New International Reader's Version

Acts 5

Ananias and Sapphira

1A man named Ananias and his wife, Sapphira, also sold some land. He kept part of the money for himself. Sapphira knew he had kept it. He brought the rest of it and put it down at the apostles’ feet.

Then Peter said, “Ananias, why did you let Satan fill your heart? He made you lie to the Holy Spirit. You have kept some of the money you received for the land. Didn’t the land belong to you before it was sold? After it was sold, you could have used the money as you wished. What made you think of doing such a thing? You haven’t lied just to people. You’ve also lied to God.”

When Ananias heard this, he fell down and died. All who heard what had happened were filled with fear. Some young men came and wrapped up his body. They carried him out and buried him.

About three hours later, the wife of Ananias came in. She didn’t know what had happened. Peter asked her, “Tell me. Is this the price you and Ananias sold the land for?”

“Yes,” she said. “That’s the price.”

Peter asked her, “How could you agree to test the Spirit of the Lord? Listen! You can hear the steps of the men who buried your husband. They are at the door. They will carry you out also.”

10 At that moment she fell down at Peter’s feet and died. Then the young men came in. They saw that Sapphira was dead. So they carried her out and buried her beside her husband. 11 The whole church and all who heard about these things were filled with fear.

The Apostles Heal Many People

12 The apostles did many signs and wonders among the people. All the believers used to meet together at Solomon’s Porch. 13 No outsider dared to join them. But the people thought highly of them. 14 More and more men and women believed in the Lord. They joined the other believers. 15 So people brought those who were sick into the streets. They placed them on beds and mats. They hoped that at least Peter’s shadow might fall on some of them as he walked by. 16 Crowds even gathered from the towns around Jerusalem. They brought their sick people. They also brought those who were suffering because of evil spirits. All of them were healed.

The Apostles Are Treated Badly

17 The high priest and all his companions were Sadducees. They were very jealous of the apostles. 18 So they arrested them and put them in the public jail. 19 But during the night an angel of the Lord came. He opened the doors of the jail and brought the apostles out. 20 “Go! Stand in the temple courtyard,” the angel said. “Tell the people all about this new life.”

21 Early the next day they did as they had been told. They entered the temple courtyard. There they began to teach the people.

The high priest and his companions arrived. They called the Sanhedrin together. The Sanhedrin was a gathering of all the elders of Israel. They sent for the apostles who were in jail. 22 The officers arrived at the jail. But they didn’t find the apostles there. So they went back and reported it. 23 “We found the jail locked up tight,” they said. “The guards were standing at the doors. But when we opened the doors, we didn’t find anyone inside.” 24 When the captain of the temple guard and the chief priests heard this report, they were bewildered. They wondered what would happen next.

25 Then someone came and said, “Look! The men you put in jail are standing in the temple courtyard. They are teaching the people.” 26 So the captain went with his officers and brought the apostles back. But they didn’t use force. They were afraid the people would kill them by throwing stones at them.

27 They brought the apostles to the Sanhedrin. The high priest questioned them. 28 “We gave you clear orders not to teach in Jesus’ name,” he said. “But you have filled Jerusalem with your teaching. You want to make us guilty of this man’s death.”

29 Peter and the other apostles replied, “We must obey God instead of people! 30 You had Jesus killed by nailing him to a cross. But the God of our people raised Jesus from the dead. 31 Now Jesus is Prince and Savior. God has proved this by giving Jesus a place of honor with him. He did it to turn Israel away from their sins and forgive them. 32 We are telling people about these things. And so is the Holy Spirit. God has given the Spirit to those who obey him.”

33 When the leaders heard this, they became very angry. They wanted to put the apostles to death. 34 But a Pharisee named Gamaliel stood up in the Sanhedrin. He was a teacher of the law. He was honored by all the people. He ordered the apostles to be taken outside for a little while. 35 Then Gamaliel spoke to the Sanhedrin. “Men of Israel,” he said, “think carefully about what you plan to do to these men. 36 Some time ago Theudas appeared. He claimed he was really somebody. About 400 people followed him. But he was killed. All his followers were scattered. So they accomplished nothing. 37 After this, Judas from Galilee came along. This was in the days when the Romans made a list of all the people. Judas led a gang of men against the Romans. He too was killed. All his followers were scattered. 38 So let me give you some advice. Leave these men alone! Let them go! If their plans and actions only come from people, they will fail. 39 But if their plans come from God, you won’t be able to stop these men. You will only find yourselves fighting against God.”

40 His speech won the leaders over. They called the apostles in and had them whipped. The leaders ordered them not to speak in Jesus’ name. Then they let the apostles go.

41 The apostles were full of joy as they left the Sanhedrin. They considered it an honor to suffer shame for the name of Jesus. 42 Every day they taught in the temple courtyards and from house to house. They never stopped telling people the good news that Jesus is the Messiah.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 5

Ananias şi Safira

1Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan[a] inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. Petru a întrebat-o:

– Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?

Ea i-a răspuns:

– Da, cu atât.

Atunci Petru i-a zis:

– De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine!

10 Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica[b] şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri.

Prin apostoli se fac semne şi minuni

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.

Apostolii persecutaţi

17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor[c] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.

27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând:

– (Nu)[d] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!

29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:

– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn[e]! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!

33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu[f] pe nume Gamaliel[g], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului[h], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.

Notas al pie

  1. Faptele Apostolilor 5:3 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
  2. Faptele Apostolilor 5:11 Prima apariţie a termenului în Fapte; termenul, folosit în LXX cu privire la adunarea lui Israel, era folosit în timpul NT pentru a desemna o adunare formată din cetăţenii liberi, cu drept de vot, ai unei aşezări
  3. Faptele Apostolilor 5:21 Gr.: gerousia, o denumire diferită pentru acelaşi corp legislativ, Sinedriul (vezi 1 Macabei 12:6 şi Josefus, Antich., 13.5.8)
  4. Faptele Apostolilor 5:28 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin negaţia, redând textul ca o afirmaţie
  5. Faptele Apostolilor 5:30 Gr.: xulon, termen folosit pentru a descrie crucea, probabil pe baza lui Deut. 21:23; termenul are o varietate de sensuri: copac (Lc. 23:31; Apoc. 2:7), ciomag (Lc. 22:52), butuc (F.A. 16:24), lemn (1 Cor. 3:12)
  6. Faptele Apostolilor 5:34 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoştea şi respecta cu stricteţe litera legii, precum şi alte tradiţii (reguli bazate pe o interpretare a legii scrise: legea orală); peste tot în carte
  7. Faptele Apostolilor 5:34 Gamaliel I, zis „cel Bătrân“, preşedinte-patriarh (nasi) al Sinedriului, purtând titlul onorific de Raban („Învăţătorul nostru“) – un titlu mai important decât cel de Rabi („Învăţătorul meu“) – fondatorul unei „dinastii“ rabinice (urmaşii lui, Simon ben Gamaliel I, Gamaliel al II-lea şi Simon ben Gamaliel II vor deţine funcţia de nasi pe parcursul primelor două secole); decretele pe care le-a dat îl arată ca un om moderat, tolerant, care şi-a arătat grija îndeosebi faţă de categoriile marginalizate ale societăţii (străini, femei, văduve); peste tot în carte
  8. Faptele Apostolilor 5:37 Recensământul din anul 6 d.Cr. (vezi nota de la Lc. 2:2)