Los filisteos devuelven el arca a Israel
1El arca del Señor estuvo en territorio filisteo siete meses. 2Entonces los filisteos convocaron a los sacerdotes y a los adivinos para preguntarles:
—¿Qué vamos a hacer con el arca del Señor? Dígannos de qué modo hay que devolverla a su lugar.
3—Si piensan devolverla —contestaron—, no la manden sin nada; tienen que presentarle a Dios un sacrificio por la culpa. Entonces recobrarán la salud y sabrán por qué Dios no ha dejado de castigarlos.
4—¿Y qué debemos ofrecer como sacrificio por la culpa? —preguntaron los filisteos.
—Cinco figuras de oro en forma de tumor —respondieron aquellos— y otras cinco en forma de rata, conforme al número de jefes filisteos, pues la misma plaga los ha azotado a ustedes y a sus jefes. 5Así que hagan imágenes de los tumores y de las ratas que han devastado el país, y den honra al Dios de Israel. Tal vez suavice su castigo contra ustedes, sus dioses y su tierra. 6¿Por qué se van a obstinar como lo hicieron los egipcios y el faraón? ¿No es cierto que Dios tuvo que hacerles daño para que dejaran ir a los israelitas?
7»Ahora manden a construir una carreta nueva. Escojan también dos vacas con cría y que nunca hayan llevado yugo. Aten las vacas a la carreta, pero encierren los becerros en el establo. 8Tomen luego el arca del Señor y pónganla en la carreta. Coloquen una caja junto al arca, con los objetos de oro que van a entregarle a Dios como sacrificio por la culpa. Luego dejen que la carreta se vaya sola 9y obsérvenla. Si se va en dirección de Bet Semes, su propio territorio, eso quiere decir que el Señor es quien nos ha causado esta calamidad tan terrible. Pero si la carreta se desvía para otro lugar, sabremos que no fue él quien nos hizo daño, sino que todo ha sido por casualidad».
10Así lo hicieron. Tomaron dos vacas con cría y las ataron a la carreta, pero encerraron los becerros en el establo. 11Además, en la carreta pusieron el arca del Señor y la caja que contenía las figuras de ratas y de tumores de oro. 12¡Y las vacas se fueron mugiendo por todo el camino, directamente a Bet Semes! Siguieron esa ruta sin desviarse para ningún lado. Los jefes de los filisteos se fueron detrás de la carreta, hasta llegar al territorio de Bet Semes.
13Los habitantes de Bet Semes, que estaban en el valle cosechando el trigo, alzaron la vista y, al ver el arca, se llenaron de alegría. 14La carreta llegó hasta el campo de Josué de Bet Semes, donde había una gran piedra, y allí se detuvo. Entonces la gente del pueblo usó la madera de la carreta como leña y ofreció las vacas en holocausto al Señor. 15Los levitas que habían descargado la carreta pusieron el arca del Señor sobre la gran piedra, junto con la caja que contenía las figuras de oro. Aquel día los habitantes de Bet Semes ofrecieron holocaustos y sacrificios al Señor. 16Los cinco jefes filisteos vieron todo esto y regresaron a Ecrón ese mismo día.
17Las figuras de oro en forma de tumor, que los filisteos entregaron al Señor como sacrificio por la culpa, correspondían a cada una de estas ciudades: Asdod, Gaza, Ascalón, Gat y Ecrón. 18Así mismo, el número de las ratas de oro correspondía al de las ciudades filisteas que pertenecían a los cinco jefes, tanto las ciudades fortificadas como las aldeas sin murallas. Y la gran piedra donde depositaron el arca del Señor permanece hasta el día de hoy, como testimonio, en el campo de Josué de Bet Semes.
19Algunos hombres de ese lugar se atrevieron a mirar dentro del arca del Señor, y Dios los mató. Fueron setenta6:19 setenta (mss. hebreos); cincuenta mil setenta (TM). los que perecieron. El pueblo hizo duelo por el terrible castigo que el Señor había enviado, 20y los habitantes de Bet Semes dijeron: «El Señor es un Dios santo. ¿Quién podrá presentarse ante él? ¿Y a dónde podremos enviar el arca para que no se quede entre nosotros?».
21Así que mandaron este mensaje a los habitantes de Quiriat Yearín: «Los filisteos han devuelto el arca del Señor; vengan y llévensela».
Repatrierea Chivotului
1Chivotul Domnului s‑a aflat în țara filistenilor timp de șapte luni.
2Filistenii i‑au chemat pe preoți și pe cei care practicau divinația2 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și i‑au întrebat:
– Ce să facem cu Chivotul Domnului? Spuneți‑ne cu ce să‑l trimitem înapoi, la locul lui.
3Ei le‑au răspuns:
– Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu‑l trimiteți gol, ci, cu orice preț, oferiți‑I un dar pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s‑a îndepărtat mâna Lui de peste voi.
4Filistenii au întrebat:
– Ce dar pentru vină să‑I oferim?
Atunci ei le‑au răspuns:
– Cinci bube de aur și cinci șoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeași urgie a fost atât peste voi toți, cât și peste domnitorii voștri. 5Faceți, așadar, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră. 6De ce să vă împietriți inimile așa cum și le‑au împietrit egiptenii și Faraon? Nu S‑a purtat El aspru cu ei, așa încât i‑au lăsat pe evrei să plece, iar aceștia au plecat?
7Acum dar, pregătiți un car nou și două vaci care alăptează și care n‑au fost puse la jug niciodată. Înjugați vacile la car și trimiteți vițeii lor înapoi acasă. 8Luați Chivotul Domnului și puneți‑l în car. Alături de el, într‑o ladă, puneți obiectele din aur pe care I le trimiteți ca dar pentru vină. Apoi trimiteți‑l și el va merge. 9Uitați‑vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, se va sui spre Bet‑Șemeș, atunci Domnul ne‑a făcut acest mare rău. Dacă nu, atunci vom ști că nu mâna Lui a fost cea care ne‑a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.
10Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le‑au înjugat la car, iar pe vițeii lor i‑au închis acasă. 11Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor. 12Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet‑Șemeș. Ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s‑au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet‑Șemeșului.
13Cei din Bet‑Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Ei și‑au ridicat ochii, au văzut Chivotul și s‑au bucurat când l‑au văzut. 14Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș și s‑a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere‑de‑tot Domnului. 15Leviții au coborât Chivotul Domnului și lada de lângă el în care se aflau obiectele din aur, și le‑au pus lângă piatra cea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet‑Șemeș au adus arderi‑de‑tot și au oferit jertfe Domnului. 16Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut aceasta și s‑au întors la Ekron în aceeași zi.
17Acestea sunt bubele din aur, pe care filistenii le‑au adus Domnului ca dar pentru vină: una pentru Așdod, una pentru Gaza, una pentru Așchelon, una pentru Gat și una pentru Ekron. 18De asemenea, șoarecii din aur erau potrivit cu numărul tuturor cetăților filistenilor, ale celor cinci domnitori, de la cetăți fortificate până la sate și până la Marele Abel, pe care au așezat Chivotul Domnului și care a rămas până în ziua aceasta în câmpul lui Iosua din Bet‑Șemeș.
19Domnul i‑a lovit pe oamenii din Bet‑Șemeș pentru că s‑au uitat în Chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căci Domnul lovise poporul cu o mare urgie. 20Atunci bărbații din Bet‑Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suie Chivotul de la noi?“ 21Apoi au trimis mesageri locuitorilor din Chiriat-Iearim, spunând: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniți și suiți‑l la voi!“
