ከአመንዝራነት መጠንቀቅ
1ልጄ ሆይ፤ ጥበቤን ልብ በል፤
የማስተዋል ቃሌንም በጥሞና አድምጥ፤
2ይህም ልባምነትን ገንዘብ እንድታደርግ፣
ከንፈሮችህም ዕውቀትን እንዲጠብቁ ነው።
3የአመንዝራ ሴት ከንፈር ማር ያንጠባጥባልና፤
አንደበቷም ከቅቤ ይለሰልሳል፤
4በመጨረሻ ግን እንደ እሬት ትመርራለች፤
ሁለት አፍ እንዳለውም ስል ሰይፍ ትሆናለች።
5እግሮቿ ወደ ሞት ይወርዳሉ፤
ርምጃዎቿም በቀጥታ ወደ ሲኦል5፥5 ወይም መቃብር ያመራሉ።
6ስለ ሕይወት መንገድ ደንታ የላትም፤
መንገዶቿ ዘወርዋራ ናቸው፤ ለእርሷ ግን አይታወቃትም።
7እንግዲህ፣ ልጆቼ ሆይ፤ አድምጡኝ፤
ከምነግራችሁ ቃል ፈቀቅ አትበሉ።
8መንገድህን ከእርሷ አርቅ፤
በደጃፏም አትለፍ፤
9ይኸውም ጕብዝናህን ለሌሎች፣
ዕድሜህንም ለጨካኞች እንዳትሰጥ ነው፤
10ባዕዳን በሀብትህ እንዳይፈነጥዙ፣
ልፋትህም የሌላውን ሰው ቤት እንዳያበለጽግ ነው።
11በዕድሜህ መጨረሻ ታቃሥታለህ፤
ሥጋህና ሰውነትህ ሲከዳህ።
12እንዲህም ትላለህ፤ “ምነው ተግሣጽን ጠላሁ!
ልቤስ ምነው መታረምን ናቀ!
13የመምህሮቼን ቃል አልሰማሁም፤
አሠልጣኞቼንም አላደመጥኋቸውም፤
14በመላው ጉባኤ ፊት፣
ወደ ፍጹም ጥፋት ተቃርቤአለሁ።”
15ከገዛ ማጠራቀሚያህ ውሃ፣
ከገዛ ጕድጓድህም የሚፈልቀውን ውሃ ጠጣ።
16ምንጮችህ ተርፈው ወደ ሜዳ፣
ወንዞችህስ ወደ አደባባይ ሊፈስሱ ይገባልን?
17ለአንተ ብቻ ይሁኑ፤
ባዕዳን አይጋሩህ።
18ምንጭህ ቡሩክ ይሁን፤
በልጅነት ሚስትህም ደስ ይበልህ።
19እርሷ እንደ ተወደደች ዋላ፣ እንደ ተዋበች ሚዳቋ ናት፤
ጡቶቿ ዘወትር ያርኩህ፤
ፍቅሯም ሁልጊዜ ይማርክህ።
20ልጄ ሆይ፤ በአመንዝራ ሴት ፍቅር ለምን ትሰክራለህ?
የሌላዪቱንስ ሴት ብብት ስለ ምን ታቅፋለህ?
21የሰው መንገድ በእግዚአብሔር ፊት ግልጥ ነውና፤
እርሱ መሄጃውን ሁሉ ይመረምራል።
22ክፉውን ሰው የገዛ መጥፎ ሥራው ያጠምደዋል፤
የኀጢአቱም ገመድ ጠፍሮ ይይዘዋል።
23ከተግሣጽ ጕድለት የተነሣ ይሞታል፤
ከተላላነቱም ብዛት መንገድ ይስታል።
Avertisment cu privire la adulter
1Fiule, fii atent la înțelepciunea mea,
pleacă‑ți urechea la priceperea mea,
2ca să‑ți păstrezi discernământul,
și buzele tale să păstreze cunoștința!
3Căci buzele femeii străine picură miere,
și cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul,
4dar la urmă, ea este amară ca pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5Picioarele ei coboară la moarte,
și pașii ei conduc spre Locuința Morților.
6Ea nu‑și măsoară cărarea vieții;
căile ei rătăcesc, dar ea nu știe.
7Acum, fiilor, ascultați‑mă
și nu vă îndepărtați de cuvintele gurii mele.
8Fiule, păstrează‑ți calea departe de ea,
nu te apropia de ușa casei ei,
9ca să nu‑ți dai cinstea altora,
și anii tăi unui om nemilos,
10ca nu cumva niște străini să se sature de pe urma tăriei tale,
și strădaniile tale să fie pentru casa unui străin,
11iar la sfârșitul vieții tale să gemi,
când carnea și trupul vor fi pe sfârșite,
12și să spui: „Cum am urât eu disciplinarea!
Cum a disprețuit inima mea mustrarea
13și n‑am ascultat de glasul învățătorilor mei,
nici nu mi‑am plecat urechea la cei ce mă îndrumau!
14Eram cât pe ce să fiu nenorocit de tot
în mijlocul adunării și a comunității.“
15Bea apă din fântâna ta
și din șuvoaiele puțului tău!
16De ce să se reverse izvoarele tale afară,
și cursurile tale de apă în piețe?
17Lasă‑le să fie doar pentru tine,
și nu pentru străinii de lângă tine.
18Izvorul tău să fie binecuvântat
și bucură‑te de soția tinereții tale –
19cerboaică iubită, căprioară plăcută!
Sânii ei să te sature tot timpul;
fii amețit continuu de dragostea ei.
20Și pentru ce, fiule, să fii amețit de o străină
și să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?
21Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului,
și El cântărește toate cărările lui.
22Cel rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui
și va fi legat cu funiile păcatului său.
23El va muri din lipsă de disciplinare
și va rătăci din prea multa lui nebunie.
