예루살렘 도착
1그들이 예루살렘에 가까운 감람산 기슭, 벳바게와 베다니에 이르렀을 때 예수님은 두 제자를 보내며
2이렇게 말씀하셨다. “너희는 맞은편 마을로 들어가거라. 거기에 가면 아무도 타 본 적이 없는 나귀 새끼 한 마리가 매여 있을 것이다. 그것을 풀어서 끌고 오너라.
3누가 너희에게 왜 그러느냐고 묻거든 주님이 쓰신다고 하여라. 그러면 곧 보내 줄 것이다.”
4그래서 그들이 가서 문 밖 길거리에 나귀 새끼가 매여 있는 것을 보고 풀자
5거기 섰던 사람들이 “무슨 일이오? 왜 나귀를 푸시오?” 하고 물었다.
6제자들이 예수님께서 일러 주신 대로 대답하자 그들이 허락하였다.
7제자들은 나귀 새끼를 예수님께 끌고 와서 자기들의 겉옷을 그 위에 걸쳐 두었다. 예수님이 나귀에 올라타시자
8많은 사람들이 겉옷을 벗어 길에 펴기도 하고 들에서 푸른 나뭇가지를 꺾어다 길에 깔기도 하였다.
9그리고 예수님을 앞뒤로 에워싸고 가는 군중들은 “11:9 ‘구원하소서’ 라는 의미로 여기서는 찬양의 외침이다.호산나! 주의 이름으로 오시는 분에게 찬양을!
10앞으로 올 우리 조상 다윗의 나라여, 가장 높은 곳에서 호산나!” 하고 환호성을 올렸다.
11그 길로 예루살렘에 도착하신 예수님은 성전에 들어가 모든 것을 둘러보시고 이미 날이 저물었으므로 열두 제자와 함께 베다니로 나가셨다.
12이튿날 그들이 베다니를 떠날 때 예수님은 시장하셨다.
13약간 떨어진 곳에 마침 잎이 무성한 무화과나무 한 그루가 있는 것을 보시고 예수님은 혹시 열매가 있는지 보려고 가셨으나 아직 무화과 철이 아니어서 잎사귀뿐이었다.
14그래서 예수님은 그 나무를 향해 “사람이 네게서 다시는 열매를 따먹지 못할 것이다” 하고 말씀하셨다. 그리고 제자들도 예수님이 그렇게 말씀하시는 소리를 들었다.
15예루살렘에 이르시자 예수님은 성전에 들어가 거기서 매매하는 사람들을 다 쫓아내시고 돈 바꿔 주는 사람들의 상과 비둘기 파는 사람들의 의자를 둘러엎으셨다.
16그리고 예수님은 아무도 물건을 가지고 성전 안으로 지나다니지 못하게 하시고
17그들에게 “11:17 사56:7‘내 성전은 모든 민족의 기도하는 집이다’ 라고 성경에 쓰여 있는데 너희는 이 집을 강도의 소굴로 만들었다” 하고 말씀하셨다.
18대제사장들과 율법학자들은 이 말을 듣고 예수님을 죽일 방법을 의논하였다. 이것은 모든 사람들이 예수님의 가르치심에 놀라므로 그들이 예수님을 두려워했기 때문이었다.
19날이 저물자 예수님의 일행은 다시 성 밖으로 나갔다.
20다음날 아침 그들은 길을 가다가 예수님이 저주한 무화과나무가 뿌리째 마른 것을 보았다.
21이때 베드로가 예수님의 말씀이 생각나서 “선생님, 저것 좀 보십시오. 어제 저주하신 무화과나무가 말라 버렸습니다” 하자
22예수님이 제자들에게 이렇게 말씀하셨다. “하나님을 믿어라.
23내가 분명히 말하지만 누구든지 이 산을 향해 ‘땅에서 들려 바다에 빠져라’ 하며 마음속으로 의심하지 않고 자기가 말하는 것이 반드시 이루어질 것이라고 믿으면 그대로 될 것이다.
24그러므로 내가 너희에게 말한다. 너희가 기도하고 구하는 것은 무엇이든지 받은 줄로 믿어라. 그러면 그대로 될 것이다.
25너희가 서서 기도할 때 어떤 사람과 서로 마음 상한 일이 있거든 용서해 주어라. 그러면 하늘에 계신 너희 아버지께서도 너희 잘못을 용서해 주실 것이다.
2611:26 어떤사본에는괄호안의구절이없음.(그러나 너희가 용서해 주지 않으면 하늘에 계신 너희 아버지께서도 너희 잘못을 용서해 주시지 않을 것이다.)”
27그들은 다시 예루살렘에 들어갔다. 예수님이 성전 뜰을 거니실 때 대제사장들과 율법학자들과 장로들이 와서
28“당신은 무슨 권한으로 이런 일을 하고 있소? 누가 당신에게 이런 권한을 주었소?” 하고 따져 물었다.
29그때 예수님이 대답하셨다. “나도 한 가지 묻겠는데 너희가 대답하면 내가 무슨 권한으로 이런 일을 하는지 말하겠다.
30요한의 11:30 또는 ‘침례’세례가 11:30 원문에는 ‘하늘에서’하나님에게서 왔느냐, 아니면 사람에게서 왔느냐? 말해 보아라.”
31그러자 그들은 “만일 하나님에게서 왔다고 하면 ‘왜 그를 믿지 않았느냐?’ 할 것이고
32그렇다고 사람에게서 왔다고 하자니 모든 사람들이 요한을 예언자로 여기고 있으므로 백성들이 두렵다” 하고 서로 의논하다가
33“우리는 모르겠소” 하고 대답하였다. 그래서 예수님은 그들에게 “나도 무슨 권한으로 이런 일을 하는지 말하지 않겠다” 하고 말씀하셨다.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:1-9; Lc. 19:28-38; In. 12:12-15)
1Când s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. De îndată ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat încă niciun om. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 3Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.» Și imediat îl va trimite înapoi aici.“ 4Ei s‑au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l‑au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo i‑au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“ 6Ei le‑au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i‑au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și‑au pus hainele peste el, iar Isus a șezut pe el. 8Mulți își așterneau hainele pe drum,8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13). iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Cei care mergeau înainte și cei care‑L urmau strigau:
„Osana!9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.
10Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului10 Lit.: tatălui. nostru David!10 Vezi 2 Sam. 7:11-14.
Osana în locurile preaînalte!“
Blestemarea smochinului neroditor
(Mt. 21:18-19)
11A intrat în Ierusalim, în Templu, S‑a uitat de jur‑împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S‑a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.
12În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13A văzut de departe un smochin care avea frunze și S‑a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-22; Lc. 19:45-47; In. 2:13-16)
15Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas16 Sau: vreun lucru, vreun obiect. prin Templu. 17El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»17 Vezi Is. 56:7.?
Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“17 Vezi Ier. 7:11.
18Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau cum să‑L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui. 19Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui19 Lit.: ei. Unele mss conțin: El. ieșeau afară din cetate.
Puterea credinței
(Mt. 21:20-22; 6:14)
20Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.
21Petru și‑a amintit ce se întâmplase și i‑a zis:
– Rabbi21 Vezi nota de la 9:5., iată că smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!
22Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun că22-23 Unele mss redau: 22 Isus, răspunzând, le‑a zis: Dacă aveți credință în Dumnezeu 23 adevărat vă spun că., dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“ și nu s‑ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. 24De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le‑ați și primit, și ele vi se vor da. 25Și când stați în picioare rugându‑vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile25 Gr.: paraptoma, termen care înseamnă a călca alături.. 26Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.
Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27; Lc. 20:1-8)
27Au intrat apoi din nou în Ierusalim.
În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28și L‑au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate ca să le faci?
29Isus le‑a zis:
– Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!
31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?» 32Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis:
– Nu știm!
Atunci Isus le‑a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
