Lucas 14 – MTDS & BDS

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Lucas 14:1-35

Jesusca shuj fariseopaj huasipimi ungushca runata alliyachishca

1Chai qʼuipa shuj punllami Jesusca, mandaj fariseopaj huasipi micugrirca. Chai punllaca, sabadomi carca. Chaipi micucujpimi shujtaj fariseocunaca, Jesustaca imallatapish juchachinata mashcacurcacuna. 2Chai punllaca, tucui aicha pʼunguishca runami Jesuspaj ñaupajpi tiyacurca. 3Chai runata ricushpami Jesusca, Mandashcata yachachijcunatapish, fariseocunatapish:

—Mandashcapica, sabadopipish ungushcataca, ¿alliyachichunlla ninchu imatagari?— nishpami tapurca.

4Tucuicuna upalla saquirijpimi, Jesusca chai ungushca runataca, japishcahuan alliyachishpa cacharca. 5Chashna rurashca qʼuipami, fariseocunataca cashna nirca:

—¿Pi cancunataj cancunapaj burro cashpa, huagra cashpa mai jutcupi huashicujpica, sábado cajpipish mana llujshichinguichijman?— nircami.

6Chashna nijpica, imata mana ni tucurcacunachu.

7Micunaman cayashcacunataca, punta tiyarinata mashcashpa meźapi tiyaricujta ricushpami, yuyachij cai parlota cashna nishpa parlarca:

8—Canta bodaman pi cayajpica, ama punta, alli sumaj tiyarinapi tiyaringui. Ñataj canta yalli alli nishca runata bodayuj cayashca cajpi, manaraj shamushca canman. 9Pai shamujpica, bodayujca: “Caimanta anchui, pai tiyarichun” ninman. Chashna nijpica pingarishpami, huasha, tucuri tiyarinaman ringui. 10Chaipaj randica, pi canta bodaman cayajpica bodayujllataj: “Riqui amigo, caiman huichi tiyaripai” ningacama tucuri tiyarinapi tiyaringui. Bodayujllataj chashna rurajpimi, canca tucui meźapi canhuan tiyacujcunapaj ñaupajpi alli nishca cangui. 11Maijanpish ‘Jatunmi cani’ nirijtaca, pingachishca cangami. Mana jatun tucushcataca, jatun nishca cangami— nircami.

12Jesusca chai micuiman cayaj runatapish, cashnami nirca:

—Canca micuchun cayashpaca, cambaj alli cʼuyashcacunallata, huauquicunallata, cambaj quiquin huasi ucupuracunallata, cambaj cʼuchullapi causaj, charij gentecunallataca ama cayanguichu. Chaicunata cayajpica, paicunapish canta cayashpa can carashcamantaca tigrachingallami. 13Ashtahuanpish jatun micuita rurashpaca huajchacunata, mana imata rurai tucuj ungushcacunata, patojocunata, ñahui mana ricujcunata cayangui. 14Chashna mana tigrachipajcunaman carashcamantami, cushicungui. Chashna rurashcamantaca Diosca, cashcata rurajcuna causarimui punllami, canmanca cutichinga— nircami.

Jatun micuimanta Jesús parlashcami

15Jesús chashna nijta uyashpaca, meźapi Paihuan tiyacujcunamanta shujca:

—Pipish Taita Dios mandacun jatun micuipi micujca, cushimi canga— nirca.

16Chashna nijpica, Jesusca cashnami nirca:

—Shuj runami jatun micuita rurana tucushpa, achcacunata cayarca. 17Ña boda chayamujpica, paipaj servijtami: “ ‘Ñami tucui allichishca, ñuca cayashcacunataca, shamupaichijlla’ nigrichij” nishpa cacharca. 18Chashna cayanaman cachajpica, tucuicunami caita chaita nirca. Shujca: “ ‘Cunanllamari allpata randircani, chaitamari ricunaman ricuni. Chaimantami mana shamui tucuni’ nigripai” nircami. 19Cutin shujtajca: “ ‘Ñucaca pichca yunta huagratamari randircani. Chai huagracunahuanmari yapushpa ricugrini. Chaimantami mana shamui tucuni’ nigripai” nircami. 20Cutin shujca: “ ‘Ñucaca cunanllamari caźararcani, chaimantami mana shamui tucuni’ nigripai” nircami. 21Chashna ninacujpica, amo cachashca runa tigramushpaca, paicuna imalla nishcatami amoman huillarca. Chaita huillajpimi, amoca achcata pʼiñarirca. Chashna pʼiñarishpami: ‘Cunantaj plazacunapi, pueblo ñancunapi puricuj huajchacunata, mana imata rurai tucuj ungushcacunata, patojocunata, ñahui mana ricujcunata, utca pushamugri’ nirca. 22Amopaj runaca, ña tucui pushamushca qʼuipaca: “Amo, ñami can mandashca shina pushamuni, huasipica manaraj jundanchu” nircami. 23Chashna nijpi amoca: “Shinashpaca mai ñanta puricujcunata, mai zanja cʼuchupi puricujcunata caiman yaicuchimugritaj, cai ñuca huasipi jundachun. 24Cancunaman huillanimi: Ñaupaman ñuca cayashcacunaca, shujllapish manataj cai ñuca micuitaca micungacunachu” nircami— nishpami parlarca.

Cristota catingapajca tucuitami saquina

25Jesusca, achca gentecuna Paita caticujpimi tigrarishpa ricushpaca, cashna nirca:

26«Maijanpish Ñucata catisha nishpaca, yaya mamata, paipaj huarmita, huahuacunata, huauquicunata, panicunata, quiquin causaitapish llaquijca, mana Ñuca yachacuj cai tucunchu. 27Chacatashpa huañuchina cajpipish, Ñucata catijllami Ñuca yachacuj cai tucun. 28Maijan cancuna torreta rurasha nishpaca, cullquitarajmi pajtana, mana pajtanata yuyaringuichij. 29Mana alli yuyarishpa, huasichinata callarishpalla saquirijpica, shujtajcuna ricushpaca asishpa pingachinmanmi. 30‘Cai runaca, huasita ruranata callarinataca callarishcami, tucuchinataca manapish tucuchi tucunchu’ ningacunamari. 31Shinallataj ishqui chunga huaranga soldadocunayuj jatun mandajhuan, chunga huaranga soldadocunayujlla shujtaj jatun mandaj macanacusha ninmanchari. Chaita rurasha nishpaca, chʼimbapurai tucuna, mana chʼimbapurai tucunata alli yuyarinmanrajmi. 32Mana chʼimbapurai tucunata ricushpaca, caishuj manaraj chayamujpimi: “Mana macanacusha ninichu, alli tucunacushunlla, imatachari nipangui” nishpa, paipaj randi rimajcunata cachanman. 33Chashnallataj maijan cancunapish tucuita mana saquishpaca, mana Ñuca yachacuj cai tucunguichijchu.

34Cachica allimi. Shina cashpapish cachi jamllayashpaca, ña imahuan mana cachi canaman tigrachipajchu. 35Allpapi shitanapaj, majada tandashcapi churanapajllapish mana allichu. Maipipish shitanallami. Rinrinta charijca, uyaichigari» nircami.

La Bible du Semeur

Luc 14:1-35

Nouvelle guérison le jour du sabbat

1Un jour de sabbat, Jésus était invité pour un repas chez l’un des dirigeants du parti pharisien. Ceux qui étaient à table avec lui l’observaient attentivement. 2Or, il y avait là un homme dont le corps était couvert d’œdèmes. 3Jésus prit la parole et s’adressa aux enseignants de la Loi et aux pharisiens : Est-il permis, oui ou non, de guérir quelqu’un le jour du sabbat ?

4Ils ne répondirent rien.

Alors Jésus, saisissant le malade, le guérit et lui dit de rentrer chez lui. 5Puis, se tournant vers ceux qui étaient là, il leur demanda : Qui de vous, si son fils ou son bœuf tombe dans un puits, ne l’en retire pas le plus tôt possible, même si c’est le jour du sabbat ?

6Là encore, ils ne surent que répondre.

Leçons d’humilité et de générosité

7Ayant remarqué comment les invités cherchaient tous les places d’honneur, il leur dit cette parabole : 8Si quelqu’un t’invite à un repas de noces, ne va pas t’installer à la place d’honneur. Peut-être y a-t-il, parmi les invités, un personnage plus important que toi 9et celui qui vous a invités l’un et l’autre viendra-t-il te dire : « Cède-lui cette place. » Il te faudra alors honteusement gagner la dernière place ! 10Non, quand tu es invité, va, au contraire, te mettre tout de suite à la dernière place. Alors, quand ton hôte entrera dans la salle, il te dira : « Mon ami, il y a une place bien meilleure pour toi, viens t’asseoir plus haut ! » Ainsi tu seras honoré devant tous les convives.

11En effet, celui qui s’élève sera abaissé, et celui qui s’abaisse sera élevé.

12Jésus dit aussi à son hôte : Quand tu donnes un déjeuner ou un dîner, n’invite pas tes amis, tes frères, ta parenté ou de riches voisins, car ils pourraient t’inviter à leur tour et te payer ainsi de ta peine. 13Non, si tu donnes une réception, invite des pauvres, des estropiés, des paralysés, des aveugles. 14Si tu fais cela, tu en seras très heureux, parce que ces gens-là n’ont pas la possibilité de te rendre la pareille. Et Dieu te le revaudra lorsque les justes ressusciteront.

La parabole des invités

(Mt 22.1-10)

15A ces mots, l’un des convives dit à Jésus : Heureux celui qui prendra part au banquet dans le royaume de Dieu !

16Jésus lui répondit : Un jour, un homme avait organisé une grande réception. Il avait invité beaucoup de monde. 17Lorsque le moment du festin arriva, il envoya son serviteur dire aux invités : « Venez maintenant, tout est prêt14.17 Certains manuscrits ont : c’est prêt (voir Mt 22.4).. »

18Mais ceux-ci s’excusèrent tous l’un après l’autre.

Le premier lui fit dire : « J’ai acheté un champ et il faut absolument que j’aille le voir. Excuse-moi, je te prie. »

19Un autre dit : « Je viens d’acquérir cinq paires de bœufs, et je m’en vais les essayer. Excuse-moi, je te prie. »

20Un autre encore dit : « Je viens de me marier, il m’est donc impossible de venir. »

21Quand le serviteur fut de retour auprès de son maître, il lui rapporta toutes les excuses qu’on lui avait données. Alors le maître de la maison se mit en colère et dit à son serviteur : « Dépêche-toi ! Va-t’en sur les places et dans les rues de la ville et amène ici les pauvres, les estropiés, les aveugles, les paralysés… ! »

22Au bout d’un moment, le serviteur vint dire : « Maître, j’ai fait ce que tu m’as dit, mais il y a encore de la place.

23– Eh bien, lui dit le maître, va sur les chemins, le long des haies, fais en sorte que les gens viennent, pour que ma maison soit pleine. 24Une chose est sûre : pas un seul des premiers invités ne goûtera à mon festin. »

S’engager en pleine conscience

25Comme de grandes foules accompagnaient Jésus, il se retourna vers ceux qui le suivaient et leur dit : 26Si quelqu’un vient à moi et n’est pas prêt à renoncer à son père, sa mère, sa femme, ses enfants, ses frères, ses sœurs, et même à sa propre vie, il ne peut être mon disciple. 27Celui qui ne porte pas sa croix, et qui ne me suit pas, ne peut être mon disciple. 28En effet, si l’un de vous veut bâtir une tour, est-ce qu’il ne prend pas d’abord le temps de s’asseoir pour calculer ce qu’elle lui coûtera et de vérifier s’il a les moyens de mener son entreprise à bonne fin ? 29Sans quoi, s’il n’arrive pas à terminer sa construction après avoir posé les fondations, il risque d’être la risée de tous les témoins de son échec. 30« Regardez, diront-ils, en voilà un qui a commencé à construire et qui n’a pas pu terminer ! »

31Ou bien, supposez qu’un roi soit sur le point de partir en guerre contre un autre. Ne prendra-t-il pas le temps de s’asseoir pour examiner s’il peut, avec dix mille hommes, affronter celui qui est sur le point de marcher contre lui avec vingt mille ? 32S’il se rend compte qu’il en est incapable, il lui enverra une délégation, pendant que l’ennemi est encore loin, pour négocier la paix avec lui.

33Il en est de même pour vous ; celui qui n’est pas prêt à abandonner tout ce qu’il possède, ne peut pas être mon disciple.

(Mc 9.50)

34Le sel est une bonne chose, mais s’il devient insipide, comment lui rendra-t-on sa saveur ? 35On ne peut plus l’utiliser, ni pour la terre, ni pour le fumier. Il n’y a plus qu’à le jeter. Celui qui a des oreilles pour entendre, qu’il entende !