1Also I in the first year of Darius the Mede, even I, stood to confirm and to strengthen him. 2And now will I shew thee the truth. Behold, there shall stand up yet three kings in Persia; and the fourth shall be far richer than they all: and by his strength through his riches he shall stir up all against the realm of Grecia. 3And a mighty king shall stand up, that shall rule with great dominion, and do according to his will. 4And when he shall stand up, his kingdom shall be broken, and shall be divided toward the four winds of heaven; and not to his posterity, nor according to his dominion which he ruled: for his kingdom shall be plucked up, even for others beside those.
5¶ And the king of the south shall be strong, and one of his princes; and he shall be strong above him, and have dominion; his dominion shall be a great dominion. 6And in the end of years they shall join themselves together; for the king’s daughter of the south shall come to the king of the north to make an agreement: but she shall not retain the power of the arm; neither shall he stand, nor his arm: but she shall be given up, and they that brought her, and he that begat her, and he that strengthened her in these times.11.6 join…: Heb. associate themselves11.6 an…: Heb. rights11.6 he that begat…: or, whom she brought forth 7But out of a branch of her roots shall one stand up in his estate, which shall come with an army, and shall enter into the fortress of the king of the north, and shall deal against them, and shall prevail:11.7 in…: or, in his place, or, office 8And shall also carry captives into Egypt their gods, with their princes, and with their precious vessels of silver and of gold; and he shall continue more years than the king of the north.11.8 their precious…: Heb. vessels of their desire 9So the king of the south shall come into his kingdom, and shall return into his own land. 10But his sons shall be stirred up, and shall assemble a multitude of great forces: and one shall certainly come, and overflow, and pass through: then shall he return, and be stirred up, even to his fortress.11.10 shall be…: or, shall war11.10 return…: or, be stirred up again 11And the king of the south shall be moved with choler, and shall come forth and fight with him, even with the king of the north: and he shall set forth a great multitude; but the multitude shall be given into his hand. 12And when he hath taken away the multitude, his heart shall be lifted up; and he shall cast down many ten thousands: but he shall not be strengthened by it. 13For the king of the north shall return, and shall set forth a multitude greater than the former, and shall certainly come after certain years with a great army and with much riches.11.13 after…: Heb. at the end of times, even years 14And in those times there shall many stand up against the king of the south: also the robbers of thy people shall exalt themselves to establish the vision; but they shall fall.11.14 the robbers: Heb. the children of robbers 15So the king of the north shall come, and cast up a mount, and take the most fenced cities: and the arms of the south shall not withstand, neither his chosen people, neither shall there be any strength to withstand.11.15 the most…: Heb. the city of munitions11.15 his…: Heb. the people of his choices 16But he that cometh against him shall do according to his own will, and none shall stand before him: and he shall stand in the glorious land, which by his hand shall be consumed.11.16 glorious…: or, goodly, etc.: Heb. land of ornament 17He shall also set his face to enter with the strength of his whole kingdom, and upright ones with him; thus shall he do: and he shall give him the daughter of women, corrupting her: but she shall not stand on his side, neither be for him.11.17 upright…: or, much uprightness: or, equal conditions11.17 corrupting: Heb. to corrupt 18After this shall he turn his face unto the isles, and shall take many: but a prince for his own behalf shall cause the reproach offered by him to cease; without his own reproach he shall cause it to turn upon him.11.18 for…: Heb. for him11.18 the reproach…: Heb. his reproach 19Then he shall turn his face toward the fort of his own land: but he shall stumble and fall, and not be found. 20Then shall stand up in his estate a raiser of taxes in the glory of the kingdom: but within few days he shall be destroyed, neither in anger, nor in battle.11.20 estate: or, place11.20 a…: Heb. one that causeth an exacter to pass over11.20 anger: Heb. angers
21And in his estate shall stand up a vile person, to whom they shall not give the honour of the kingdom: but he shall come in peaceably, and obtain the kingdom by flatteries.11.21 estate: or, place 22And with the arms of a flood shall they be overflown from before him, and shall be broken; yea, also the prince of the covenant. 23And after the league made with him he shall work deceitfully: for he shall come up, and shall become strong with a small people. 24He shall enter peaceably even upon the fattest places of the province; and he shall do that which his fathers have not done, nor his fathers’ fathers; he shall scatter among them the prey, and spoil, and riches: yea, and he shall forecast his devices against the strong holds, even for a time.11.24 peaceably…: or, into the peaceable and fat, etc11.24 forecast…: Heb. think his thoughts 25And he shall stir up his power and his courage against the king of the south with a great army; and the king of the south shall be stirred up to battle with a very great and mighty army; but he shall not stand: for they shall forecast devices against him. 26Yea, they that feed of the portion of his meat shall destroy him, and his army shall overflow: and many shall fall down slain. 27And both these kings’ hearts shall be to do mischief, and they shall speak lies at one table; but it shall not prosper: for yet the end shall be at the time appointed.11.27 hearts: Heb. their hearts 28Then shall he return into his land with great riches; and his heart shall be against the holy covenant; and he shall do exploits, and return to his own land. 29At the time appointed he shall return, and come toward the south; but it shall not be as the former, or as the latter.
30¶ For the ships of Chittim shall come against him: therefore he shall be grieved, and return, and have indignation against the holy covenant: so shall he do; he shall even return, and have intelligence with them that forsake the holy covenant. 31And arms shall stand on his part, and they shall pollute the sanctuary of strength, and shall take away the daily sacrifice, and they shall place the abomination that maketh desolate.11.31 maketh…: or, astonisheth 32And such as do wickedly against the covenant shall he corrupt by flatteries: but the people that do know their God shall be strong, and do exploits.11.32 corrupt: or, cause to dissemble 33And they that understand among the people shall instruct many: yet they shall fall by the sword, and by flame, by captivity, and by spoil, many days. 34Now when they shall fall, they shall be holpen with a little help: but many shall cleave to them with flatteries. 35And some of them of understanding shall fall, to try them, and to purge, and to make them white, even to the time of the end: because it is yet for a time appointed.11.35 try them: or, try by them 36And the king shall do according to his will; and he shall exalt himself, and magnify himself above every god, and shall speak marvellous things against the God of gods, and shall prosper till the indignation be accomplished: for that that is determined shall be done. 37Neither shall he regard the God of his fathers, nor the desire of women, nor regard any god: for he shall magnify himself above all. 38But in his estate shall he honour the God of forces: and a god whom his fathers knew not shall he honour with gold, and silver, and with precious stones, and pleasant things.11.38 in…: or, as for the Almighty God, in his seat he shall honour yea, he shall honour a god, whom, etc11.38 estate: or, stead11.38 forces: or, munitions: Heb. Mauzzim, or, God’s protectors11.38 pleasant: Heb. things desired 39Thus shall he do in the most strong holds with a strange god, whom he shall acknowledge and increase with glory: and he shall cause them to rule over many, and shall divide the land for gain.11.39 most…: Heb. fortresses of munitions11.39 gain: Heb. a price 40And at the time of the end shall the king of the south push at him: and the king of the north shall come against him like a whirlwind, with chariots, and with horsemen, and with many ships; and he shall enter into the countries, and shall overflow and pass over. 41He shall enter also into the glorious land, and many countries shall be overthrown: but these shall escape out of his hand, even Edom, and Moab, and the chief of the children of Ammon.11.41 glorious…: or, goodly, etc.: Heb. land of delight, or, ornament 42He shall stretch forth his hand also upon the countries: and the land of Egypt shall not escape.11.42 stretch…: Heb. send forth 43But he shall have power over the treasures of gold and of silver, and over all the precious things of Egypt: and the Libyans and the Ethiopians shall be at his steps. 44But tidings out of the east and out of the north shall trouble him: therefore he shall go forth with great fury to destroy, and utterly to make away many. 45And he shall plant the tabernacles of his palace between the seas in the glorious holy mountain; yet he shall come to his end, and none shall help him.11.45 glorious…: or, goodly, etc.: Heb. mountain of delight of holiness
1Eu1 Cu referire la înger., în anul întâi al lui Darius Medul1 Vezi nota de la 5:31., am stat alături de el ca să‑l întăresc și să‑i fiu de ajutor.
Regii de la sud și cei de la nord
2Acum, îți voi spune adevărul acesta: iată, încă trei împărați se vor mai ridica în Persia. Cel de‑al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când va câștiga putere prin bogăție, îi va răscula pe toți împotriva împărăției Iavanului2 Grecia..2 Este vorba despre Xerxes I (486–465 î.Cr.), care a pornit o campanie împotriva Greciei în 480 î.Cr. 3Apoi se va ridica un împărat puternic care va stăpâni cu mare autoritate și va face tot ce‑i va plăcea.3 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 4Și după ce se va fi înălțat, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu la descendenții lui și nici păstrând aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă aceștia.4 Vezi nota de la 8:22.
5Regele din sud va ajunge tare, dar una dintre căpeteniile lui va deveni mai tare decât el și‑și va stăpâni cu mare autoritate propriul regat.5 Este vorba despre Ptolemeu I Soter (323–285 î.Cr.) și despre Seleucus I Nicator (311–280 î.Cr.), care a început să domnească mai întâi peste Babilonia, extinzându‑și apoi teritoriul; iau naștere două dinastii rivale, cea a Ptolemeilor, în Egipt, și cea a Seleucizilor în Siria, fiecare dintre acestea râvnind la teritoriul Canaanului. 6După câțiva ani se vor uni prin alianță. Fiica regelui din sud va veni la regele din nord ca să facă o înțelegere. Dar ea nu‑și va păstra tăria oștii, iar el și oastea lui nu vor dura. Și fata va fi dată la moarte împreună cu însoțitorii ei, cu cel din care s‑a născut6 Sau: cel pe care l‑a născut (vezi Vulgata, Siriacă). și cu cel ce a sprijinit‑o.6 Berenice, fiica lui Ptolemeu II Philadelphos (285–246 î.Cr.) al Egiptului, s‑a căsătorit cu Antioh II Theos (261–246 î.Cr.) al Siriei, care a divorțat de soția sa, Laodice. După moartea lui Ptolemeu, Antioh s‑a recăsătorit cu Laodice, care a pus la cale asasinarea lui, a lui Berenice și a copilului ei.
În acele vremuri6 Sau: cel ce a sprijinit‑o în acele vremuri., 7din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei.7 Ptolemeu III Euergetes (246–221 î.Cr.), fratele Berenicei. El va veni împotriva oștirii regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu ei și va fi învingător. 8Va duce în Egipt, ca pradă de război, dumnezeii lor, chipurile lor turnate și obiectele lor scumpe de argint și de aur. Pentru câțiva ani el se va ține departe de regele din nord. 9Atunci regele din nord va veni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce în țara lui. 10Totuși, fiii săi10 Seleucos III (226–223 î.Cr.) și Antioh III cel Mare (223–187 î.Cr.); Seleucos moare în scurt timp într‑o bătălie. se vor pregăti de război și vor strânge o mulțime de oști care vor înainta, se vor revărsa ca un potop, vor traversa și se vor război cu el10 Cu regele din sud., împingând lupta până spre fortăreața lui10 Fortăreața lui Ptolemeu de la Rafia, în sudul Canaanului..
11Mâniat de aceasta, regele din sud11 Ptolemeu IV Philopator. [221–203 î.Cr.] va ieși și se va război cu el, adică cu regele din nord11 Antioh III cel Mare. [223–187 î.Cr.], care va ridica o mulțime mare, însă această mulțime va fi dată în mâinile celuilalt. 12Când mulțimea va fi învinsă, regele din sud se va îngâmfa în inima lui. El va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi învingător. 13Regele din nord se va întoarce și va strânge o mulțime mai mare decât cea dintâi. Și, după câțiva ani, va veni cu o armată mare și cu multe provizii.
14În vremurile acelea, mulți se vor ridica împotriva regelui din sud14 Ptolemeu V Epiphanes. [203–181 î.Cr.]. Niște oameni violenți din poporul tău se vor răscula ca să împlinească viziunea, însă vor cădea. 15Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt și va cuceri o cetate fortificată15 Sidonul.. Oștile regelui din sud nu‑i vor putea sta împotrivă și nici chiar oamenii cei mai aleși nu i se vor putea împotrivi. 16Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea și nu‑i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în țara cea frumoasă, având puterea de a distruge. 17Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său și va face o alianță cu el17 Cu regele din sud.. Îi17 Regele din sud. va da pe una din fiicele sale de soție, ca să‑i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuși17 Sau: dar ea nu‑l va susține. și nu‑l va ajuta.17 Antioh III a dat‑o pe fiica sa, Cleopatra I, de soție lui Ptolemeu V, care nu avea mai mult de 10 ani, însă aceasta a ținut partea soțului ei. 18Apoi își va întoarce privirile înspre insule18 Cu referire la Asia Mică și Grecia. și va cuceri multe dintre ele, dar un conducător18 Consulul roman Lucius Cornelius Scipio Asiaticus l‑a învins pe Antioh III la Magnesia, în Asia Mică (190 î.Cr.). va pune capăt disprețului său, astfel încât disprețul se va răsfrânge asupra lui însuși. 19El se va întoarce înspre fortărețele din țara lui, dar se va împiedica, va cădea și nu va mai fi găsit.
20Cel ce‑i va lua locul va trimite un asupritor, pentru a păstra măreția regatului. În câteva zile însă va fi zdrobit, și aceasta fără mânie și fără luptă.20 Este vorba despre Seleucos IV Philopator (187–175 î.Cr.), care l‑a trimis pe Heliodor, vistiernicul său, după tezaurul Templului de la Ierusalim.
21În locul lui se va ridica un om disprețuit, căruia nu i s‑a dat măreție regală. El va veni pe neașteptate21, 24 Sau: va veni într‑o perioadă de prosperitate. și va pune mâna pe regat prin uneltiri.21 Antioh IV Epiphanes (175–164 î.Cr.), fratele lui Seleucos IV Philopator, care a ajuns pe tron fără a avea acest drept. 22Oștile cele copleșitoare la număr vor fi măturate dinaintea lui și vor fi zdrobite, iar conducătorul legământului22 Poate fi vorba despre Marele Preot Onias III, ucis în 170 î.Cr., sau despre Ptolemeu VI Philometor. [181–146 î.Cr.] va fi și el zdrobit. 23După ce se vor uni cu el prin alianță, el se va folosi de înșelătorie, se va ridica și va fi tare chiar și cu puțin popor. 24Va veni pe neașteptate în locurile roditoare ale provinciei și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții săi, nici părinții părinților săi: va împărți jaful, prada și bogățiile și va urzi planuri împotriva fortificațiilor, dar numai pentru o vreme.
25El își va stârni puterea și curajul, înaintând împotriva regelui din sud cu o armată mare. Regele din sud se va angaja în luptă cu o armată mare și mult mai puternică, dar nu va învinge din cauza planurilor uneltite împotriva lui. 26Cei ce mănâncă din bucatele lui vor căuta să‑l zdrobească. Armata lui va fi spulberată și mulți vor cădea răpuși. 27Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeași masă și se vor minți unul pe altul, dar nu vor reuși, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 28Regele din nord se va întoarce în țara lui cu mari bogății, dar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va lucra întocmai, iar apoi se va întoarce în țara lui.
29La timpul hotărât va reveni și va înainta împotriva sudului, dar nu va mai fi ca înainte. 30Vor veni împotriva lui niște corăbii din Chitim30 De obicei, Ciprul; aici insulele sau regiunile de coastă egeene și mediteraneene., care‑l vor descuraja.30 O delegație romană, condusă de Gaius Popillius Laenas, i‑a cerut lui Antioh să renunțe la planurile lui împotriva Egiptului, care ceruse ajutor Romei. [168 î.Cr.] Se va retrage și își va vărsa apoi mânia asupra legământului sfânt. Întorcându‑se, îi va favoriza pe cei ce au părăsit legământul sfânt30 Cu referire la iudeii apostați..
31Oștile trimise de el vor ocupa și vor profana Sfântul Lăcaș și fortăreața, vor îndepărta jertfa continuă31 Vezi 8:11; 9:27. și vor așeza urâciunea pustiirii.31 Vezi 9:27 și nota; vezi și Mt. 24:15. 32Îi va corupe prin lingușiri pe cei ce calcă legământul, dar cei din popor, care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari și vor acționa.
33Înțelepții poporului îi vor învăța pe mulți, chiar dacă, pentru o vreme, unii din ei vor cădea prin sabie sau prin foc, în captivitate sau prădați. 34Când vor cădea, vor primi puțin ajutor și mulți li se vor alătura fără a fi sinceri. 35Unii dintre înțelepți vor cădea pentru a fi încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul va fi doar la vremea hotărâtă.
Regele care se va înălța pe sine36-45 Începând cu v. 36, profeția nu se mai potrivește cu informațiile istorice pe care le avem despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.]
36Regele va face ce‑i va plăcea. Se va mări și se va înălța deasupra oricărui dumnezeu și va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuși până când mânia va ajunge la capăt, căci ce este hotărât se va împlini. 37Nu va ține seamă nici de dumnezeii37 Sau: Dumnezeul. părinților lui, nici de cel dorit de femei37 Posibil Tamuz (vezi Eze. 8:14) sau, cel mai probabil, Mesia (vezi Hag. 2:7; 1 Sam. 9:20).. El nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va mări pe sine însuși deasupra tuturor. 38În locul lor va cinsti un dumnezeu al fortărețelor. Pe acest dumnezeu, pe care părinții lui nu l‑au cunoscut, îl va cinsti cu aur și cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri de preț. 39El va lupta cu dumnezeul străin împotriva cetăților fortificate. Celor ce‑l vor recunoaște le va oferi multe onoruri și pe mulți dintre aceștia îi va pune să stăpânească și le va împărți pământul drept răsplată.39 Sau: va împărți pământul în schimbul unui preț.
40La vremea sfârșitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în țări, se va revărsa și va traversa. 41Va intra și în țara cea frumoasă și mulți41 Sau: zeci de mii. vor cădea. Cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul și conducătorii fiilor lui Amon. 42Își va întinde mâna împotriva țărilor, și țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va lua în stăpânire comori ascunse de aur și de argint și tot felul de lucruri de preț din Egipt, iar libienii și cușiții43 Locuitori din regiunea Nilului Superior; etiopieni. îi vor sta la picioare. 44Când însă niște vești din răsărit și din nord îl vor ului, el va porni cu o mare furie ca să distrugă și să dea spre nimicire44 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. pe mulți. 45Își va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt și minunat45 Sau: între mare și muntele sfânt și minunat., însă apoi îl va ajunge sfârșitul și nimeni nu‑l va ajuta.
