King James Version

Psalm 71

1In thee, O Lord, do I put my trust: let me never be put to confusion.

Deliver me in thy righteousness, and cause me to escape: incline thine ear unto me, and save me.

Be thou my strong habitation, whereunto I may continually resort: thou hast given commandment to save me; for thou art my rock and my fortress.

Deliver me, O my God, out of the hand of the wicked, out of the hand of the unrighteous and cruel man.

For thou art my hope, O Lord God: thou art my trust from my youth.

By thee have I been holden up from the womb: thou art he that took me out of my mother's bowels: my praise shall be continually of thee.

I am as a wonder unto many; but thou art my strong refuge.

Let my mouth be filled with thy praise and with thy honour all the day.

Cast me not off in the time of old age; forsake me not when my strength faileth.

10 For mine enemies speak against me; and they that lay wait for my soul take counsel together,

11 Saying, God hath forsaken him: persecute and take him; for there is none to deliver him.

12 O God, be not far from me: O my God, make haste for my help.

13 Let them be confounded and consumed that are adversaries to my soul; let them be covered with reproach and dishonour that seek my hurt.

14 But I will hope continually, and will yet praise thee more and more.

15 My mouth shall shew forth thy righteousness and thy salvation all the day; for I know not the numbers thereof.

16 I will go in the strength of the Lord God: I will make mention of thy righteousness, even of thine only.

17 O God, thou hast taught me from my youth: and hitherto have I declared thy wondrous works.

18 Now also when I am old and greyheaded, O God, forsake me not; until I have shewed thy strength unto this generation, and thy power to every one that is to come.

19 Thy righteousness also, O God, is very high, who hast done great things: O God, who is like unto thee!

20 Thou, which hast shewed me great and sore troubles, shalt quicken me again, and shalt bring me up again from the depths of the earth.

21 Thou shalt increase my greatness, and comfort me on every side.

22 I will also praise thee with the psaltery, even thy truth, O my God: unto thee will I sing with the harp, O thou Holy One of Israel.

23 My lips shall greatly rejoice when I sing unto thee; and my soul, which thou hast redeemed.

24 My tongue also shall talk of thy righteousness all the day long: for they are confounded, for they are brought unto shame, that seek my hurt.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 71

Psalmul 71

La Tine, Doamne, caut adăpost!
    Să nu rămân de ruşine vreodată!
În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
    Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
Fii o stâncă de adăpost pentru mine
    la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
    căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
    din braţul celui nedrept şi crud!

Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
    Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
    Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
        de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
    dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
Gura-mi este plină de lauda Ta;
    vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.

Nu mă lepăda la bătrâneţe!
    Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine
    şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
    Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
    Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13 Să piară în ruşine
    potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
    pe cei ce-mi caută răul!

14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc
    şi Te voi lăuda tot mai mult!
15 Gura mea va povesti dreptatea Ta
    şi mântuirea Ta toată ziua,
        chiar dacă nu le cunosc marginile.
16 Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
    voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
    iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
    până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
        şi despre tăria Ta celor ce vor veni.

19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
    Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
        Dumnezeule, cine este ca Tine?
20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
    Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
    Tu mă vei scoate.
21 Îmi vei mări cinstea
    şi mă vei mângâia din nou.

22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
    pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
    Sfântule al lui Israel!
23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
    şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
24 Limba mea, de asemenea,
    va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
    au fost făcuţi de ruşine şi de râs.