زەبووری 31
بۆ سەرۆکی کۆمەڵی مۆسیقاژەنان، زەبوورێکی داود.
1ئەی یەزدان، من پەنا دەبەمە بەر تۆ،
با هەرگیز شەرمەزار نەبم،
بە ڕاستودروستی خۆت دەربازم بکە.
2گوێت بۆم شل بکە،
بە زوویی فریام بکەوە،
ببە بەو تاشەبەردەی پەنای بۆ دەبەم،
بەو قەڵا سەختە بۆ ڕزگارکردنم.
3لەبەر ئەوەی تاشەبەرد و قەڵای منی،
لە پێناوی ناوی خۆت ڕابەرایەتی و ڕێنماییم بکە.
4لەو تەڵەیەی بۆم نراوەتەوە ئازادم بکە،
چونکە تۆ پەناگای منی.
5ڕۆحی خۆم بە دەستی تۆ دەسپێرم،
ئەی یەزدان، خودای ڕاستی، بمکڕەوە.
6من ڕقم لەوانە دەبێتەوە کە دەست بە بتی پووچەوە دەگرن،
من متمانەم بە یەزدان هەیە.
7من بە خۆشەویستی نەگۆڕی تۆ شاد و دڵخۆش دەبم،
چونکە تۆ دەردی منت بینیوە و
لە تەنگانەدا گیانی منت ناسیوە.
8نەتخستوومەتە بەردەستی دوژمنان،
بەڵکو لەسەر شوێنێکی فراوان ڕاتگرتووم.
9ئەی یەزدان، لەگەڵم میهرەبان بە، چونکە لە تەنگانەدام.
چاوەکانم کزبوون لە خەفەتان،
ڕۆح و لەشم لە خەمان.
10ژیانم بە خەم و خەفەت فەوتاوە،
ساڵانی تەمەنم بە ئاخ هەڵکێشان،
لەبەر دەرد و بەڵا هێزم لێ بڕاوە،
ئێسقانەکانم پووکاونەتەوە.
11بەهۆی دوژمنەکانمەوە،
بە تەواوی بوومەتە مایەی شەرمەزاری لای دراوسێکانم،
بوومەتە مایەی ترس بۆ ئاشناکانم،
ئەوانەی لە شەقامدا دەمبینن، لێم دوور دەکەونەوە.
12لەبیرکراوم وەک ئەوەی مردبم،
وەک قاپێکی شکاوم بەسەرهاتووە.
13گوێم لە چپەچپی زۆر کەس بووە،
«لە هەموو لایەکەوە ترس و تۆقین هەیە!»
هەموو پێکەوە پیلان لە دژم دەگێڕن،
بیر لەوە دەکەنەوە ژیانم لەناو ببەن.
14بەڵام ئەی یەزدان، من پشتم بە تۆ بەستووە،
دەڵێم: «تۆ خودای منیت.»
15ڕۆژگارم لەناو دەستی تۆدایە،
لە دەستی دوژمنان و
ئەوانەی ڕاوم دەنێن دەربازم بکە.
16با ڕوخسارت بەسەر خزمەتکاری خۆتدا بدرەوشێتەوە،
بە خۆشەویستی نەگۆڕی خۆت ڕزگارم بکە.
17با شەرمەزار نەبم ئەی یەزدان،
چونکە هاوار بۆ تۆ دەهێنم،
با بەدکاران شەرمەزار بن،
لەناو جیهانی مردووان خامۆش بن.
18با زمانە درۆزنەکانیان لاڵ بێت،
چونکە بە فیز و وشەی ناشیرینەوە
سووکایەتی بە سەرڕاستان دەکەن.
19چاکەت چەند مەزنە،
کە هەڵتگرتووە بۆ ئەوانەی ترسی تۆیان لە دڵدایە،
ئەوەی بە بەرچاوی خەڵکەوە،
بەوانەی دەبەخشیت کە پەنات بۆ دەهێنن.
20لە پەنای خۆت دەیانشاریتەوە،
لە پیلانەکانی خەڵکی،
لەژێر سێبەری خۆت دەیانپارێزیت،
لە زمانی سکاڵاکەران.
21ستایش بۆ یەزدان،
چونکە خۆشەویستییە نەگۆڕە سەرسوڕهێنەرەکەی خۆی نیشاندام،
کاتێک لە شارێکی ئابڵوقەدراو بووم.
22لە کاتی سەرلێشێوانم گوتم:
«لەبەرچاوت نەماوم!»
بەڵام تۆ گوێت لە دەنگی پاڕانەوەم گرت،
کە هاوارم بۆت هێنا.
23ئەی هەموو خۆشەویستانی، یەزدانتان خۆشبوێت!
یەزدان دڵسۆزەکان دەپارێزێت،
بەڵام بە تەواوی سزای لووتبەرزەکان دەدات.
24ئازابن و دڵتان بەهێز بکەن،
ئەی هەموو ئەوانەی هیواتان بە یەزدان هەیە.
Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu dat de rușine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăvește‑mă!
2Pleacă‑Ți urechea spre mine
și scapă‑mă degrabă.
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o casă a fortărețelor, ca să fiu izbăvit.
3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.
4Tu mă vei scăpa de lațul care mi‑a fost întins,
căci Tu ești refugiul meu.
5În mâinile Tale îmi încredințez duhul!
Tu m‑ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,
dar mă încred în Domnul.
7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,
fiindcă mi‑ai văzut suferința
și ai cunoscut necazul sufletului meu.
8Tu nu m‑ai dat pe mâna dușmanului,
ci mi‑ai așezat picioarele într‑un loc larg.
9Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Doamne,
căci sunt în strâmtorare.
De atâta întristare mi se prăpădesc ochii, sufletul și pântecul.
10Îmi sfârșesc viața în durere,
și anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,
iar oasele mi se prăpădesc.
11Din cauza tuturor împotrivitorilor mei
am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei
și de groază pentru cunoscuții mei.
Cei ce mă văd pe drum fug de mine.
12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13Căci aud șușoteala multora – teroare de jur împrejur.
Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,
ei plănuiesc să‑mi ia viața.
14Dar eu mă‑ncred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.
15Timpul meu15 Lit.: Timpurile mele. este în mâna Ta;
scapă‑mă din mâna dușmanilor și a prigonitorilor mei!
16Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău!
Izbăvește‑mă, în îndurarea Ta!
17Doamne, să nu fiu dat de rușine
căci pe Tine Te chem.
Să fie dați de rușine cei răi!
Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!
18Să fie amuțite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie,
cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat‑o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat‑o celor ce se adăpostesc în Tine,
înaintea fiilor omului.
20Tu‑i ascunzi la adăpostul feței Tale
de uneltirile omului;
îi adăpostești în colibă
de cearta limbilor.
21Binecuvântat să fie Domnul,
căci minunată I‑a fost îndurarea față de mine
când eram într‑o cetate asediată.
22M‑am pripit când am zis:
„Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi.“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,
când am strigat după ajutor către Tine.
23Iubiți‑L pe Domnul, toți sfinții Lui,
Domnul păzește pe cei credincioși,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.
24Fiți tari și încurajați‑vă inimile,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
