște,
voi striga, voi gâfâi și voi geme.
15Voi pustii munții și dealurile,
le voi usca toată verdeața!
Voi preface râurile în insule15 Sau: țărmuri.
și voi seca iazurile!
16Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,
pe cărări neștiute de ei îi voi conduce.
Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,
iar povârnișurile în loc neted.
Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;
nu‑i voi părăsi!
17Dar cei ce se încred în chipuri cioplite,
cei ce zic chipurilor turnate: «Voi sunteți dumnezeii noștri!»
vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine.
Neascultarea lui Israel
18Ascultați, surzilor!
Priviți, orbilor, și vedeți!
19Cine este orb, dacă nu robul Meu
și surd ca mesagerul pe care l‑am trimis?
Cine este orb precum cel aflat în legământ de pace cu Mine,
orb ca robul Domnului?
20Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă;
ai deschis urechile, dar nu asculți cu adevărat.“
21Domnul a dorit, în numele dreptății Sale,
să‑Și înalțe Legea și s‑o facă glorioasă.
22Dar acest popor este prădat și jefuit;
prinși în capcană, în gropi sunt cu toții
și ascunși în temnițe;
au devenit o pradă pe care nu este nimeni s‑o scape,
ceva de jefuit despre care nimeni nu zice:
„Dă‑l înapoi!“
23Cine dintre voi însă va lua aminte la aceasta?
Cine va lua seama și va asculta pe viitor?
24Cine l‑a dat pe Iacov pradă tâlharilor
și pe Israel pe mâna jefuitorilor?
Oare nu Domnul,
împotriva Căruia am păcătuit?
Ei n‑au vrut să umble pe căile Lui
și să asculte de Legea Lui.
25De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui
și ferocitatea războiului;
i‑a înconjurat cu flăcări, dar tot n‑au înțeles;
i‑a mistuit, dar tot n‑au luat în seamă.
