ስለ ኢየሩሳሌም የተነገረ ትንቢት
1ስለ ራእይ ሸለቆ የተነገረ ንግር፤
እስቲ ምን ቢጨንቃችሁ ነው
ሁላችሁም ሰገነት ላይ የወጣችሁት?
2አንቺ ጫጫታ የሞላብሽ ከተማ፤
የውካታና የፈንጠዝያ ከተማ ሆይ፤
የተገደሉብሽ በሰይፍ የተሠዉ አይደሉም፤
በጦርነትም አልሞቱም።
3መሪዎችሽ በሙሉ በአንድ ላይ ሸሽተዋል፤
ቀስት እንኳ ሳያነሡ ተማርከዋል፤
ጠላት ገና በሩቅ ሳለ የሸሻችሁ ሁሉ፣
ተይዛችሁ በአንድነት ታስራችኋል።
4ስለዚህ፣ “ከእኔ ራቁ፤
አምርሬ ላልቅስበት፣
ስለ ሕዝቤ ጥፋት፣
ልታጽናኑኝ አትሞክሩ” አልሁ።
5ጌታ የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር
በራእይ ሸለቆ፣
የመጯጯኺያ፣ የመረገጥና የሽብር፣
ቅጥሮችን የማፈራረስ፣
ወደ ተራሮችም የሚጮኽበት ቀን አለው።
6ኤላም የፍላጻ ሰገባ፣
ፈረሷንና ሠረገላዋን አዘጋጀች፤
ቂርም ጋሻዋን አነገበች።
7መልካሞቹ ሸለቆዎችሽ በሠረገሎች ተሞልተዋል፤
ፈረሰኞችም በከተማዪቱ በሮች ላይ ቆመዋል፤
8የይሁዳን መከላከያዎች ገልጧል።
በዚያን ቀን በዱር ግምጃ ቤት የነበረውን፣
የጦር መሣሪያ ተመለከትህ፤
9የዳዊት ከተማ
ብዙ ፍርስራሾች እንዳሉበት አያችሁ፤
በታችኛውም ኵሬ፣
ውሃ አጠራቀማችሁ።
10በኢየሩሳሌም ያሉትን ቤቶች ቈጠራችሁ፤
ቅጥሩን ለመጠገንም ቤቶቹን አፈረሳችሁ።
11ለጥንቱ ኵሬ ውሃ የሚሆን፣
በሁለቱ ቅጥሮች መካከል ውሃ ማጠራቀሚያ ሠራችሁ፤
ነገር ግን ይህን ያደረገውን አልተመለከታችሁም፤
ቀድሞ ዐቅዶ የሠራውንም አላስታወሳችሁም።
12በዚያን ቀን ጌታ፣ የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር፣
እንድታለቅሱና በዋይታ እንድትጮኹ፣
ጠጕራችሁን እንድትነጩ
ማቅም እንድትለብሱ ጠራችሁ።
13ነገር ግን እነሆ፤ ተድላና ደስታ፣
ፍሪዳ መጣልና ሙክት ማረድ፣
ሥጋ መብላትና የወይን ጠጅ መጠጣት አለ፤
“እንብላ እንጠጣ፣
ነገ እንሞታለንና” አላችሁ።
14የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር ይህን ገለጠልኝ፤ እንዲህም ሲል በጆሮዬ ሰማሁ፤ “ይህ ኀጢአት እስከምትሞቱበት ቀን ድረስ አይሰረይላችሁም” ይላል ጌታ፣ የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር።
15ጌታ፣ የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር እንዲህ ይላል፤
“ሂድና ይህን መጋቢ፣
የቤቱንም ኀላፊ ሳምናስን እንዲህ በለው፤
16‘እዚህ ምን ታደርጋለህ?
በዚህ ስፍራ ለራስህ መቃብርን እንድታዘጋጅ፣
በከፍታውም ላይ መቀበሪያህን እንድትወቅር፣
ሬሳህ የሚያርፍበትንም ዐለት እንድትጠርብ ማን ፈቀደልህ?’
17“አንተ ኀያል ሰው ሆይ፤ ተጠንቀቅ፤
እግዚአብሔር አጥብቆ ሊይዝህ፣ በእጆቹም ጨብጦ ሊወረውርህ ነው።
18አዙሮ አዙሮ እንደ ሩር አጡዞ፣
ወደ ሰፊ አገር ይወነጭፍሃል፤
አንተ የጌታህ ቤት ዕፍረት!
በዚያ ትሞታለህ፤
የክብር ሠረገሎችህም እዚያ ይቀራሉ።
19ከማዕረግህ አወርድሃለሁ፤
ከኀላፊነትህም ትባረራለህ።
20“በዚያን ቀን አገልጋዬን፣ የኬልቅያስን ልጅ ኤልያቄምን እጠራለሁ፤ 21መጐናጸፊያህን አለብሰዋለሁ፤ መታጠቂያህን አስታጥቀዋለሁ፤ ሥልጣንህንም አስረክበዋለሁ። እርሱም በኢየሩሳሌም ለሚኖሩ፣ ለይሁዳም ቤት አባት ይሆናል። 22የዳዊትን ቤት መክፈቻ በጫንቃው ላይ አደርጋለሁ፤ እርሱ የሚከፍተውን ማንም አይዘጋም፤ የሚዘጋውንም ማንም አይከፍትም። 23በአስተማማኝ ስፍራ እንደ ካስማ እተክለዋለሁ፤ ለአባቱም ቤት የክብር ዙፋን22፥23 ወይም፣ መቀመጫ ተብሎ መተርጐም ይችላል። ይሆናል። 24የቤተ ሰቡ ክብር፣ ልጅና የልጅ ልጅ፣ እንዲሁም ከማሰሮ ጀምሮ እስከ ጋን ድረስ ያለ የቤት ዕቃ ሁሉ በእርሱ ላይ ይንጠለጠላል።
25“በዚያ ቀን” ይላል የሰራዊት ጌታ እግዚአብሔር፣ “በአስተማማኝ ስፍራ የተተከለ ካስማ ይነቀላል፤ ተሰብሮም ይወድቃል፤ በእርሱም ላይ የተንጠለጠለው ሸክም ወድቆ ይከሰከሳል፤” እግዚአብሔር ይህን ተናግሯልና።
Profeție împotriva Ierusalimului
1O rostire cu privire la Valea Vedeniei.
Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat
cu toții pe acoperișuri,
2oraș plin de zarvă,
cetate gălăgioasă și plină de dezmăț?
Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie,
nu au murit în luptă.
3Toți conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinși fără să se folosească arcul.
Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună,
deși fugiseră departe.
4De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine!
Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare!
Nu vă grăbiți să mă mângâiați
pentru distrugerea fiicei poporului meu!“
5Căci este o zi de învălmășeală,
de călcat în picioare și de groază
din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei,
o zi de surpare a zidului
și de zbierat la munți.
6Elamul își poartă tolba cu săgeți,
înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți,
iar Chirul își dezvelește scutul.
7Văile tale cele mai alese sunt pline de care,
iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății.
8El înlătură scutul lui Iuda.
În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii.
9Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe
și ați adunat apele Iazului de Jos.
10Ați numărat casele Ierusalimului
și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul.
11Între cele două ziduri ați făcut un rezervor
pentru apele iazului cel vechi,
dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut
și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime.
12În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți,
să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.
13Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere,
au fost boi tăiați și oi înjunghiate!
S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat:
„Să mâncăm și să bem,
căci mâine vom muri!“
14Domnul Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.
15Așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Du‑te la acel administrator,
la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i:
16«Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri,
de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt,
un mormânt săpat pe înălțime,
un loc dăltuit în stâncă?
17Iată! Domnul te va azvârli cu putere17 Lit.: o azvârlitură, omule,
și te va înșfăca cu tărie!17 Sau: și te va înfășura strâns.
18Te va înfășura strâns
și, ca pe o minge, te va arunca
într‑o țară întinsă;
acolo vei muri
și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase,
tu, rușinea palatului stăpânului tău!
19Te voi da afară din slujbă
și vei fi doborât de pe poziția ta.»
20În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare.
25În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci Domnul a vorbit.
