Guds bud og menneskelige regler
1En dag kom noen fariseere7:1 Fariseerne var et religiøst parti blant jødene. De var svært nøye med å følge hele Moseloven og hadde for øvrig lagt til egne regler og forskrifter. og skriftlærde7:1 Fariseerne var eksperter på loven, som er et annet navn for hele den jødiske Skriften, det vil si Bibelens første del, den som vi kaller Det gamle testamente. fra Jerusalem for å stille spørsmål til Jesus. 2De la merke til at flere av disiplene spiste brød uten først å ha vasket hendene. 3Jødene, og særlig fariseerne, følger spesielle regler som de har arvet fra forfedrene. De spiser aldri uten først å ha vasket hendene. 4Når de kommer hjem fra markedsplassen, må de alltid vaske seg før de rører noe mat. Det finnes også mange andre tradisjoner som de er nøye med å følge, som for eksempel å skylle krus, kar og kobberkjeler.
5Fariseerne og de skriftlærde spurte derfor Jesus: ”Hvorfor holder ikke disiplene dine seg til våre gamle jødiske regler? De spiser jo uten først å ha vasket hendene.”
6Jesus svarte: ”Dere er falske mennesker som bare later som om dere er lydige mot Gud! Profeten Jesaja hadde rett da han bar fram Guds budskap om dere og sa:
’Dette folket ærer meg med ordene sine,
men de nekter å være lydige mot meg.
7Deres tilbedelse er verdiløs,
for det de lærer,
er menneskelige regler og ikke Guds bud.’ 7:7 Se Jesaja 29:13.
8-9Ja, dere bryr dere ikke om Guds bud og erstatter dem med egne menneskelige regler. Syns dere det er en god måte å følge Guds bud på?
10Moses ga dere for eksempel disse budene fra Gud: ’Vis respekt for foreldrene dine’, og: ’Den som forbanner foreldrene sine, skal bli dømt til døden.’7:10 Se Andre Mosebok 20:12; 21:17. 11-12Dere påstår at dere slett ikke trenger å respektere foreldrene deres, eller ta hånd om dem når de blir gamle, dersom dere bare i stedet gir pengene som foreldrene skulle hatt, som en gave til templet. 13Da gjør dere Guds konkrete befaling ugyldig ved å følge egne tradisjoner. Dette er bare ett av eksemplene. Det finnes mange, mange flere.”
14Jesus kalte folket til seg og sa: ”Hør alle sammen og forsøk å forstå det jeg sier. 15Dere blir ikke uverdige innfor Gud på grunn av det dere spiser og stapper i munnen.7:15 Den jødiske loven har en mengde regler om hva folk får og ikke får spise. Se Tredje Mosebok 11. Det er ordene deres, tankene og handlingene, det som springer ut fra dere, som gjør at dere blir uverdige.”7:15 En del håndskrifter har med et ekstra vers: …gjør dere uverdige. 16 Lytt nøye og forsøk å forstå!”
17Da Jesus hadde forlatt folkemassen og var kommet hjem igjen, spurte disiplene hva han mente med det han nettopp hadde sagt.
18”Forstår heller ikke dere det?” spurte han. ”Innser dere ikke at det dere spiser, aldri kan gjøre dere uverdige innfor Gud? 19Maten har ikke noe med forholdet til Gud å gjøre, den passerer bare gjennom magen og kommer ut igjen.” På denne måten forklarte Jesus at all mat er godkjent av Gud og tillatt å spise.
20Og han la til: ”Det som gjør et menneske uverdig innfor Gud, er det som springer ut fra menneskets indre, fra hjertet. 21Fra hjertet kommer onde tanker, seksuell løssluppenhet, tyveri, mord, utroskap i ekteskapet, egoisme, 22ondskap, bedrageri, et vilt og umoralsk liv, misunnelse, sladder, hovmod og all annen uforstand. 23Alt dette kommer innefra, og det er det som gjør et menneske uverdig innfor Gud.”
Troen hos en kvinne som ikke er jøde
24Jesus dro nå fra Galilea og gikk til distriktet ved byen Tyrus7:24 Tyrus lå i Fønikia, omkring åtte mil fra Kapernaum.. Der fant han et hus å innlosjere seg i. Han forsøkte å holde hemmelig at han var kommet, men det var umulig. 25En mor med en datter som var besatt av en ond Ånd, fikk høre om ham og oppsøkte ham straks. Kvinnen kastet seg ned for føttene til Jesus. 26Hun ba om at han måtte sette jenta fri fra den onde ånden.
Denne kvinnen var ikke jøde, men kom fra distriktet bortenfor. 27Jesus sa derfor til henne: ”Først må jeg hjelpe mine egne barn som er jødene. Det er ikke rett å ta brødet fra barna og kaste det til hundene.”7:27 Jesus virket først og fremst hos jødene, som etter døden hans og oppstandelsen skulle budskapet om ham spres til alle jordens folk. Men nå og da gjorde Jesus et unntak. Se Matteus sin fortelling om Jesus 8:5-13, der han helbreder tjeneren til en romersk soldat.
28Hun svarte: ”Det er sant, Herre, men til og med hundene som ligger under bordet, får spise de smulene som barna lar ligge igjen.”
29”Svaret ditt viser hvor sterk tro du har”, sa han. ”Gå hjem, for den onde ånden har forlatt datteren din!”
30Da hun kom hjem, lå jenta rolig i sengen, og den onde ånden var borte.
Jesus helbreder en døvstum
31Fra Tyrus gikk Jesus videre til byen Sidon, og derfra tilbake til Genesaretsjøen om Dekapolis7:31 ”Området for de ti byene”, eller ”Dekapolis” som det het på gresk, var et byfellesskap mellom ti byer, som alle bortsett fra en, lå øst for elven Jordan.. 32Der kom noen til han med en døv mann, som også hadde vanskelig for å snakke. De ba at Jesus måtte legge hendene på ham og helbrede ham.
33Jesus førte ham da litt unna folkemassen, satte fingrene i ørene hans, tok spytt og rørte ved tungen hans. 34Jesus så opp mot himmelen, sukket dypt og sa: ”Effata!7:34 ”Effata” er arameisk, et av de språkene som ble snakket i Israel på denne tiden, og var sannsynligvis Jesus og disiplene hans sitt morsmål. Kanskje kunne de for øvrig hebraisk og gresk.” som betyr: Lukk deg opp! 35Straks kunne mannen høre helt perfekt, og han snakket klart og tydelig.
36Jesus forbød folket å fortelle om det som hadde skjedd. Men jo mer han nektet, desto mer spredde de nyheten vidt og bredt. 37De syntes det var så helt utrolig, og de sa: ”Alt han gjør, er helt fantastisk! Han får til og med de døve til høre og de stumme til å snakke.”
Isus și tradiția bătrânilor
(Mt. 15:1-20)
1Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El 2și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,3 Lit.: spală mâinile cu un pumn de apă, o spălare mai degrabă ritualică. Isus nu se împotrivește regulilor elementare de igienă, ci legalismului lipsit de viață. ținând astfel tradiția bătrânilor3 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna [peste tot în capitol].. 4Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat4 Cu referire la o spălare ritualică a corpului, prescrisă de farisei pentru purificare.. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)
5Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus:
– De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?
6El le‑a răspuns:
– Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:
„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7Degeaba însă Mi se închină ei,
dând7 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“6-7 Vezi Is. 29:13.
8Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.
9Apoi le‑a zis:
– Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați9 Unele mss conțin: să vă stabiliți. tradiția voastră! 10Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta10 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16.“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“10 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9. 11Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban11 Cu referire la ceva pus deoparte pentru Dumnezeu ca dar, pe care fiul urma să‑L ofere Domnului în viitor, la o dată stabilită dinainte., – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu»“ –, 12pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!12 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. 13Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția13 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna. voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.
Lucrurile care îl întinează pe om
14Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți! 15Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“ 16Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
17După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă. 18El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina, 19fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“19 Sau: …în latrină? (El a făcut astfel toate mâncărurile curate.) Unele mss conțin un participiu nominativ singular, pe când altele un participiu nominativ neutru. Traducerea versetului depinde fie de cine este referentul participiului masculin, – omul (varianta din text) sau Isus (varianta din notă) –, fie de cine este referentul participiului neutru, probabil procesul (digestiv) prin care este dată afară sau „curățită“ mâncarea. Textul paralel din Mt. 15:17 nu conține ultima parte a versetului, afirmând că a mânca cu mâinile curate sau necurate (ritualic) nu are nimic de‑a face cu ceea ce tradiția numea „curăția“ mâncării. Tot astfel, în versetul de față Isus nu abrogă regulile alimentare din VT (ar contrazice ceea ce condamnă la cărturari), ci afirmă pur și simplu că puritatea este în primul rând de natură spirituală, și nu ritualică.
20Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile21 Sau: gândurile rele: curviile. Termenul grecesc tradus prin curvie se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă., furturile, crimele, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău22 Sau: invidia; sau: zgârcenia., blasfemia, mândria și nesăbuința. 23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“
Credința femeii siro-feniciene
(Mt. 15:21-28)
24Isus a plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat, 25ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare. 26Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia26 Fenicia aparținea, din punct de vedere administrativ, de provincia Siria..
Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei, 27dar Isus i‑a zis:
– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.
28Însă ea a răspuns și i‑a zis:
– Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29Atunci El i‑a zis:
– Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta.
30Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Isus vindecă un surdo‑mut
(Mt. 15:29-31)
31Atunci Isus a ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului31 Vezi nota de la 5:20.. 32Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33Isus l‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui. 34Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“ 35Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limba35 Lit.: i s‑a dezlegat legătura limbii. și a început să vorbească corect. 36Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“
