1Then the Lord said to Moses, “I have made you like God to Pharaoh. And your brother Aaron will be like a prophet to you. 2You must say everything I command you to say. Then your brother Aaron must tell Pharaoh to let the people of Israel leave his country. 3But I will make Pharaoh stubborn. I will multiply the signs and amazing things I will do in Egypt. 4In spite of that, he will not listen to you. So I will use my powerful hand against Egypt. When I judge them with mighty acts, I will bring my people Israel out like an army on the march. 5Then the Egyptians will know that I am the Lord. I will reach out my powerful hand against them. I will bring the people of Israel out of Egypt.”
6Moses and Aaron did exactly as the Lord had commanded them. 7Moses was 80 years old and Aaron was 83 when they spoke to Pharaoh.
Aaron’s Walking Stick Becomes a Snake
8The Lord spoke to Moses and Aaron. 9He said, “Pharaoh will say to you, ‘Do a miracle.’ When he does, speak to Aaron. Tell him, ‘Take your walking stick and throw it down in front of Pharaoh.’ It will turn into a snake.”
10So Moses and Aaron went to Pharaoh. They did exactly as the Lord had commanded them. Aaron threw the stick down in front of Pharaoh and his officials. It turned into a snake. 11Then Pharaoh sent for wise men and people who do evil magic. By doing their magic tricks, the Egyptian magicians did the same things Aaron had done. 12Each one threw down his walking stick. Each stick turned into a snake. But Aaron’s walking stick swallowed theirs up. 13In spite of that, Pharaoh became stubborn. He wouldn’t listen to them, just as the Lord had said.
The Plague of Blood
14Then the Lord said to Moses, “Pharaoh is very stubborn. He refuses to let the people go. 15In the morning Pharaoh will go down to the Nile River. Go and meet him on the bank of the river. Take in your hand the walking stick that turned into a snake. 16Say to Pharaoh, ‘The Lord, the God of the Hebrews, has sent me to you. He says, “Let my people go. Then they will be able to worship me in the desert. But up to now you have not listened.” 17The Lord says, “Here is how you will know that I am the Lord. I will strike the water of the Nile River with the walking stick that is in my hand. The river will turn into blood. 18The fish in the river will die. The river will stink. The Egyptians will not be able to drink its water.” ’ ”
19The Lord said to Moses, “Tell Aaron, ‘Get your walking stick. Reach your hand out over the waters of Egypt. The streams, canals, ponds and all the lakes will turn into blood. There will be blood everywhere in Egypt. It will even be in the wooden buckets and stone jars.’ ”
20Moses and Aaron did exactly as the Lord had commanded them. Aaron held out his staff in front of Pharaoh and his officials. He struck the water of the Nile River. And all the water turned into blood. 21The fish in the Nile died. The river smelled so bad the Egyptians couldn’t drink its water. There was blood everywhere in Egypt.
22But the Egyptian magicians did the same things by doing their magic tricks. So Pharaoh became stubborn. He wouldn’t listen to Moses and Aaron, just as the Lord had said. 23Even that miracle didn’t change Pharaoh’s mind. In fact, he turned around and went into his palace. 24All the Egyptians dug holes near the Nile River to get drinking water. They couldn’t drink water from the river.
The Plague of Frogs
25Seven days passed after the Lord struck the Nile River.
1Domnul i‑a zis lui Moise:
– Vezi că te‑am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. 2Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Eu însă îi voi împietri3 Lit.: înțepeni; vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 5Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.
6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le‑a poruncit Domnul. 7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i‑au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe
8Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să‑i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe9-10 Ebr.: tanin (șarpe uriaș, monstru marin – vezi Gen. 1:21; Iov 7:12; Ps. 74:13; 148:7; Is. 27:1; 51:9; Ier. 51:34; Eze. 29:3; 32:2), diferit de termenul nahaș (șarpe) menționat în v. 15 și în 4:3..“
10Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s‑a transformat într‑un șarpe. 11Atunci Faraon i‑a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii11 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și‑au aruncat toiegele și acestea s‑au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Totuși, inima lui Faraon s‑a împietrit13 Vezi nota de la Ex. 4:21., astfel că el nu i‑a ascultat pe cei doi, după cum spusese Domnul.
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită14 Lit.: grea; vezi nota de la Ex. 4:21.. Nu vrea să lase poporul să plece. 15Du‑te dis‑de‑dimineață la Faraon și de îndată ce acesta iese la apă, stai pe malul Nilului ca să‑l întâlnești și ia în mână toiagul care s‑a făcut șarpe. 16Să‑i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat. 17De aceea așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor preface în sânge. 18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“ 19Domnul i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul, întinde‑ți mâna peste apele Egiptului, – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor –, și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“
20Moise și Aaron au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s‑a prefăcut în sânge. 21Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22Dar magicienii22 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s‑a împietrit22 Vezi nota de la Ex. 4:21. și el nu i‑a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spusese Domnul. 23Faraon s‑a întors, a intrat în palat23 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]., și inima nu i‑a fost mișcată de întâmplarea aceasta. 24Toți egiptenii au săpat de‑a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.
