Abraham y Abimélec
1Abraham partió desde allí en dirección a la región del Néguev y se quedó a vivir entre Cades y Sur. Mientras vivía en Guerar, 2Abraham decía que Sara, su esposa, era su hermana. Entonces Abimélec, rey de Guerar, mandó buscar a Sara y la tomó por esposa. 3Pero aquella noche Dios apareció a Abimélec en sueños y le dijo:
—Puedes darte por muerto a causa de la mujer que has tomado, porque ella es casada.
4Pero como Abimélec todavía no había tenido relaciones sexuales con ella, contestó:
—Señor, ¿acaso vas a destruir a un pueblo inocente? 5Como Abraham me dijo que ella era su hermana, y ella me lo confirmó, yo hice todo esto con la conciencia tranquila20:5 con la conciencia tranquila. Lit. con un corazón recto. En la Biblia, corazón se usa para designar el asiento de las emociones, pensamientos y voluntad, es decir, el proceso de toma de decisiones del ser humano. y con las manos limpias.
6—Sí, ya sé que has hecho todo esto con tu conciencia tranquila —le respondió Dios en el sueño—; por eso no te permití tocarla, para que no pecaras contra mí. 7Pero ahora devuelve esa mujer a su esposo, pues él es profeta y va a interceder por ti para que vivas. Si no lo haces, debes saber que sin duda morirás junto con todos los tuyos.
8En la madrugada del día siguiente, Abimélec se levantó y llamó a todos sus servidores para contarles en detalle lo que había ocurrido, y un gran temor se apoderó de ellos. 9Entonces Abimélec llamó a Abraham y reclamó:
—¡Qué nos has hecho! ¿En qué te he ofendido, que has traído un pecado tan grande sobre mí y sobre mi reino? ¡Lo que me has hecho no tiene nombre! 10¿Qué pretendías conseguir con todo esto?
Al reclamo de Abimélec, 11Abraham contestó:
—Yo pensé que en este lugar no había temor de Dios y que por causa de mi esposa me matarían. 12Pero en realidad ella es mi hermana, porque es hija de mi padre aunque no de mi madre; y además es mi esposa. 13Cuando Dios me ordenó dejar la casa de mi padre y andar errante, yo le dije a mi esposa: “Te pido que muestres tu amor por mí y que dondequiera que vayamos, digas siempre que soy tu hermano”.
14Abimélec tomó entonces ovejas y vacas, esclavos y esclavas, y se los regaló a Abraham. Además, le devolvió a su esposa Sara 15y dijo:
—Mira, ahí está todo mi territorio; quédate a vivir donde mejor te parezca.
16Mientras a Sara le dijo:
—He dado a tu hermano mil piezas de plata, que servirán de compensación por todo lo que te ha pasado; así todos sabrán que eres inocente.
17Entonces Abraham oró a Dios y Dios sanó a Abimélec; además, permitió que su esposa y sus siervas volvieran a tener hijos, 18pues a causa de lo ocurrido con Sara, la esposa de Abraham, el Señor había hecho que todas las mujeres en la casa de Abimélec quedaran estériles.
Avraam la Gherar
1De acolo, Avraam a călătorit spre ținutul Neghev1 Vezi nota de la 12:9. și s‑a așezat între Kadeș și Șur. El a locuit ca străin în Gherar. 2Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea.“ Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat‑o.
3Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într‑un vis și i‑a zis:
– Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat‑o, căci este măritată cu altcineva.
4Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a zis:
– Stăpâne, vei ucide Tu un neam drept? 5Nu mi‑a zis el: „Ea este sora mea“? Și ea însăși a zis: „El este fratele meu.“ Am făcut acest lucru în curăție de inimă și cu mâini nevinovate.
6Atunci Dumnezeu i‑a zis în vis:
– Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te‑am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te‑am lăsat să te atingi de ea. 7Acum, dă‑i bărbatului soția înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă nu i‑o dai înapoi, să știi că vei muri sigur, tu și toți ai tăi.
8Abimelek s‑a sculat dis‑de‑dimineață, i‑a chemat pe toți slujitorii săi, iar când a spus toate aceste cuvinte în auzul lor, bărbații s‑au temut foarte tare.
9Atunci Abimelek l‑a chemat pe Avraam și i‑a zis:
– Ce ne‑ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n‑ar fi trebuit făcute.
10Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:
– Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?
11Avraam a răspuns:
– Mi‑am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele.“ 12De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu și fiica mamei mele, și a devenit soția mea. 13Când Dumnezeu m‑a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i‑am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi‑o faci: în orice loc în care vom ajunge să spui despre mine: «El este fratele meu»“.
14Atunci Abimelek a luat oi și vite, robi și roabe, i le‑a dat lui Avraam și i‑a dat‑o înapoi și pe Sara, soția lui. 15Abimelek i‑a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta! Locuiește unde‑ți place!15 Lit.: Locuiește unde este bine în ochii tăi!“ 16Iar Sarei i‑a zis: „Iată, i‑am dat fratelui tău o mie de arginți. Iată, aceștia sunt o despăgubire16 Lit.: o învelitoare a ochilor. pentru toți cei care sunt cu tine. Înaintea tuturor ești dezvinovățită.“ 17Atunci Avraam s‑a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i‑a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe roabele lui, așa încât au putut avea copii. 18Căci Domnul închisese pântecele tuturor femeilor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soția lui Avraam.
