Nkwa Asem

Nnwom 102

Aberante mmɔborɔni mpaebɔ

1Tie me mpaebɔ, O Awurade, na tie me sufrɛ na boa me. Sɛ mewɔ ɔhaw mu a, nnan w’akyi nkyerɛ me! Tie me na sɛ mefrɛ a, gye me so ntɛm! Me nkwa reyera te sɛ wusiw; me nipadua rehyew te sɛ ogya. Meretwintwam sɛ sare a awo. Me kɔn nnɔ aduan. Mepene dennen. Menyɛ hwee sɛ honam ne nnompe. Mete sɛ wuram anomaa a ɔwɔ sare so. Mete sɛ ɔpatu a wɔagyaw no amamfo so. Meda hɔ a, m’ani gu so. Mete sɛ anomaa koro a osi ɔdan bi atifi.

Daa m’atamfo kasa tia me. Wɔn a wodi me ho fɛw bɔ me din de dome me. Esiane w’abufuw nti, nso ne m’aduan na me nusu fra nea menom mu. 10 Womaa me so tow me kyenee. 11 Me nkwa te sɛ anwummere sunsuma; mete sɛ sare a awo 12 nanso, wo Awurade, woyɛ ɔhene daa daa. Nkyirimma nyinaa bɛkae wo.

13 Wobɛsɔre na woahu Sion mmɔbɔ; bere adu sɛ wuhu no mmɔbɔ; bere pa no ni. 14 W’asomfo dɔ no a ɛmfa ho sɛ wɔasɛe no; wohu no mmɔbɔ a ɛmfa ho sɛ wadan amamfo. 15 Aman besuro Awurade; ahene a wɔwɔ asase so nyinaa besuro ne tumi. 16 Sɛ Awurade san kyekye Sion a, ɔbɛda ne kɛseyɛ adi.

17 Obetie ne nkurɔfo a wagyaw wɔn no na watie wɔn mpaebɔ. 18 Kyerɛw nhoma a Awurade ayɛ no gu hɔ ma nkyirimma sɛnea ɛbɛyɛ a wɔn a wonnya nwoo wɔn no bɛkamfo no. 19 Awurade hwɛɛ fam fi ne kronkronbea wɔ soro hɔ; ɔhwɛ fi soro besii asase so. 20 Ɔtee ɔpene a nneduafo pene na ɔma wogyaa wɔn a wɔabu wɔn kumfɔ no. 21 Enti wɔbɛpae mu abɔ ne din wɔ Sion na wɔakamfo no wɔ Yerusalem, 22 bere a aman ne ahemman behyiam na wɔasom Awurade no.

23 Awurade ama me ayɛ mmerɛw wɔ bere a minnyinii. Watew me nkwa nna so. 24 O Onyankopɔn, mfa me mprempren a minnyinii yi. O Awurade, wote hɔ daa daa. 25 Tete no, wobɔɔ asase na wode wo nsa yɛɛ ɔsoro. 26 Wɔn nyinaa bɛyera nanso ɛbɛka wo. Wɔn nyinaa bɛtetew te sɛ ntamagow. Wobɛtow wɔn agu sɛ ntamagow na wɔayera. 27 Nanso wote sɛnea wote. Wo nkwa to ntwa da.

28 Yɛn mma bɛtena ase a hwee nyɛ wɔn wɔ wo banbɔ ase, na wɔn asefo nso benya guankɔbea.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 102

Psalmul 102

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.