Juan 4 – MTDS & PEV

Mushuj Testamento Diospaj Shimi

Juan 4:1-54

Samaria huarmihuanmi Jesús parlanacushca

1Fariseocunami: “Jesusca, Juanta yalli achca yachacujcunatami charin, bautiźanatapish paita yallimi bautiźacun” ninacurcacuna. Paicuna chashna ninacujtami, Apunchij Jesusca yacharca. 2(Jesustajca mana bautiźarcachu, Paipaj yachacujcunallami bautiźarca). 3Chashna ninacucujta yachashpami Jesusca, Judeamanta llujshishpa, cutin Galileaman rirca. 4Chaiman ringapajca, Samaria llajtatajmi rina carca. 5Chaita ricushpami, Samaria llajtapi caj Sicar puebloman chayamurca. Chaica, ñaupa yaya Jacobo paipaj churi Joseman cushca allpa cʼuchullapimi carca. 6Chai allpapimi, Jacobpaj pugyupish carca. Ña chaupi punlla shina cajpimi, Jesusca purishpa shaicushcamanta, pugyu cʼuchupi tiyarirca. 7Chaipi tiyacujpimi, Samaria huarmi yacuta huishinaman shamurca. Pai chayajpimi Jesusca:

—Ashalla yacuta cuhuai— nirca.

8Paipaj yachacujcunaca, Sicar pueblopimi, micunata randinaman rishcacuna carca.

9Jesús yacuta mañajpica, Samaria huarmica cashnami nirca:

—Ñucaca Samaria huarmimari cani, Canca judiomari cangui. ¿Ima nishpataj ñucataca, ‘Yacuta cuhuai’ ninguiari?— nircami.

Judiocunahuan samariacunahuanca mana apanacuj cashcamantami, chashnaca nirca.

10Chashna nijpimi, Jesusca cashna nirca:

—Taita Dios canman imata cusha nishcataca, mana yachanguichu. Canta ashalla yacuta mañacuj pi cashcatapish mana rijsinguichu. Pi cashcata rijsishpaca, canmari yacuta mañanguiman. Ñucaca, causaita cuj yacutamari cuiman— nircami.

11Shina nijpimi chai huarmica, cashna nirca:

—Apu, imahuan huishinallatapish mana charinguica, pugyupish ucujtamari. ¿Maimantataj causaita cuj yacutaca charinguiari? 12Canca cai pugyuta allaj, ñucanchij ñaupa yaya Jacobotapish yallichari canguiari. Paipish, churicunapish, animalcunapish cai pugyumantami ubyajcuna carca— nircami.

13Chashna nijpimi, Jesusca cashna nirca:

—Maijanpish cai yacuta ubyashpaca, cutin yacunachingallami. 14Ashtahuanpish ñuca cushca yacuta ubyashpaca, manataj yacunachingachu. Ñuca cushca yacuca, paipaj shungupica huiñai causaita cungapaj llujshicungallami— nircami.

15Chashna nijpimi, huarmica:

—Apu, ama cutin yacunachingapaj, huishinaman ama cutin shamucungapajlla, chai yacuta ñucaman cuhuai— nirca.

16Shina nijpimi, Jesusca:

—Cambaj cusata pushashpa tigramugri— nirca.

17Chashna nijpi huarmica:

—Mana cusayuj canica— nishpami cutichirca.

Shina nijpimi, Jesusca cashna nirca:

—“Mana cusayuj canichu” nishpaca, cashcallatatajmi ningui. 18Canca, pichca cusatamari charishcangui. Cunan canhuan causacujpish, manatajmari cambaj cusachu. Chaimanta, ‘Mana cusayuj canica’ nishpaca, mana llullanguichu— nircami.

19Chashna nijpi huarmica, cashnami nirca:

—Apu, Canca Dios ima nishcata huillajmari caj yuyachingui. 20Ñucanchij ñaupa yayacunaca, cai urcupimi Diostaca adorajcuna cashca. Cancunaca, ‘Jerusalenllapimi Diostaca adorana’ ninguichijmi— nircami.

21Chashna nijpi Jesusca, cashnami nirca:

—Huarmi, cancunaca ña mana cai urcullapi, Jerusalenllapi Yayataca adoragringuichijchu. Ñamari chai punllaca chayamucun. 22Cancunaca, pita adoracushcata manapish yachanguichijchu. Ñucanchijca pita adoracushcata rijsinchijmari. Quishpirinaca judiocunapuramantamari shamun. 23Shina cajpipish, Diospaj Espíritu yuyachishca shinataj, tucui shunguhuan Yayata adoranaca cunanmari ña chayamushca. Ñucanchijtaca, Paita chashna adorachunmari Yayaca munan. 24Taita Diosca Espiritumi. Chaimantami Paita adorajcunaca, Espíritu yuyachishca shina, tucui shunguhuantaj adorana— nircami.

25Chashna nijpi, huarmica:

—Cristo nishca Mesías shamuna cashcataca, yachanimi. Pai shamushpami, tucuita ñucanchijmanca alli huillanga— nircami.

26Shina nijpi Jesusca:

—Canhuan rimacujca, Paitajmari cani— nircami.

27Yachacujcuna chayamushpaca, chai huarmihuan parlanacucujta ricushpami, mancharishpa saquirircacuna. “¿Imatataj tapucungui? ¿Imatataj paihuan parlanacucunguillapish?” mana nircacunachu.

28Chai huarmica, paipaj puñuta shitashcahuan puebloman rishpaca, ricurijmanmi cashna huillarca:

29—Shamuichij, shuj runata ricunguichij. Paica tucui ñuca imalla rurashcatamari huillan. ¿Manachu Paica Cristo canga imashi?— nircami.

30Chaita uyashcahuanmi, pueblo gentecunaca Jesuspajman callpamurcacuna. 31Chaicamaca yachacujcunaca:

—Rabí, micupaiari— nicurcacunami.

32Shina nijpi Jesusca:

—Ñucaca, cancuna mana rijsishca micunatamari charini— nircami.

33Chashna nijpimi, yachacujcunaca paicunapura:

—¿Pi caraj shamurcachu imashi?— ninacurcacuna.

34Chaimantami, Jesusca cashna nirca:

—Ñuca micunaca, ñucata cachaj Yayapaj munaita rurana, Pai tucui imalla ‘Rurai’ nishcatapish pajtachinamari. 35¿Cancunaca: “Chagra tandanapajca, chuscu quillarajmi illan” yuyacunguichijchari? Chagracunata huichilla ricuichigari, ñamari cuchunalla shayacun. 36Tandajpajpish pai imata japinaca allichishcami. Huiñaipaj huaquichingapajmi allicunata chasquinga. Chashna cajpimi tandajpish, tarpujpish ishquindij cushicungacuna. 37“Shujcuna tarpushcataca, shujtajcunami tandan” nishcaca allillatajmi. 38Ñucapish cancuna mana chagrashcatami, tandaj cachani. Shujtajcuna chagrashcata japishpami, chai chagracunapi pʼucushcata tandagringuichij— nircami.

Samariapi causajcunaca achcacunami Jesusta crishcacuna

39Paica: «Tucui ñuca imalla rurashcatamari huillan» nishpa chai huarmi huillajpica, chai pueblopi causaj samaritanocunaca achcacunami Jesusta crircacuna. 40Chaimantami Samariapi causajcuna Jesuspajman shamushpa, paicunahuan saquirichun mañarcacuna. Chaimantami, ishqui punllacama chaipi saquirirca. 41Chai punllacunapi Jesusllataj huillajpica, ashtahuan shujtajcunapishmi crircacuna.

42Paicunaca chai huarmitaca:

—Ña mana can huillashcallamanta crinchijchu. Ashtahuanpish cai pachapi causajcunata Quishpichij Cristo cajtaca, ñucanchij quiquintaj paita uyashcamantami crinchij— nircacunami.

Mandajpaj churitami Jesús alliyachishca

43Jesusca, ishqui punlla qʼuipami, Samariamanta llujshishpa Galileaman rirca. 44Pai quiquinllatajmi: ‘Dios ima nishcata huillajtaca quiquin llajtallapimi, mana alli nishpa chasquincuna’ nirca. 45Pai nishca shinallatajmi Galileaman Jesús shamujpica, chaipi causajcunaca alli chasquircacuna. Paicunapish fiesta punllapi Jerusalenman rishpa, chai punllacunapi Jesús tucui imalla rurashcata ricushcamantami, chashna chasquircacuna.

46Jesusca, sarunman yacumanta vinota rurashca Caná llajtamanmi cutin tigramurca. Chaica Galileapimi carca. Capernaumpica, jatun mandaj churashca mandajpaj shuj churimi ungushca cashca carca. 47Chai mandajca, Judeamanta Galileaman Jesús chayamushcata uyashpami, huañunalla ancha ungushca paipaj churita alliyachinaman richun mañangapaj Paipajman rirca.

48Jesusca, chai mandajtaca:

—Ima señalcunata, jatun mancharinacunatapish rurajllapimi, cancunaca cringuichij— nirca.

49Shina nijpipish chai mandajca:

—Apu, ñuca huahuaca huañungamari, jacupaiari— nircami.

50Chashna nijpi, Jesús chai runata:

—Rilla, cambaj churica ña allimari— nijpica, pai rimashcata crishpa rircallami.

51Pai ña huasiman chayacujpi, paipaj servijcuna tupamushpaca:

—Quiquinpaj churica ña allimari— nishpami huillarcacuna.

52Chaita uyashpaca:

—¿Ima horastaj alliyarcari?— nishpa tapujpi:

—Caina chaupi punlla yallillatami, fiebreca pʼitirirca— nircacunami.

53«Cambaj churica, ñamari alli» nishpa chai horas shinallatataj Jesús nishcatami, chai yayaca yuyarirca. Chaimantami paica, paipaj tucui huasi ucupuracunandij crirca.

54Jesusca, Judeamanta Galileaman tigrashpami, cai cati señaltaca rurarca.

La Parola è Vita

Giovanni 4:1-54

Una donna con cinque mariti

1Molte persone preferivano andare da Gesù, piuttosto che da Giovanni per farsi battezzare, e diventavano poi suoi seguaci, 2benché non fosse Gesù a battezzare, ma i discepoli. 3Quando Gesù venne a sapere che i Farisei erano al corrente della cosa, partì dalla Giudea per ritornare in Galilea.

4Durante il viaggio, doveva attraversare la Samaria. 5-6Verso mezzogiorno, giunto al villaggio di Sicar, si fermò al pozzo di Giacobbe, situato sul pezzo di terra che Giacobbe diede a suo figlio Giuseppe. Gesù era stanco per il lungo cammino e si sedette sullʼorlo del pozzo.

7Poco dopo, venne a prendere lʼacqua una donna samaritana. Gesù le disse: «Dammi da bere». 8In quel momento era solo, perché i discepoli erano andati al villaggio a comprare qualcosa da mangiare. 9La samaritana rispose sorpresa: «Come mai tu, Giudeo, chiedi da bere a me, che sono samaritana?» Di solito, infatti, i Giudei non rivolgevano nemmeno la parola ai Samaritani.

10Gesù rispose: «Se tu sapessi che dono meraviglioso ha Dio per te e chi sono io, saresti tu a chiedermi dellʼacqua, ed io ti darei dellʼacqua viva!»

11«Ma tu non hai né corda, né secchio», osservò la donna, «e il pozzo è profondo. Da dove prenderesti, dunque, questʼacqua viva? 12E poi, sei forse più potente di Giacobbe, il nostro antenato? Come puoi darci dellʼacqua migliore di questa, che ci ha dato lui, da cui lui stesso ha bevuto con i suoi figli e il suo bestiame?»

13Gesù rispose: «Chi beve questʼacqua, avrà sete di nuovo; chi invece berrà lʼacqua che gli darò io, non avrà mai più sete, per sempre. 14Anzi, lʼacqua che gli darò, diventerà in lui una sorgente, da cui sgorga vita eterna».

15«Ti prego, Signore», disse la donna, «dammi questʼacqua! Così non avrò più sete e non dovrò più tornare qui a prenderne ogni giorno!»

16«Vai a chiamare tuo marito», le disse Gesù.

17-18«Ma io non sono sposata», rispose la donna. «È vero», confermò Gesù. «Hai avuto cinque mariti e non sei sposata neppure con lʼuomo con cui vivi ora».

19-20«Signore», esclamò la donna, «tu devi essere un profeta! Allora, spiegami: perché voi Giudei insistete nel dire che lʼunico posto per adorare Dio è Gerusalemme; mentre noi Samaritani sosteniamo invece che sia qui (sul monte Garizim), dove adoravano Dio i nostri antenati?».

21-24«È venuto il tempo, donna, in cui non ci preoccuperemo più se adorare Dio qui o a Gerusalemme. Perché lʼimportante non è dove noi adoriamo, ma come adoriamo. È spirituale e reale la nostra adorazione? Abbiamo lʼaiuto dello Spirito Santo? Perché Dio è spirito, e chi lo adora deve lasciarsi guidare dallo Spirito di Dio per adorarlo nel modo giusto. È questo che Dio vuole da noi. Ma voi Samaritani sapete ben poco di lui, adorate ciò che non conoscete, mentre noi Giudei lo conosciamo, perché la salvezza viene al mondo per mezzo dei Giudei».

25La donna osservò: «Beh, almeno so che verrà il Messia, quello che chiamano Cristo e, quando verrà, ci insegnerà tutto!»

26Allora Gesù le disse: «Sono io il Messia!»

27In quel momento arrivarono i discepoli e rimasero sorpresi di trovarlo a parlare con una donna, ma nessuno di loro gli chiese perché, o di che cosa stessero parlando.

28-29La donna, intanto, lasciata la brocca, si era precipitata al villaggio, dove diceva a tutti: «Venite a vedere, cʼè un uomo, che mi ha detto tutto quello che ho fatto! Che sia lui il Messia?» 30La gente allora venne dal villaggio per vederlo.

31Nel frattempo, i discepoli insistevano perché Gesù mangiasse. 32«No», rispose Gesù, «io ho dei cibo, che voi non conoscete». 33«Chi glielo avrà mai portato?» si chiedevano i discepoli.

34Allora Gesù spiegò loro: «Il mio cibo è fare la volontà di Dio che mi ha mandato; e completare la sua opera. 35Voi pensate che la mietitura non comincerà prima dellʼestate, fra quattro mesi, non è vero? Ebbene, guardatevi intorno! Veri e propri campi di anime sono già pronti per la mietitura. 36I mietitori ricevono la giusta paga per raccogliere le anime immortali per il cielo! Che soddisfazione per chi semina e per chi miete! 37In questo caso è proprio vero che uno semina e qualcun altro raccoglie! 38Vi ho mandato a mietere dove altri avevano faticato a seminare; avete raccolto i frutti della fatica di altri, che hanno lavorato prima di voi».

39Molti abitanti di quel villaggio della Samaria credettero che Gesù era il Messia, grazie alle parole della donna samaritana che raccontava: «Quellʼuomo ha saputo dirmi tutto ciò che ho fatto!» 40I Samaritani dunque andarono da Gesù e lo pregarono di rimanere nel loro villaggio. Ed egli accettò di restare per due giorni. 41Bastò quel breve periodo, perché molti altri credessero in lui, dopo averlo ascoltato. 42E dicevano alla donna: «Ora crediamo, non solo per il tuo racconto, ma perché lo abbiamo sentito con le nostre orecchie! Sappiamo che egli è davvero il Salvatore del mondo!»

43-44Dopo essersi fermato quei due giorni, Gesù ripartì per la Galilea. Egli era solito dire: «Un profeta è onorato ovunque, eccetto nel proprio paese!» 45Ma i Galilei lo accolsero a braccia aperte, perché erano stati a Gerusalemme per la festa della Pasqua ed avevano visto alcuni dei suoi miracoli.

Guarigione del figlio dellʼufficiale

46-47Durante il viaggio attraverso la Galilea, Gesù giunse di nuovo nella città di Cana, la stessa in cui aveva trasformato lʼacqua in vino. Mentre si trovava là, un ufficiale governativo di Cafarnao, che aveva un figlio molto ammalato, venne a sapere che Gesù era tornato dalla Giudea. Lo andò a cercare, e lo pregò di seguirlo a Cafarnao, per guarire suo figlio moribondo.

48Gesù gli disse: «Possibile che se non faccio miracoli nessuno mi crede?»

49Lʼufficiale supplicò: «Signore, vieni subito, prima che il bambino muoia!»

50Allora Gesù gli disse: «Torna a casa. Tuo figlio è guarito!» Lʼuomo gli credette e si avviò verso casa. 51Mentre era per strada, alcuni suoi servi gli andarono incontro per comunicargli che tutto andava per il meglio: suo figlio era guarito. 52Allora il padre chiese a che ora il ragazzo avesse cominciato a sentirsi meglio; gli risposero: «Ieri pomeriggio, verso lʼuna, la febbre è scomparsa improvvisamente!» 53Così il padre constatò che tutto era accaduto nello stesso momento in cui Gesù aveva detto: «Tuo figlio è guarito». E lʼufficiale, con tutta la sua famiglia, credette che Gesù era il Messia.

54Questo fu il secondo miracolo di Gesù in Galilea, dopo il suo arrivo dalla Giudea.