1And Moses spake unto the heads of the tribes concerning the children of Israel, saying, This is the thing which the LORD hath commanded. 2If a man vow a vow unto the LORD, or swear an oath to bind his soul with a bond; he shall not break his word, he shall do according to all that proceedeth out of his mouth.30.2 break: Heb. profane
3If a woman also vow a vow unto the LORD, and bind herself by a bond, being in her father’s house in her youth; 4And her father hear her vow, and her bond wherewith she hath bound her soul, and her father shall hold his peace at her: then all her vows shall stand, and every bond wherewith she hath bound her soul shall stand. 5But if her father disallow her in the day that he heareth; not any of her vows, or of her bonds wherewith she hath bound her soul, shall stand: and the LORD shall forgive her, because her father disallowed her. 6And if she had at all an husband, when she vowed, or uttered ought out of her lips, wherewith she bound her soul;30.6 she vowed: Heb. her vows were upon her 7And her husband heard it, and held his peace at her in the day that he heard it: then her vows shall stand, and her bonds wherewith she bound her soul shall stand. 8But if her husband disallowed her on the day that he heard it; then he shall make her vow which she vowed, and that which she uttered with her lips, wherewith she bound her soul, of none effect: and the LORD shall forgive her. 9But every vow of a widow, and of her that is divorced, wherewith they have bound their souls, shall stand against her. 10And if she vowed in her husband’s house, or bound her soul by a bond with an oath; 11And her husband heard it, and held his peace at her, and disallowed her not: then all her vows shall stand, and every bond wherewith she bound her soul shall stand. 12But if her husband hath utterly made them void on the day he heard them; then whatsoever proceeded out of her lips concerning her vows, or concerning the bond of her soul, shall not stand: her husband hath made them void; and the LORD shall forgive her. 13Every vow, and every binding oath to afflict the soul, her husband may establish it, or her husband may make it void. 14But if her husband altogether hold his peace at her from day to day; then he establisheth all her vows, or all her bonds, which are upon her: he confirmeth them, because he held his peace at her in the day that he heard them. 15But if he shall any ways make them void after that he hath heard them; then he shall bear her iniquity. 16These are the statutes, which the LORD commanded Moses, between a man and his wife, between the father and his daughter, being yet in her youth in her father’s house.
Reglementări cu privire la ținerea unui jurământ
1Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește Domnul: 2«Când un om face un jurământ Domnului sau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.
3Când o femeie face un jurământ Domnului și se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei, 4iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 5Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când aude despre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.
6Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei, 7și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile. 8Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. Și Domnul o va ierta.
9Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.
10Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune, 11iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 12Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când aude despre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă. 13Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul. 14Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“
16Acestea sunt hotărârile pe care Domnul i le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.
