Restauración del altar
1En el mes séptimo, cuando ya todos los israelitas se habían establecido en sus ciudades, se reunió el pueblo en Jerusalén con un mismo propósito. 2Entonces Jesúa, hijo de Josadac, con sus parientes, que eran sacerdotes, y Zorobabel, hijo de Salatiel, con sus parientes empezaron a construir el altar del Dios de Israel para ofrecer holocaustos, según lo estipulado en la Ley de Moisés, hombre de Dios. 3A pesar del miedo que tenían de los pueblos vecinos, colocaron el altar en su mismo sitio. Y todos los días, por la mañana y por la tarde, ofrecían holocaustos al Señor. 4Luego, según lo estipulado en la Ley, celebraron la fiesta de las Enramadas ofreciendo el número de holocaustos ordenados para cada día, 5al igual que los holocaustos diarios, los de luna nueva, los de las fiestas sagradas ordenadas por el Señor y los que el pueblo le ofrecía voluntariamente. 6A pesar de que aún no se habían echado los cimientos del templo, desde el primer día del mes séptimo el pueblo comenzó a ofrecer holocaustos al Señor.
Se comienza la reconstrucción del templo
7Luego dieron dinero a los canteros y carpinteros. A los de Sidón y Tiro les dieron comida, bebida y aceite para que, por mar, llevaran madera de cedro desde el Líbano hasta Jope, conforme a la autorización que había dado Ciro, rey de Persia.
8Zorobabel, hijo de Salatiel, y Jesúa, hijo de Josadac, junto con el resto de sus parientes, que eran sacerdotes, y con los levitas y con todos los que habían regresado del cautiverio, comenzaron la reconstrucción del templo de Dios en el mes segundo del segundo año de haber llegado a Jerusalén. A los levitas mayores de veinte años les encomendaron la tarea de supervisar las obras del templo del Señor. 9Entonces Jesúa, junto con sus hijos y hermanos, también Cadmiel y sus hijos, que eran descendientes de Hodavías,3:9 Hodavías (lectura probable; véase 2:40); Judá (TM). y los descendientes de Henadad, y sus hijos y hermanos, que eran levitas, se unieron para supervisar a los obreros que trabajaban en el templo de Dios.
10Cuando los constructores echaron los cimientos del templo del Señor, llegaron los sacerdotes con sus vestimentas sagradas y sus trompetas, junto con los levitas descendientes de Asaf con sus címbalos, para alabar al Señor, según lo establecido por David, rey de Israel. 11Todos daban gracias al Señor y a una le cantaban esta alabanza:
«Él es bueno;
su gran amor por Israel perdura para siempre».
Y todo el pueblo alabó con grandes aclamaciones al Señor, porque se habían echado los cimientos del templo. 12Muchos de los sacerdotes, levitas y jefes de familia, que eran ya ancianos y habían conocido el primer templo, prorrumpieron en llanto cuando vieron los cimientos del nuevo templo, mientras muchos otros gritaban de alegría. 13Y no se podía distinguir entre los gritos de alegría y las voces de llanto, pues la gente gritaba a voz en cuello y el ruido se escuchaba desde muy lejos.
Restaurarea închinării – rezidirea altarului
1În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s‑a strâns ca un singur om la Ierusalim. 2Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile‑de‑tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi‑de‑tot Domnului, arderi‑de‑tot de dimineață și de seară. 4Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi‑de‑tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5După aceea, au adus arderile‑de‑tot continue și jertfele pentru lunile noi5 Vezi Num. 28:11-15., jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. 6Au început să aducă Domnului arderile‑de‑tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul6 Aram.: hekal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait). Domnului nu avea încă temelia așezată.
Așezarea temeliilor Casei Domnului
7Le‑au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le‑a dat‑o Cirus, împăratul Persiei.
8În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s‑au întors din captivitate la Ierusalim – s‑au apucat de lucru și i‑au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda9 Probabil o variantă a lui Hodavia; compară cu 2:40.), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s‑au unit cu toții ca să‑i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. 10Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să‑L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11Ei au răspuns, lăudându‑L pe Domnul și mulțumindu‑I:
„Căci este bun,
căci în veac ține îndurarea11 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui11 Sau: Dragostea Lui este veșnică. față de Israel“.
Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându‑L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului. 12Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie. 13Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.
