Ben-Hadad Attacks Samaria
1Ben-Hadad brought his whole army together. He was king of Aram. He went up to Samaria. He took 32 kings and their horses and chariots with him. All of them surrounded Samaria and attacked it. 2Ben-Hadad sent messengers into the city. They spoke to Ahab, the king of Israel. They told him, “Ben-Hadad says, 3‘Your silver and gold belong to me. The best of your wives and children also belong to me.’ ”
4The king of Israel replied, “What you say is true. You are my king and master. I belong to you. And everything I have belongs to you.”
5The messengers came again. They told Ahab, “Ben-Hadad says, ‘I commanded you to give me your silver and gold. I also commanded you to give me your wives and children. 6But now I’m going to send my officials to you. They will come about this time tomorrow. They’ll search your palace. They’ll search the houses of your officials. They’ll take everything you value. And they’ll carry it all away.’ ”
7The king of Israel sent for all the elders of the land. He said to them, “This man is really looking for trouble! He sent for my wives and children. He sent for my silver and gold. And I agreed to give them to him.”
8All the elders and people answered, “Don’t listen to him. Don’t agree to give him what he wants.”
9So Ahab replied to Ben-Hadad’s messengers. He said, “Tell my king and master, ‘I will do everything you commanded me to do the first time. But this time, I can’t do what you want me to do.’ ” They took Ahab’s answer back to Ben-Hadad.
10Then Ben-Hadad sent another message to Ahab. Ben-Hadad said, “There won’t be enough dust left in Samaria to give each of my followers even a handful. If there is, may the gods punish me greatly.”
11The king of Israel replied. He said, “Tell him, ‘Someone who puts his armor on shouldn’t brag like someone who takes it off.’ ”
12Ben-Hadad and the kings were in their tents drinking. That’s when he heard the message. He ordered his men, “Get ready to attack.” So they prepared to attack the city.
Ahab Wins the Battle Over Ben-Hadad
13During that time a prophet came to Ahab, the king of Israel. He announced, “The Lord says, ‘Do you see this huge army? I will hand it over to you today. Then you will know that I am the Lord.’ ”
14“But who will do it?” Ahab asked.
The prophet answered, “The Lord says, ‘The junior officers who are under the area commanders will do it.’ ”
“And who will start the battle?” Ahab asked.
The prophet answered, “You will.”
15So Ahab sent for the junior officers who were under the area commanders. The total number of officers was 232. Ahab gathered together the rest of the Israelites. The total number of them was 7,000. 16They started out at noon. At that time Ben-Hadad and the 32 kings helping him were in their tents. They were getting drunk. 17The junior officers who were under Ahab’s area commanders marched out first.
Ben-Hadad had sent out scouts. They came back and reported, “Men are marching against us from Samaria.”
18Ben-Hadad said, “They might be coming to make peace. If they are, take them alive. Or they might be coming to make war. If they are, take them alive.”
19The junior officers marched out of the city. The army was right behind them. 20Each man struck down the one fighting against him. When that happened, the army of Aram ran away. The Israelites chased them. But Ben-Hadad, the king of Aram, escaped on a horse. Some of his horsemen escaped with him. 21The king of Israel attacked them. He overpowered the horses and chariots. Large numbers of the men of Aram were wounded or killed.
22After that, the prophet came to the king of Israel again. The prophet said, “Make your position stronger. Do what needs to be done. Next spring the king of Aram will attack you again.”
23During that time, the officials of the king of Aram gave him advice. They said, “The gods of Israel are gods of the hills. That’s why they were too strong for us. But suppose we fight them on the plains. Then we’ll certainly be stronger than they are. 24Here’s what you should do. Don’t let any of the kings continue as military leaders. Have other officers take their places. 25You must also put another army together. It should be just like the one you lost. It should have the same number of horses and chariots. Then we’ll be able to fight against Israel on the plains. And we’ll certainly be stronger than they are.” Ben-Hadad agreed with their advice. He did what they suggested.
26The next spring Ben-Hadad brought together the men of Aram. They went up to the city of Aphek to fight against Israel. 27The Israelites were also brought together. They were given supplies. They marched out to fight against their enemies. Israel’s army camped across from Aram’s army. The Israelites looked like two small flocks of goats that had become separated from the others. But the men of Aram covered the countryside.
28The man of God came up to the king of Israel again. He told him, “The Lord says, ‘The men of Aram think the Lord is a god of the hills. They do not think he is a god of the valleys. So I, the Lord, will hand their huge army over to you. Then you will know that I am the Lord.’ ”
29For seven days the two armies camped across from each other. On the seventh day the battle began. The Israelites wounded or killed 100,000 Aramean soldiers who were on foot. That happened in a single day. 30The rest of the men of Aram escaped to the city of Aphek. Its wall fell down on 27,000 of them. Ben-Hadad ran to the city. He hid in a secret room.
31His officials said to him, “Look, we’ve heard that the kings of Israel often show mercy. So let’s go to the king of Israel. Let’s wear the rough clothing people wear when they’re sad. Let’s tie ropes around our heads. Perhaps Ahab will spare your life.”
32So they wore rough clothing. They tied ropes around their heads. Then they went to the king of Israel. They told him, “Your servant Ben-Hadad says, ‘Please let me live.’ ”
The king answered, “Is he still alive? He used to be my friend.”
33The men thought that was good news. So they quickly used the word Ahab had used. “Yes! Your friend Ben-Hadad!” they said.
“Go and get him,” the king said. Ben-Hadad came out of the secret room. Then Ahab had him get into his chariot.
34“I’ll return the cities my father took from your father,” Ben-Hadad offered. “You can set up your own market areas in Damascus. That’s what my father did in Samaria.”
Ahab said, “If we sign a peace treaty, I’ll set you free.” So Ben-Hadad made a treaty with him. Then Ahab let him go.
A Prophet Accuses Ahab
35There was a group of people called the group of the prophets. A message from the Lord came to one of their members. He said to his companion, “Strike me down with your weapon.” But he wouldn’t do it.
36The prophet said, “You haven’t obeyed the Lord. So as soon as you leave me, a lion will kill you.” The companion went away. And a lion found him and killed him.
37The prophet found another man. He said, “Please strike me down.” So the man struck him down and wounded him. 38Then the prophet went and stood by the road. He waited for the king to come by. He pulled his headband down over his eyes so no one would recognize him. 39The king passed by. Then the prophet called out to him. He said, “I went into the middle of the battle. Someone came to me with a prisoner. He said, ‘Guard this man. Don’t let him get away. If he does, you will pay for his life with yours. Or you can pay 75 pounds of silver.’ 40While I was busy here and there, the man disappeared.”
The king of Israel spoke to him. He told him, “What you’ve just said is what will happen to you.”
41Then the prophet quickly removed the headband from his eyes. The king of Israel recognized him as one of the prophets. 42He told the king, “The Lord says, ‘You have set a man free. But I had said he should be set apart to the Lord in a special way to be destroyed. So you must pay for his life with yours. You must pay for his people’s lives with the lives of your people.’ ” 43The king of Israel was angry. He was in a bad mood. He went back to his palace in Samaria.
Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab
1Ben‑Hadad, regele Aramului1 Siria., și‑a strâns toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, s‑a suit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei. 2A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3și i‑a zis: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“
5Mesagerii s‑au întors și i‑au spus: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Trimisesem la tine ca să‑mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Așadar, mâine pe la această oră, ți‑i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și vor lua cu ei.»“
7Regele lui Israel i‑a chemat pe toți bătrânii7 Vezi nota de la 8:1. țării și le‑a zis:
– Să știți și să vedeți că acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l‑am refuzat!
8Toți bătrânii și tot poporul i‑au răspuns:
– Nu‑l asculta și nu încuviința.
9Atunci Ahab le‑a zis mesagerilor lui Ben‑Hadad: „Spuneți‑i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i‑ai cerut robului tău prima dată, dar acest lucru nu‑l pot face!»“ Mesagerii au plecat și i‑au dat regelui Ben‑Hadad răspunsul lui Ahab. 10Ben‑Hadad i‑a trimis un alt mesaj lui Ahab și i‑a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea10 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă dumnezeii și chiar mai mult). dacă praful Samariei va fi suficient să umple mâna întregului popor care mă urmează!“ 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți‑i: «Cine încinge armele să nu se laude precum cel care le pune jos!»“11 Proverbul echivalent românesc ar fi: Să nu vinzi pielea ursului din pădure. 12Ben‑Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără12 Sau: în Sucot., și le‑a spus slujitorilor săi: „Pregătiți‑vă!“ Și ei s‑au pregătit de atac împotriva cetății.
13Dar iată că un profet s‑a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu sunt Domnul!“
14Ahab a întrebat:
– Prin cine?
El a răspuns:
– Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“
Ahab a întrebat:
– Și cine va începe lupta?
El a răspuns:
– Tu!
15Ahab i‑a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii. 16Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben‑Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care‑l ajutau. 17Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.
Ben‑Hadad a trimis niște oameni care l‑au înștiințat, zicând:
– Au ieșit niște bărbați din Samaria!
18El a zis:
– Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‑i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți‑i tot vii!
19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care‑i urma 20și fiecare și‑a lovit omul dinaintea lui. Arameii au luat‑o la fugă, iar Israel i‑a urmărit. Însă Ben‑Hadad a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându‑le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab
22Apoi, profetul s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Du‑te și întărește‑te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului se va sui din nou împotriva ta în primăvara viitoare!“
23Slujitorii regelui Aramului i‑au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei. 24Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare din regi de la locul lor și pune căpetenii în locul acestora. 25Pregătește‑ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut‑o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“ El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.
26Primăvara următoare, Ben‑Hadad i‑a strâns pe aramei și s‑a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să‑i întâmpine. Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.
28Un om al lui Dumnezeu s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul!»“
29Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într‑o singură zi. 30Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s‑a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben‑Hadad a fugit în cetate și s‑a ascuns într‑o odaie interioară.
31Slujitorii săi i‑au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă‑ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel! Poate că te va lăsa în viață.“
32Ei și‑au înfășurat saci pe coapse și s‑au legat cu funii la cap, după care s‑au dus la regele lui Israel și i‑au zis:
– Robul tău Ben‑Hadad zice: „Te rog, lasă‑mă în viață!“
Ahab a zis:
– Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!
33Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s‑au grăbit să accepte, zicând:
– Da, fratele tău Ben‑Hadad!
Ahab a zis:
– Duceți‑vă și aduceți‑l.
Ben‑Hadad a venit la el, iar Ahab l‑a urcat în carul lui.
34Ben‑Hadad i‑a spus:
– Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le‑a luat de la tatăl tău și vei putea să‑ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
Ahab a zis:
– Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i‑a dat drumul.
35Unul din fiii profeților35 Prin fiu se înțelege calitatea de membru al grupului profeților, grup care avea probabil și anumiți mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei. i‑a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Lovește‑mă, te rog!“ Dar acesta n‑a vrut să‑l lovească. 36„Pentru că n‑ai ascultat de Cuvântul Domnului, i‑a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l‑a omorât. 37Profetul a găsit un alt om și i‑a spus: „Lovește‑mă, te rog!“ Acel om l‑a lovit și l‑a rănit. 38Apoi profetul s‑a dus și l‑a așteptat pe rege lângă drum. El s‑a deghizat acoperindu‑și ochii cu un bandaj.
39Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i‑a spus regelui:
– În timp ce robul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi‑a adus un captiv, zicându‑mi: „Păzește‑l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talant39 Aproximativ 30 kg. de argint!“ 40Dar pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, el a dispărut.
Regele lui Israel i‑a răspuns:
– Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit‑o.
41Îndată profetul și‑a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l‑a recunoscut că era dintre profeți.
42El i‑a zis regelui:
– Așa vorbește Domnul: „Fiindcă i‑ai dat drumul omului pe care îl hotărâsem pentru nimicire42 Vezi nota de la 9:21., vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui.“
43Regele lui Israel s‑a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.
