1Now when they had passed through Amphipolis and Apollonia, they came to Thessalonica, where was a synagogue of the Jews: 2And Paul, as his manner was, went in unto them, and three sabbath days reasoned with them out of the scriptures, 3Opening and alleging, that Christ must needs have suffered, and risen again from the dead; and that this Jesus, whom I preach unto you, is Christ. 4And some of them believed, and consorted with Paul and Silas; and of the devout Greeks a great multitude, and of the chief women not a few.
5¶ But the Jews which believed not, moved with envy, took unto them certain lewd fellows of the baser sort, and gathered a company, and set all the city on an uproar, and assaulted the house of Jason, and sought to bring them out to the people. 6And when they found them not, they drew Jason and certain brethren unto the rulers of the city, crying, These that have turned the world upside down are come hither also; 7Whom Jason hath received: and these all do contrary to the decrees of Cæsar, saying that there is another king, one Jesus. 8And they troubled the people and the rulers of the city, when they heard these things. 9And when they had taken security of Jason, and of the other, they let them go.
10¶ And the brethren immediately sent away Paul and Silas by night unto Berea: who coming thither went into the synagogue of the Jews. 11These were more noble than those in Thessalonica, in that they received the word with all readiness of mind, and searched the scriptures daily, whether those things were so. 12Therefore many of them believed; also of honourable women which were Greeks, and of men, not a few. 13But when the Jews of Thessalonica had knowledge that the word of God was preached of Paul at Berea, they came thither also, and stirred up the people. 14And then immediately the brethren sent away Paul to go as it were to the sea: but Silas and Timotheus abode there still. 15And they that conducted Paul brought him unto Athens: and receiving a commandment unto Silas and Timotheus for to come to him with all speed, they departed.
16¶ Now while Paul waited for them at Athens, his spirit was stirred in him, when he saw the city wholly given to idolatry. 17Therefore disputed he in the synagogue with the Jews, and with the devout persons, and in the market daily with them that met with him. 18Then certain philosophers of the Epicureans, and of the Stoicks, encountered him. And some said, What will this babbler say? other some, He seemeth to be a setter forth of strange gods: because he preached unto them Jesus, and the resurrection. 19And they took him, and brought him unto Areopagus, saying, May we know what this new doctrine, whereof thou speakest, is? 20For thou bringest certain strange things to our ears: we would know therefore what these things mean. 21(For all the Athenians and strangers which were there spent their time in nothing else, but either to tell, or to hear some new thing.)
22¶ Then Paul stood in the midst of Mars’ hill, and said, Ye men of Athens, I perceive that in all things ye are too superstitious. 23For as I passed by, and beheld your devotions, I found an altar with this inscription, TO THE UNKNOWN GOD. Whom therefore ye ignorantly worship, him declare I unto you. 24God that made the world and all things therein, seeing that he is Lord of heaven and earth, dwelleth not in temples made with hands; 25Neither is worshipped with men’s hands, as though he needed any thing, seeing he giveth to all life, and breath, and all things; 26And hath made of one blood all nations of men for to dwell on all the face of the earth, and hath determined the times before appointed, and the bounds of their habitation; 27That they should seek the Lord, if haply they might feel after him, and find him, though he be not far from every one of us: 28For in him we live, and move, and have our being; as certain also of your own poets have said, For we are also his offspring. 29Forasmuch then as we are the offspring of God, we ought not to think that the Godhead is like unto gold, or silver, or stone, graven by art and man’s device. 30And the times of this ignorance God winked at; but now commandeth all men every where to repent: 31Because he hath appointed a day, in the which he will judge the world in righteousness by that man whom he hath ordained; whereof he hath given assurance unto all men, in that he hath raised him from the dead.
32¶ And when they heard of the resurrection of the dead, some mocked: and others said, We will hear thee again of this matter. 33So Paul departed from among them. 34Howbeit certain men clave unto him, and believed: among the which was Dionysius the Areopagite, and a woman named Damaris, and others with them.
În Tesalonic
1Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic1 Capitala de atunci a Macedoniei., unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“ 4Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas. 5Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutat pe Pavel și pe Silas ca să‑i aducă afară la mulțime. 6Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății6 Gr.: politarchas, de unde provine cuvântul românesc politarh (dregător)., strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat. 9Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.
În Beroia
10Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia10 Un oraș foarte vechi din Macedonia, de‑a lungul râului Astraeus, la aproximativ 75 km de Tesalonic.. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați. 13Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel, au plecat înapoi.
În Atena
16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18Unii dintre filozofii epicurieni18 Adepți ai filozofiei lui Epicur (cca. 300 î.Cr.). Epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni. Ei aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii. Orice religie organizată era considerată rea, epicurienii împotrivindu‑se credinței că, după moarte, cei răi vor fi pedepsiți de către zei. și stoici18 Adepți ai filozofiei lui Zeno (cca. 300 î.Cr.). Stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru. Era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism. au început să discute cu el.
Unii ziceau:
– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!
Alții ziceau:
– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!
Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag19 La origine, un tribunal atenian luându‑și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului. Acest tribunal veghea asupra administrării exercitate de funcționarii publici și asupra moravurilor cetățenilor, controla educația cetățenilor și apăra religia statului., zicând:
– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!
21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:
– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare23 Sau: mă uitam la sanctuarele voastre., am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut“23 Diogenes Laertios (sec. al III‑lea d.Cr.), în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor, I.10.109, relatează că în Atena, în timpul celei de‑a 46-a olimpiade (596-593 î.Cr.), a izbucnit o epidemie foarte mare. Pentru a opri epidemia, atenienii au adus jertfe tuturor zeilor, însă fără succes. În cele din urmă, l‑au chemat pe Epimenides din Creta pentru a purifica cetatea. Acesta i‑a sfătuit pe atenieni să dea drumul în Areopag mai multor oi flămânde, atât de culoare albă, cât și de culoare neagră, și să înalțe altare anonime (adresate unor zei necunoscuți) în locurile unde aceste oi se opreau și se culcau la pământ. Într‑un final, epidemia s‑a oprit. Cel puțin unul din aceste altare era încă intact în vremea lui Pavel, iar apostolul a decis să îl dea drept exemplu în discursurile sale. Vezi, de asemenea, autorii clasici Pausanias (cca. 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4) și Filostrat (cca. 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), care au vorbit despre existența acestor altare închinate unor zei numiți Agnostoi (care înseamnă Necunoscuți). Aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor.. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26Dintr‑un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind hotarele locuinței lor, 27pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi. 28„Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Din această operă ne‑au rămas doar fragmente, citate în scrierile diverșilor autori de mai târziu. Citatul de față apare în comentariile siriace ale lui Isho’dad din Merv, episcop de Hadatha (cca. 850 d.Cr.). În text, Minos i se adresează lui Zeus, zicând: Ți‑au făurit un mormânt, ție, celui preamăreț și preaînalt / cretanii, întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe. / Dar tu nu ești mort; da, tu trăiești și vei rămâne pe vecie, / căci în tine trăim, ne mișcăm și existăm.; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“28 Citatul este din Phaenomena, operă a filozofului stoic Aratus din Soli (cca. 300-250 î.Cr.). Aceeași idee apare și la filozoful stoic Cleantes din Assos (330-230 î.Cr.), în opera Imn către Zeus.
29Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului. 30Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a desemnat pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!
32Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:
– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!
33Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)., o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.
