David Counts His Fighting Men
1Satan rose up against Israel. He stirred up David to count the men of Israel. 2So David said to Joab and the commanders of the troops, “Go! Count the men of Israel from Beersheba all the way to Dan. Report back to me. Then I’ll know how many there are.”
3Joab replied, “May the Lord multiply his troops 100 times. King David, you are my master. Aren’t all the men under your control? Why would you want me to count them? Do you want to make Israel guilty?”
4In spite of what Joab said, the king’s order had more authority than Joab’s reply did. So Joab left and went all through Israel. Then he came back to Jerusalem. 5Joab reported to David how many fighting men he had counted. In the whole land of Israel there were 1,100,000 men who could use their swords well. That included 470,000 men in Judah.
6But Joab didn’t include the tribes of Levi and Benjamin in the total number. The king’s command was sickening to Joab. 7It was also evil in the sight of God. So he punished Israel.
8Then David said to God, “I committed a great sin when I counted Israel’s men. I beg you to take away my guilt. I’ve done a very foolish thing.”
9The Lord spoke to Gad, David’s prophet. The Lord said, 10“Go and tell David, ‘The Lord says, “I could punish you in three different ways. Choose one of them for me to punish you with.” ’ ”
11So Gad went to David. Gad said to him, “The Lord says, ‘Take your choice. 12You can have three years when there will not be enough food in the land. You can have three months when your enemies will sweep you away. They will catch up with you. They will destroy you with their swords. Or you can have three days when the sword of the Lord will punish you. That means there would be three days of plague in the land. My angel would strike down people in every part of Israel.’ So take your pick. Tell me how to answer the one who sent me.”
13David said to Gad, “I’m suffering terribly. Let me fall into the hands of the Lord. His mercy is very great. But don’t let me fall into human hands.”
14So the Lord sent a plague on Israel. And 70,000 Israelites died. 15God sent an angel to destroy Jerusalem. But as the angel was doing it, the Lord saw it. The Lord decided to end the plague he had sent. So he spoke to the angel who was destroying the people. He said, “That is enough! Do not kill any more people!” The angel of the Lord was standing at Araunah’s threshing floor. Araunah was from the city of Jebus.
16David looked up. He saw the angel of the Lord standing between heaven and earth. The angel was holding out a sword over Jerusalem. David and the elders fell with their faces to the ground. They were wearing the rough clothing people wear when they’re sad.
17David said to God, “I ordered the fighting men to be counted. I’m the one who has sinned. I am the shepherd of these people. I’m the one who has done what is wrong. These people are like sheep. What have they done? Lord my God, punish me and my family. But don’t let this plague continue to strike your people.”
David Builds an Altar
18Then the angel of the Lord ordered Gad to tell David to go up to the threshing floor of Araunah, the Jebusite. He wanted David to build an altar there to honor the Lord. 19So David went up and did it. He obeyed the message that Gad had spoken in the Lord’s name.
20Araunah was threshing wheat. He turned and saw the angel. Araunah’s four children were with him. They hid themselves. 21David approached the threshing floor. Araunah looked up and saw him. So Araunah left the threshing floor. He bowed down to David with his face toward the ground.
22David said to him, “Let me have the property your threshing floor is on. I want to build an altar there to honor the Lord. When I do, the plague on the people will be stopped. Sell the threshing floor to me for the full price.”
23Araunah said to David, “Take it! King David, you are my master. Do what you please. I’ll even provide the oxen for the burnt offerings. Use boards from the threshing sleds for the wood. Use the wheat for the grain offering. I’ll give it all to you.”
24But King David replied to Araunah, “No! I want to pay the full price. I won’t take what belongs to you and give it to the Lord. I won’t sacrifice a burnt offering that hasn’t cost me anything.”
25So David paid Araunah 15 pounds of gold for the property. 26David built an altar there to honor the Lord. He sacrificed burnt offerings and friendship offerings. He called out to the Lord. The Lord answered him by sending fire from heaven on the altar for burnt offerings.
27Then the Lord spoke to the angel. And the angel put his sword away. 28When the angel did that, David was still at the threshing floor of Araunah, the Jebusite. David saw that the Lord had answered him. So he offered sacrifices there. 29At that time, the Lord’s holy tent was at the high place in Gibeon. The altar for burnt offerings was there too. Moses had made the holy tent in the desert. 30David couldn’t go to the tent to pray to God. That’s because he was afraid of the sword of the angel of the Lord.
David numără poporul
(2 Sam. 24:1-17)
1Satan1 Sau: Vrăjmașul; sau: Un vrăjmaș, cu referire fie la diavol, fie la o amenințare externă care l‑a determinat pe David să facă numărătoarea poporului. s‑a ridicat împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David să numere poporul din Israel.
2David le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii:
– Mergeți și numărați poporul din Israel, de la Beer-Șeba până la Dan2 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Șeba pe cea sudică., și aduceți‑mi un răspuns, ca să știu la cât se ridică numărul lor.
3Dar Ioab i‑a zis:
– Domnul să înmulțească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toți robii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?
4Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat și a călătorit prin tot Israelul. Apoi s‑a întors la Ierusalim. 5Ioab i‑a dat lui David rezultatul5 Lit.: numărul. de la numărătoarea poporului: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să meargă la război. 6Pe cei din Levi și Beniamin nu i‑a numărat între aceștia, căci porunca regelui a fost disprețuită de Ioab. 7Lucrul aceasta a fost rău în ochii lui Dumnezeu, astfel că El l‑a lovit pe Israel.
8David I‑a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.8 Vezi Ex. 30:12-13. Însă acum îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“
9Domnul i‑a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, zicând: 10„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește Domnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“
11Gad a venit la David și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Ce alegi? 12Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea vrăjmașilor tăi și atins de sabia dușmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și molima să fie în țară, iar Îngerul Domnului să aducă distrugere în tot teritoriul lui Israel?“ Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!
13David i‑a zis lui Gad:
– Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!
14Domnul a trimis molima în Israel, și astfel au murit șaptezeci de mii de oameni din Israel. 15Dumnezeu a trimis Îngerul la Ierusalim ca să‑l distrugă. În timp ce îl distrugea, Domnul S‑a uitat, I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul Domnului Se afla lângă aria iebusitului Ornan15, 18-28 O variantă a lui Aravna..
16David și‑a ridicat ochii și L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând între pământ și cer și având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, acoperiți cu saci, s‑au aruncat cu fața la pământ. 17Și David I‑a zis lui Dumnezeu: „Oare n‑am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit și a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“
David zidește un altar
(2 Sam. 24:18-25)
18Îngerul Domnului i‑a zis lui Gad să‑i spună lui David să se suie și să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. 19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care Gad l‑a rostit în Numele Domnului.
20În timp ce treiera grâul, Ornan s‑a întors și a văzut Îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s‑au ascuns. 21Când David a ajuns la Ornan, Ornan s‑a uitat și l‑a văzut pe David. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui David.
22David i‑a zis lui Ornan:
– Dă‑mi locul ariei ca să zidesc pe el un altar Domnului; dă‑mi‑l la prețul lui deplin în argint. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.
23Ornan i‑a zis lui David:
– Ia‑l! Stăpânul meu, regele, să facă ceea ce crede că este bine23 Lit.: ce este bine în ochii lui.! Iată, dau și boii pentru arderi‑de‑tot, iar uneltele de treierat vor fi pentru lemne. De asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau totul!
24Însă regele David i‑a zis lui Ornan:
– Nu, ci trebuie să‑l cumpăr la prețul lui deplin în argint, căci nu voi oferi Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere‑de‑tot care să nu mă coste nimic.
25Astfel, David i‑a plătit lui Ornan pentru acel loc șase sute de șecheli25 Aproximativ 7 kg. de aur. 26David a zidit acolo un altar Domnului și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace26 Vezi nota de la 16:1.. L‑a chemat pe Domnul, și El i‑a răspuns cu foc din ceruri pe altarul arderii‑de‑tot.
27Apoi Domnul i‑a vorbit Îngerului și Acesta Și‑a pus sabia în teacă. 28De atunci, de când David a văzut că Domnul i‑a răspuns în aria iebusitului Ornan, a adus jertfe acolo. 29Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, și altarul arderilor‑de‑tot se aflau, în perioada aceea, pe înălțimea de la Ghivon. 30David nu putea să meargă înaintea acestuia ca să‑L caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia Îngerului Domnului.
