Juan el Bautista prepara el camino
3:1-12 – Mr 1:3-8; Lc 3:2-17
1En aquellos días se presentó Juan el Bautista predicando en el desierto de Judea. 2Decía: «Arrepiéntanse, porque el reino de los cielos está cerca». 3Juan era aquel de quien había escrito el profeta Isaías:
«Voz de uno que grita en el desierto:
“Preparen el camino para el Señor,
háganle sendas derechas”».3:3 Is 40:3.
4La ropa de Juan estaba hecha de pelo de camello. Llevaba puesto un cinturón de cuero y se alimentaba de langostas y miel silvestre. 5Acudía a él la gente de Jerusalén, de toda Judea y de toda la región del Jordán. 6Cuando confesaban sus pecados, él los bautizaba en el río Jordán.
7Pero al ver que muchos fariseos y saduceos llegaban adonde él estaba bautizando, dijo: «¡Camada de víboras! ¿Quién les advirtió que huyeran del castigo que se acerca? 8Produzcan frutos que demuestren arrepentimiento. 9No piensen que podrán decir: “Tenemos a Abraham por padre”. Porque les digo que aun de estas piedras Dios es capaz de darle hijos a Abraham. 10El hacha ya está puesta a la raíz de los árboles y todo árbol que no produzca buen fruto será cortado y arrojado al fuego.
11»Yo los bautizo a ustedes con3:11 con. Alt. en. agua como señal de su arrepentimiento. Pero el que viene después de mí es más poderoso que yo y ni siquiera merezco llevarle las sandalias. Él los bautizará con el Espíritu Santo y con fuego. 12Tiene el aventador en la mano y limpiará su era recogiendo el trigo en su granero. La paja, en cambio, la quemará con fuego que nunca se apagará».
Bautismo de Jesús
3:13-17 – Mr 1:9-11; Lc 3:21-22; Jn 1:31-34
13Un día Jesús fue de Galilea al Jordán para que Juan lo bautizara. 14Pero Juan trató de disuadirlo.
—Yo soy el que necesita ser bautizado por ti, ¿y tú vienes a mí? —objetó.
15—Hagámoslo como te digo, pues nos conviene cumplir con lo que es justo —contestó Jesús.
Entonces Juan consintió.
16Tan pronto como Jesús fue bautizado, subió del agua. En ese momento se abrió el cielo y vio al Espíritu de Dios bajar como una paloma y posarse sobre él. 17Y una voz desde el cielo decía: «Este es mi Hijo amado; estoy muy complacido con él».
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
(Mc. 1:2-8; Lc. 3:1-18; In. 1:19-28)
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei 2și zicând: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor2 Expresie întâlnită numai la Matei (de 33 ori), fiind sinonimă cu expresia Împărăția lui Dumnezeu din celelalte evanghelii. Împărăția Cerurilor reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].!“ 3Căci acesta este cel despre care s-a vorbit prin profetul Isaia, care zice:
„Un glas al celui ce strigă în pustie:
«Pregătiți calea Domnului,
neteziți-I cărările!»“3 Vezi Is. 40:3.
4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele4 Unii comentatori care vin de pe filiera textului latinesc sugerează faptul că Ioan, vegetarian fiind, postitor, s-ar fi hrănit cu locusta, un soi de salată sălbatică. și mierea sălbatică erau hrana lui.
5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el 6și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
7Dar, când a văzut că mulți farisei7 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală); [peste tot în carte]; vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.3. și saduchei7 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8) [peste tot în carte]. Vezi Flavius Josephus, Istoria, II, 8.14 și Antichități, XVIII, 1.4. vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia care vine?! 8Faceți deci rod vrednic de pocăință! 9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea! 10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
11Eu, într-adevăr, vă botez cu11 Sau: în. apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dau jos11 Sau: să-I duc. sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. 12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
(Mc. 1:9-11; Lc. 3:21-22; In. 1:32-34)
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14Însă Ioan încerca să-L oprească, zicând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
15Dar Isus, răspunzând, i-a zis:
– Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea.
Atunci Ioan L-a lăsat.
16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I-au fost16 Unele mss redau: cerurile au fost. deschise, și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El16 Vezi Is. 42:1.. 17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea!“17 O aluzie la Ps. 2:7 și la Is. 42:1.
