1हे मोर मयारू लइकामन हो, मेंह ए बात तुमन ला एकरसेति लिखत हंव, ताकि तुमन पाप झन करव। पर कहूं कोनो पाप करथे, त हमर करा एक झन हवय, जऊन ह हमर बचाव म परमेसर ददा ले गोठियाथे, अऊ ओ धरमी जन ह यीसू मसीह अय। 2अऊ ओहीच ह हमर पाप खातिर पछतावा के बलिदान ए, अऊ सिरिप हमर पाप ही नइं, पर जम्मो संसार के पाप बर घलो।
3कहूं हमन ओकर हुकूममन ला मानथन, त एकर दुवारा हमन ला भरोसा हो जाही कि हमन ह ओला जानथन। 4जऊन मनखे ह ए कहिथे, “मेंह ओला जानथंव।” पर ओकर हुकूममन ला नइं मानय, त ओह लबरा अय, अऊ ओम सत नइं ए। 5पर जऊन ह ओकर बचन ला मानथे, त सही म परमेसर के मया ह ओम पूरा होथे। ए किसम ले, हमन जानथन कि हमन परमेसर म हवन। 6जऊन मनखे ह ए कहिथे कि ओह परमेसर म होके जिनगी बिताथे, त ओला अइसने जिनगी जीना चाही, जइसने यीसू ह ए संसार म रहत, जिनगी बिताईस।
परमेसर के हुकूम
7हे मयारू भाईमन हो, मेंह तुमन ला कोनो नवां हुकूम नइं लिखत हंव, पर ओहीच जुन्ना हुकूम, जऊन ह तुमन ला सुरू ले मिले हवय। ए जुन्ना हुकूम ओ संदेस अय, जऊन ला तुमन सुने हवव। 8तभो ले मेंह तुमन ला एक नवां हुकूम लिखत हंव। एकर सच्चई ह ओम अऊ तुमन म दिखथे, काबरकि अंधियार ह छंटत जावथे, अऊ सच के अंजोर ह अब चमकत हवय।
9जऊन ह ए कहिथे कि ओह अंजोर म हवय अऊ अपन भाई ले बईरता रखथे, त ओह अभी तक ले अंधियार म हवय। 10जऊन ह अपन भाई ले मया करथे, ओह अंजोर म चलथे, अऊ ओम अइसने कुछू नइं ए, जऊन ह ओला ठोकर खवाही। 11फेर जऊन ह अपन भाई ले बईरता रखथे, ओह अंधियार म हवय, अऊ अंधियार म रेंगथे अऊ ओह नइं जानय कि ओह कहां जावत हवय, काबरकि अंधियार ह ओकर आंखीमन ला अंधरा कर दे हवय।
12हे मोर लइकामन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुम्हर पाप ह मसीह के नांव खातिर छेमा हो गे हवय।
13हे ददामन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुमन ओला जानथव, जऊन ह सुरूच ले हवय।
हे जवानमन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुमन ओ दुस्ट ऊपर जय पाय हवव।
हे मोर लइकामन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुमन ददा परमेसर ला जानथव।
14हे ददामन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुमन ओला जानथव,
जऊन ह संसार के रचे के पहिली ले हवय।
हे जवानमन हो, मेंह तुमन ला लिखत हंव,
काबरकि तुमन मजबूत हवव,
अऊ परमेसर के बचन ह तुमन म बने रहिथे,
अऊ तुमन ओ दुस्ट ऊपर जय पाय हवव।
संसार ले मया झन करव
15तुमन न तो संसार ले अऊ न संसार के कोनो चीज ले मया करव। कहूं कोनो संसार ले मया करथे, त ओह परमेसर ददा ले मया नइं करय। 16काबरकि संसार के हर एक चीज जइसने कि – पापी मनखे के लालसा, आंखी के लालसा अऊ जिनगी के घमंड – ए जम्मो चीज परमेसर ददा के नो हय, पर एह संसार के अय। 17संसार अऊ एकर लालसा ह खतम हो जाही, पर जऊन मनखे ह परमेसर के मनसा ला पूरा करथे, ओह सदाकाल तक परमेसर के संग रहिही।
मसीह के बिरोधीमन के बारे म चेतउनी
18हे मोर लइकामन हो, एह अंत के बेरा अय; अऊ जइसने कि तुमन सुने हवव कि मसीह के बिरोधी ह आवत हवय; पर अब मसीह के कतको बिरोधीमन आ गे हवंय। एकरसेति, हमन जानथन कि एह अंत के बेरा अय। 19ओमन हमन ले निकरके गीन, पर ओमन सही म हमन के नो हंय। काबरकि यदि ओमन हमर बीच के होतिन, त ओमन हमर संग बने रहितिन; पर ओमन के चले जाना, ए साबित करथे कि ओम ले कोनो हमन के नो हंय।
20पर तुम्हर अभिसेक पबितर जन के दुवारा करे गे हवय, अऊ तुमन जम्मो झन सच ला जानथव। 21मेंह तुमन ला एकरसेति नइं लिखत हंव कि तुमन सच ला नइं जानव, पर मेंह एकरसेति लिखत हंव कि तुमन सच ला जानथव, अऊ ए घलो जानथव कि कोनो लबारी बात सत के तरफ ले नइं आवय। 22कोन ह लबरा ए? ओ मनखे, जऊन ह यीसू ला मसीह नइं मानय। अइसने मनखे ह मसीह के बिरोधी अय। ओह ददा अऊ बेटा दूनों के इनकार करथे। 23जऊन ह परमेसर के बेटा के इनकार करथे, ओह परमेसर ददा ला नइं जानय, अऊ जऊन ह बेटा ला मान लेथे, ओह परमेसर ददा ला घलो जानथे।
24देखव, जऊन कुछू तुमन सुरू ले सुने हवव, ओह तुमन म बने रहय। कहूं ओह तुमन म बने रहिही, त तुमन घलो बेटा अऊ ददा दूनों म बने रहिहू। 25अऊ ओह हमर ले जऊन बात के वायदा करे हवय – ओह “परमेसर के संग सदाकाल के जिनगी” अय।
26मेंह ए बात तुमन ला ओमन के बारे म लिखत हंव, जऊन मन तुमन ला धोखा देय के कोसिस करथें। 27पर ओ अभिसेक, जऊन ला तुमन ओकर ले पाय हवव, ओह तुमन म बने रहिथे, अऊ तुमन ला एकर जरूरत नइं ए कि कोनो तुमन ला सिखोवय। मसीह के अभिसेक ह तुमन ला जम्मो बात सिखोथे, अऊ ओ अभिसेक ह सही अय, लबारी नो हय। जइसने एह तुमन ला सिखोय हवय, वइसने तुमन ओम बने रहव।
28अब हे मोर लइकामन हो, मसीह म बने रहव, ताकि जब ओह परगट होवय, त ओकर आय के बेरा ओकर आघू म, हमन बिसवास ले भरे रहन अऊ हमन ला लजाय ला झन पड़य।
29कहूं तुमन जानथव कि ओह धरमी अय, त तुमन ए घलो जानथव कि जऊन ह भलई के काम करथे, ओह परमेसर ले जनमे हवय।
1Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți1 Cu referire la păcatul obișnuit, care poate surveni din cauza fragilității naturii umane (compară cu textul din 3:4-9 unde se are în vedere persistența voită în păcat și neascultare, păcatul ca mod de viață, fără dorință de schimbare).. Dar dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Apărător1 Gr.: parakletos, care poate avea mai multe sensuri: avocat; mijlocitor; sfătuitor; mângâietor; ajutor. Aria semantică a termenului grecesc este foarte largă și nu poate fi acoperită complet de un singur termen din limbajul contemporan. Vezi și In. 14:16, unde termenul este folosit cu referire la Duhul Sfânt., pe Isus Cristos cel drept. 2El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 3Prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. 4Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el. 5Însă, în cel ce păzește Cuvântul Lui, dragostea lui5 Sau: pentru. Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El. 6Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble6 Cu sensul de a trăi. și el așa cum a umblat Isus.
O poruncă nouă
7Preaiubiților, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveți de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l‑ați auzit. 8Totuși, vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El și în voi, pentru că întunecimea trece, iar lumina adevărată luminează deja. 9Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăște pe fratele său, este încă în întunecime. 10Cel care‑l iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el10 Sau: în ea (cu referire la lumină). nu este niciun prilej de poticnire10 Termenul grecesc skandalon se referă strict la bățul care declanșează o capcană, însă el cuprinde în aria sa semantică mai multe sensuri: ceea ce împinge o persoană să păcătuiască; prilej de cădere; cauză de poticnire.. 11Dar cel care‑l urăște pe fratele său este în întunecime, umblă în întunecime și nu știe unde se duce, pentru că întunecimea i‑a orbit ochii.
12Vă scriu, copilașilor,
pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13Vă scriu, părinților,
pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor,
pentru că l‑ați învins pe cel rău.
14V‑am scris, copilașilor,
pentru că L‑ați cunoscut pe Tatăl.
V‑am scris, părinților,
pentru că L‑ați cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V‑am scris, tinerilor,
pentru că sunteți tari,
iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
și l‑ați învins pe cel rău.
Nu iubiți lumea
15Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16Fiindcă tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17Iar lumea și pofta ei trec, însă cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pe vecie.
Ceasul de pe urmă și venirea anticristului
18Copilașilor, este ceasul de pe urmă! Și, după cum ați auzit că vine anticrist, să știți că acum s‑au arătat mulți anticriști. Prin aceasta știm că este ceasul de pe urmă. 19Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi. 20Însă voi aveți ungerea20 Cu referire la Duhul Sfânt; vezi v. 27. de la Cel Sfânt și voi cunoașteți toate lucrurile20 Unele mss conțin: și voi toți cunoașteți.. 21Nu v‑am scris fiindcă nu cunoașteți adevărul, ci pentru că‑l cunoașteți și pentru că din adevăr nu iese nicio minciună. 22Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul22 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns.? Acela este anticristul: cel care‑I neagă pe Tatăl și pe Fiul. 23Oricine Îl neagă pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl. Cel care‑L mărturisește pe Fiul Îl are și pe Tatăl. 24Ceea ce ați auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce ați auzit de la început, atunci și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl. 25Și promisiunea pe care El ne‑a făcut‑o este aceasta: viața veșnică.
26V‑am scris aceste lucruri cu privire la cei ce vă duc în rătăcire. 27Cât despre voi, ungerea pe care ați primit‑o de la El rămâne în voi și nu aveți nevoie să vă învețe cineva. Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile, – iar ea este adevărată și nu este o minciună, așa cum v‑a învățat ea –, rămâneți în El.27 Sau: Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile, – iar ea este adevărată și nu este o minciună –, rămâneți în El, așa cum v‑a învățat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28Și acum, copilașilor, rămâneți în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală28 În acest verset Ioan apelează la un joc de cuvinte, procedură stilistică pe care o folosește și în evanghelia sa: să avem îndrăzneală (parresia) la arătarea Lui (parousia). și să nu fim dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. 29Dacă știți că El este drept, atunci știți și că oricine face dreptatea este născut din El.
