ኢዮብ
1ኢዮብ እንዲህ ሲል መለሰ፤
2“በርግጥ ነገሩ እንዲህ እንደ ሆነ ዐውቃለሁ፤
ነገር ግን ሥጋ ለባሽ በእግዚአብሔር ፊት እንዴት ጻድቅ ሊሆን ይችላል?
3ሰው ከእርሱ ጋር ለመከራከር ቢፈልግ፣
ከሺሕ ጥያቄ አንዱን እንኳ መመለስ አይችልም።
4ጥበቡ ጥልቅ፣ ኀይሉም ታላቅ ነውና፤
እርሱን ተቃውሞ ያለ አንዳች ጕዳት የሄደ ማን ነው?
5ሳያውቁት፣ ተራሮችን ይነቅላቸዋል፤
በቍጣውም ይገለብጣቸዋል።
6ምድርን ከስፍራዋ ያናውጣታል፤
ምሰሶዎቿንም ያንቀጠቅጣል።
7ፀሓይን ያዝዛታል፤ አትወጣምም፤
ከዋክብትንም በማኅተም ያሽጋል።
8እርሱ ብቻውን ሰማያትን ዘርግቷል፤
በባሕርም ማዕበል ላይ ይራመዳል።
9እርሱ የድብና የኦሪዮን፣
የፕልያዲስና የደቡብ ከዋክብት ፈጣሪ ነው፤
10የማይመረመሩ ድንቅ ነገሮችን፣
የማይቈጠሩ ታምራትንም ያደርጋል።
11እነሆ፤ በአጠገቤ ሲያልፍ አላየውም፤
በጐኔም ሲሄድ፣ ልገነዘበው አልችልም።
12ቢነጥቅ፣ ማን ይከለክለዋል?
‘ምን መሥራትህ ነው?’ የሚለውስ፣ ማን ነው?
13እግዚአብሔር ቍጣውን አይመልስም፤
ረዓብን የሚረዱ እንኳ ይሰግዱለታል።
14“ታዲያ፣ ከእርሱ ጋር እሟገት ዘንድ፣
ልከራከረውም ቃላት እመርጥ ዘንድ፣ እንዴት እችላለሁ?
15ጻድቅ ብሆንም እንኳ፣ ልመልስለት አልችልም፤
ዳኛዬን ምሕረት ከመለመን ሌላ ላደርግ የምችለው የለም።
16ጠርቼው ‘አቤት!’ ቢለኝም፣
ያዳምጠኛል ብዬ አላምንም።
17በዐውሎ ነፋስ ይሰብረኛል፤
ቍስሌንም ያለ ምክንያት ያበዛል፤
18ምሬትን አጠገበኝ እንጂ፣
ለመተንፈስ እንኳ ፋታ አልሰጠኝም።
19የኀይል ነገር ከተነሣ፣ እርሱ ኀያል ነው!
የፍትሕም ነገር ከተነሣ፣ መጥሪያ ሊሰጠው9፥19 ሰብዓ ሊቃናት ይመልከቱ፤ የዕብራይስጡ ሊሰጠኝ ይላል። የሚችል ማን ነው?
20ንጹሕ ብሆን እንኳ፣ አንደበቴ ይፈርድብኛል፤
እንከን የለሽ እንኳ ብሆን፣ በደለኛ ያደርገኛል።
21“ያለ ነቀፋ ብሆንም እንኳ፣
ስለ ራሴ ግድ የለኝም፤
የገዛ ሕይወቴንም እንቃታለሁ።
22ሁሉም አንድ ነው፤
‘እርሱ ጻድቁንና ኀጥኡን ያጠፋል’ የምለውም ለዚህ ነው።
23መዓት ወርዶ ድንገት ሰው ሲጨርስ፣
በንጹሓን መከራ ይሣለቃል።
24ምድር በክፉዎች እጅ ስትወድቅ፣
እርሱ የፈራጆቿን ዐይን ይሸፍናል፤
ታዲያ፣ ይህን ያደረገው እርሱ ካልሆነ ማን ሊሆን ይችላል?
25“ዘመኔ ከሚሮጥ ሰው ይልቅ ይፈጥናል፤
አንዳችም ደስታ ሳያይ ያልፋል።
26ከደንገል እንደ ተሠራ ታንኳ፣
ለመንጠቅ ቍልቍል እንደሚበርር ንስር ይፈጥናል።
27‘ማጕረምረሜን እረሳለሁ፤
ገጽታዬን ቀይሬ ፈገግ እላለሁ’ ብል፣
28ንጹሕ አድርገህ እንደማትቈጥረኝ ስለማውቅ፣
መከራዬን ሁሉ እፈራለሁ።
29በደለኛ መሆኔ ካልቀረ፣
ለምን በከንቱ እለፋለሁ?
30ሰውነቴን በሳሙና9፥30 ወይም በረዶ ብታጠብ፣
እጄንም በልዩ መታጠቢያ ባነጻ፣
31ልብሴ እንኳ እስኪጸየፈኝ ድረስ፣
በዐዘቅት ውስጥ ታሰጥመኛለህ።
32“መልስ እሰጠው ዘንድ፣ እሟገተውም ዘንድ፣
እርሱ እንደ እኔ ሰው አይደለም።
33በሁለታችን ላይ እጅ የሚጭን፣
በመካከላችንም የሚዳኝ ቢኖር፣
34ግርማው እንዳያስፈራኝ፣
እግዚአብሔር በትሩን ከእኔ ላይ ቢያነሣ፣
35ሳልፈራው በተናገርሁት ነበር፤
አሁን ባለሁበት ሁኔታ ግን፣ አልችልም።
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Da, știu că așa este,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă s‑ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări, nu I‑ar putea răspunde nici măcar la una.
4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.
Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?
5El mută munții fără ca aceștia să știe,
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6El face să se cutremure pământul din locul lui,
și stâlpii lui tremură.
7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;
El pecetluiește lumina stelelor.
8El singur întinde cerurile
și calcă pe valurile mării.
9El a făcut Ursul și Orionul,
Pleiadele și constelațiile sudului.
10El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată, El trece pe lângă mine și nu‑L pot vedea,
trece și nu‑mi dau seama.
12Iată, când El apucă ceva, cine‑L poate opri?
Cine‑I poate spune: «Ce faci?»
13Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;
chiar și ajutoarele lui Rahab13 Monstru al mării, folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7; și în 27:12). Îi sunt supuse.
14Deci cum pot eu să‑I răspund,
cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?
15Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,
nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.
16Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,
n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.
17El mă zdrobește printr‑o furtună
și‑mi înmulțește rănile fără motiv.
18Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,
ci mă satură cu lucruri amare.
19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.
Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?
20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.
Îmi disprețuiesc viața.
22Mi‑e totuna. De aceea zic:
«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»
23Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;
dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.
24Când o țară este dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor ei.
Dacă nu El, atunci cine?
25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut binele.
26Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,
28atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii
și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,
31Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,
de s‑ar scârbi și hainele de mine.
32Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,
ca să mergem împreună la judecată.
33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,
34ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua
și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu așa mi se întâmplă.
