1በሌላ ጊዜ ወደ ምኵራብ ገባ፤ በዚያም እጁ የሰለለች ሰው ነበር። 2በምክንያት ሊከስሱት የሚፈልጉ ሰዎችም በሰንበት ቀን ይፈውሰው እንደ ሆነ ለማየት ይጠባበቁ ነበር። 3እርሱም እጁ የሰለለችውን ሰው፣ “በተሰበሰበው ሕዝብ ፊት ተነሥተህ ቁም” አለው።
4ኢየሱስም፣ “በሰንበት ቀን የተፈቀደው መልካም ማድረግ ነው ወይስ ክፉ? ሕይወት ማዳን ነውን ወይስ ማጥፋት?” አላቸው። እነርሱ ግን ዝም አሉ።
5በልባቸው ደንዳናነት ዐዝኖ በዙሪያው የቆሙትን በቍጣ ተመለከታቸውና ሰውየውን፣ “እጅህን ዘርጋ!” አለው፤ ሰውየውም እጁን ዘረጋ፤ እጁም ፍጹም ደኅና ሆነችለት።
6ፈሪሳውያንም እንዴት ሊያጠፉት እንደሚችሉ ከሄሮድስ ወገን ከሆኑት ጋር መመካከር ጀመሩ።
ብዙ ሰዎች ኢየሱስን ተከተሉ
3፥7-12 ተጓ ምብ – ማቴ 12፥15፡16፤ ሉቃ 6፥17-19
7ኢየሱስ ከደቀ መዛሙርቱ ጋር ወደ ባሕሩ ሄደ፤ ከገሊላ የመጣ እጅግ ብዙ ሕዝብም ተከተለው፤ 8የሚሠራውን ነገር የሰሙ ሰዎችም ከይሁዳ፣ ከኢየሩሳሌም፣ ከኤዶምያስ፣ በዮርዳኖስ ማዶ ካለው አገር እንዲሁም ከጢሮስና ከሲዶና አካባቢ ወደ እርሱ መጡ። 9የተሰበሰበውም ሕዝብ እንዳያጨናንቀው አነስተኛ የሆነ ጀልባ እንዲያዘጋጁለት ደቀ መዛሙርቱን አዘዛቸው። 10ብዙዎችን ፈውሶ ስለ ነበር፣ በሕመም የሚሠቃዩ ሁሉ ሊዳስሱት ይሽቀዳደሙ ነበር። 11ርኩሳን3፥11 ወይም ክፉ፤ እንዲሁም 30 ይመ መናፍስትም ባዩት ቍጥር ከፊቱ እየወደቁ፣ “አንተ የእግዚአብሔር ልጅ ነህ!” በማለት ይጮኹ ነበር። 12እርሱ ግን ማንነቱን እንዳይገልጹ አጥብቆ ይገሥጻቸው ነበር።
የዐሥራ ሁለቱ ሐዋርያት መሾም
3፥16-19 ተጓ ምብ – ማቴ 10፥2-4፤ ሉቃ 6፥14-16፤ ሐሥ 1፥13
13ኢየሱስ ወደ ተራራ ወጥቶ የሚፈልጋቸውን ወደ እርሱ እንዲመጡ ጠራቸው፤ እነርሱም ወደ እርሱ መጡ። 14ከእርሱ ጋር እንዲሆኑ፣ ለስብከትም ይልካቸው ዘንድ ዐሥራ ሁለቱን ሾማቸው፤ ሐዋርያትም ብሎ ጠራቸው3፥14 አንዳንድ ቅጆች ሐዋርያትም ብሎ ጠራቸው የሚለው ሐረግ የላቸውም።፤ 15አጋንንትን እንዲያስወጡም ሥልጣን ሰጣቸው። 16የሾማቸውም ዐሥራ ሁለቱ እነዚህ ናቸው፤ ጴጥሮስ ብሎ የጠራው ስምዖን፣ 17ቦአኔርጌስ ይኸውም፣ “የነጐድጓድ ልጆች” ብሎ የጠራቸው የዘብዴዎስ ልጆች ያዕቆብና ወንድሙ ዮሐንስ፤ 18እንድርያስ፣ ፊልጶስ፣ በርተሎሜዎስ፣ ማቴዎስ፣ ቶማስ፣ የእልፍዮስ ልጅ ያዕቆብ፣ ታዴዎስ፣ ተቀናቃኙ ስምዖን፣ 19እንዲሁም አሳልፎ የሰጠው የአስቆሮቱ ይሁዳ።
ኢየሱስና ብዔልዜቡል
3፥23-27 ተጓ ምብ – ማቴ 12፥25-29፤ ሉቃ 11፥17-22
20ከዚያም ኢየሱስ ወደ አንድ ቤት ገባ፤ እርሱና ደቀ መዛሙርቱ ምግብ መብላት እንኳ እስኪሳናቸው ድረስ ሕዝቡ እንደ ገና በብዛት ተሰበሰበ። 21ሁኔታውን የሰሙ ዘመዶቹም፣ “አእምሮውን ስቷል” በማለት ይዘውት ለመሄድ ወዳለበት መጡ።
22ከኢየሩሳሌም የመጡ ጸሐፍትም፣ “ብዔልዜቡል3፥22 ግሪኩ ብዔዜቡል ወይም ብዔልዜቡል ይላል። ዐድሮበታል፤ አጋንንትን የሚያወጣው በአጋንንት አለቃ ነው” አሉ።
23እርሱም ጠራቸውና በምሳሌ እንዲህ አላቸው፤ “ሰይጣን ሰይጣንን እንዴት ሊያስወጣ ይችላል? 24እርስ በርሱ የሚከፋፈል መንግሥት ሊጸና አይችልም፤ 25ቤትም እርስ በርሱ ከተለያየ ሊቆም አይችልም። 26እንደዚሁም ሰይጣን እርስ በርሱ የሚፃረርና የሚከፋፈል ከሆነ ሊቆም አይችልም፤ ያበቃለታል። 27ከዚህም የተነሣ አንድ ሰው አስቀድሞ ኀይለኛውን ሰው ሳያስር ወደ ኀይለኛው ሰው ቤት ሊገባና ንብረቱን ሊዘርፍ አይችልም፤ ቤቱን መዝረፍ የሚቻለው ኀይለኛውን ሰው ሲያስር ብቻ ነው። 28እውነት እላችኋለሁ፤ የሰው ልጆች ኀጢአትና የሚሳደቡት ስድብ ሁሉ ይሰረይላቸዋል፤ 29ነገር ግን በመንፈስ ቅዱስ ላይ የስድብ ቃል የሚናገር ሁሉ የዘላለም ኀጢአት ዕዳ ይሆንበታል እንጂ ለዘላለም አይሰረይለትም።”
30ይህንም ያለው፣ “ርኩስ መንፈስ አለበት” ስላሉት ነበር።
የኢየሱስ እናትና ወንድሞቹ
3፥31-35 ተጓ ምብ – ማቴ 12፥46-50፤ ሉቃ 8፥19-21
31ከዚህ በኋላ እናቱና ወንድሞቹ መጡ፤ በውጭ ቆመውም ሰው ልከውበት አስጠሩት። 32በዙሪያው የተቀመጡ ብዙ ሰዎችም፣ “እነሆ፤ እናትህና ወንድሞችህ ውጭ ይፈልጉሃል” አሉት።
33እርሱም መልሶ፣ “እናቴ ማን ናት፣ ወንድሞቼስ እነማን ናቸው?” አላቸው።
34በዙሪያው ወደ ተቀመጡትም በመመልከት፣ እንዲህ አለ፤ “እናቴና ወንድሞቼ እነዚህ ናቸው! 35የእግዚአብሔርን ፈቃድ የሚያደርግ ሁሉ እርሱ ወንድሜ፣ እኅቴ፣ እናቴም ነውና።”
Vindecarea unui om cu mâna uscată, în ziua Sabatului
(Mt. 12:9-14; Lc. 6:6-11)
1Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată. 2Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă‑l va vindeca în ziua de Sabat și să‑L poată astfel acuza.2 Cf. tradiției, un om putea fi vindecat în ziua Sabatului numai dacă viața îi era în pericol. 3Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată3 În sensul de paralizată și cu pielea uscată, zbârcită.: „Ridică‑te și stai în mijloc!“
4Apoi le‑a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5Și rotindu‑Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a întins‑o și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 6Dar fariseii, ieșind, au ținut imediat sfat cu irodienii6 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.). Irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană. împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.6 Lit.: să‑L distrugă.
Mulțimile Îl urmează pe Isus
(Mt. 4:23-25; 12:15-16; Lc. 6:17-19)
7Isus S‑a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L‑au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9Isus le‑a zis ucenicilor Lui să‑I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu‑L îmbulzească. 10Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să‑L atingă. 11Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ 12El însă le atenționa ferm să nu‑L facă cunoscut.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Mt. 10:1-4; Lc. 6:12-16; F.A. 1:13)
13Isus S‑a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El. 14A ales doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să predice 15și să aibă autoritate să alunge demoni. 16Cei doisprezece pe care i‑a ales au fost: Simon, căruia i‑a pus numele Petru; 17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le‑a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18Andrei; Filip; Bartolomeu18 Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael, care nu este menționat aici.; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Zelotul18 Gr.: kananaios, termen care nu se referă la orașul Cana sau la Canaan, ci este o transliterare a cuvântului aramaic care înseamnă zelos, entuziast. El indică faptul că Simon a aparținut, probabil, grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară, care se opunea în mod violent stăpânirii romane. Totodată este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon.; 19și Iuda Iscarioteanul, cel care L‑a trădat19 Sensul principal al verbului este a preda. pe Isus.
Isus și Beelzebul
(Mt. 12:22-29; Lc. 11:14-23; 12:10)
20A venit20 Unele mss conțin: Au venit. apoi în casă, dar mulțimea s‑a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că a Și‑a ieșit din minți. 22Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul22 Unele mss conțin Beezebul; Vulgata, Siriacă: Beelzebub, probabil pe baza lui 2 Regi 1:2. Beelzebul este forma grecească a epitetului Baal-Zebul (Prințul Baal); Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. În Mt. 12:24 Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan. și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
23Isus i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde23 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria. În pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte].: „Cum poate Satan23, 26 Vezi nota de la 1:13. să‑l alunge pe Satan?! 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Iar dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. 26Și dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i‑a venit sfârșitul. 27Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic ca să‑i jefuiască bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic.“
30Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“
Mama și frații lui Isus
(Mt. 12:46-50; Lc. 8:19-21)
31Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme.31 În v. 21 este specificat motivul pentru care Isus era căutat de ai Săi.
32Mulțimea care ședea în jurul Lui I‑a zis:
– Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.
33Isus, răspunzându‑le, a zis:
– Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?
34Și, rotindu‑Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis:
– Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.
