Saúl libera la ciudad de Jabés
1Najás, el amonita, subió contra Jabés de Galaad y la sitió. Los habitantes de la ciudad le dijeron:
—Haz un pacto con nosotros y seremos tus siervos.
2—Haré un pacto con ustedes —contestó Najás el amonita—, pero con una condición: que le saque a cada uno de ustedes el ojo derecho. Así dejaré en desgracia a todo Israel.
3—Danos siete días para que podamos enviar mensajeros por todo el territorio de Israel —respondieron los jefes de Jabés—. Si no hay quien nos libre de ustedes, nos rendiremos.
4Cuando los mensajeros llegaron a Guibeá, que era la ciudad de Saúl, y comunicaron el mensaje al pueblo, todos se echaron a llorar. 5En esos momentos Saúl regresaba del campo arreando sus bueyes y preguntó: «¿Qué le pasa a la gente? ¿Por qué están llorando?». Entonces contaron lo que habían dicho los habitantes de Jabés.
6Cuando Saúl escuchó la noticia, el Espíritu de Dios vino sobre él con poder. Enfurecido, 7agarró dos bueyes y los descuartizó, y con los mensajeros envió los pedazos por todo el territorio de Israel, con esta advertencia: «Así se hará con los bueyes de todo el que no salga para unirse a Saúl y Samuel».
El temor del Señor se apoderó del pueblo y todos ellos, como un solo hombre, salieron a la guerra. 8Saúl los reunió en Bézec para pasar revista, y había trescientos mil soldados de Israel y treinta mil de Judá. 9Luego dijo a los mensajeros que habían venido: «Vayan y díganles a los habitantes de Jabés de Galaad: “Mañana, cuando más calor haga, serán librados”».
Los mensajeros fueron y comunicaron el mensaje a los de Jabés. Estos se llenaron de alegría 10y dijeron a los amonitas: «Mañana nos rendiremos y podrán hacer con nosotros lo que bien les parezca».
11Al día siguiente, antes del amanecer,11:11 antes del amanecer. Lit. en la vigilia de la mañana. Saúl organizó a los soldados en tres escuadrones. Invadieron el campamento de los amonitas e hicieron una masacre entre ellos hasta la hora más calurosa del día. Los que sobrevivieron fueron dispersados, así que no quedaron dos hombres juntos.
Saúl es confirmado como rey
12El pueblo dijo entonces a Samuel:
—¿Quiénes son los que no querían que Saúl reinara sobre nosotros? Entréguenlos, que vamos a matarlos.
13—¡Nadie va a morir hoy! —intervino Saúl—. En este día el Señor ha librado a Israel.
14—¡Vengan! —dijo Samuel al pueblo—. Vamos a Guilgal para renovar el reino.
15Todos se fueron a Guilgal y allí, ante el Señor, confirmaron a Saúl como rey. También allí, ante el Señor, ofrecieron sacrificios de comunión; entonces Saúl y todos los israelitas celebraron la ocasión con gran alegría.
Saul îi învinge pe amoniți și este confirmat drept rege
1Amonitul Nahaș s‑a suit și și‑a așezat tabăra împotriva Iabeșului Ghiladului.
Atunci toți bărbații din Iabeș i‑au zis lui Nahaș:
– Încheie cu noi un legământ, iar noi îți vom sluji.
2Dar Nahaș, amonitul, le‑a răspuns:
– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, aruncând în acest fel dispreț asupra întregului Israel.
3Bătrânii Iabeșului i‑au zis:
– Lasă‑ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem mesageri în tot teritoriul lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne izbăvească, vom ieși la tine.
4Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul și au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul și‑a ridicat glasul și a plâns. 5Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma vitelor și a întrebat: „Ce s‑a întâmplat cu poporul de plânge?“
Atunci ei i‑au povestit despre mesajul bărbaților din Iabeș. 6Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar acesta s‑a aprins de mânie. 7A luat o pereche de boi, i‑a tăiat în bucăți și a trimis bucățile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, zicând: „Așa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul și pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieșit la luptă ca un singur om. 8Când Saul i‑a numărat la Bezek, fiii lui Israel erau trei sute de mii, iar bărbații lui Iuda erau treizeci de mii.
9Atunci le‑a zis mesagerilor care au venit: „Așa să spuneți bărbaților din Iabeșul Ghiladului: «Mâine, când va dogori soarele, veți fi izbăviți!»“ Când au sosit mesagerii și le‑au spus aceste lucruri bărbaților din Iabeș, aceștia s‑au bucurat. 10Bărbații din Iabeș au zis: „Mâine vom ieși la voi și ne veți face tot ceea ce credeți că este bine.10 Lit.: ne veți face potrivit cu tot ceea ce este bine în ochii voștri.“
11În ziua următoare, Saul a împărțit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineață11 Noaptea era împărțită în 3 străji a câte 4 ore (apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit). au pătruns în tabăra lui Amon și i‑au ucis până la arșița zilei. Cei care au supraviețuit s‑au împrăștiat, astfel încât n‑au mai fost lăsați împreună nici măcar doi dintre ei.
12Atunci poporul i‑a zis lui Samuel:
– Care au fost cei ce n‑au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceți‑i la noi pe acești oameni, ca să‑i omorâm.
13Dar Saul a zis:
– Niciun om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l‑a izbăvit pe Israel.
14Atunci Samuel a zis poporului:
– Să mergem la Ghilgal și să reafirmăm acolo monarhia.
15Astfel, tot poporul s‑a dus la Ghilgal și l‑au încoronat pe Saul în prezența Domnului. Au adus acolo jertfe de pace15 Vezi nota de la 10:8. înaintea Domnului și s‑au bucurat foarte mult, atât Saul, cât și toți bărbații lui Israel.
