1Simon Peter, a servant and an apostle of Jesus Christ, to them that have obtained like precious faith with us through the righteousness of God and our Saviour Jesus Christ: 2Grace and peace be multiplied unto you through the knowledge of God, and of Jesus our Lord, 3According as his divine power hath given unto us all things that pertain unto life and godliness, through the knowledge of him that hath called us to glory and virtue: 4Whereby are given unto us exceeding great and precious promises: that by these ye might be partakers of the divine nature, having escaped the corruption that is in the world through lust. 5And beside this, giving all diligence, add to your faith virtue; and to virtue knowledge; 6And to knowledge temperance; and to temperance patience; and to patience godliness; 7And to godliness brotherly kindness; and to brotherly kindness charity. 8For if these things be in you, and abound, they make you that ye shall neither be barren nor unfruitful in the knowledge of our Lord Jesus Christ. 9But he that lacketh these things is blind, and cannot see afar off, and hath forgotten that he was purged from his old sins. 10Wherefore the rather, brethren, give diligence to make your calling and election sure: for if ye do these things, ye shall never fall: 11For so an entrance shall be ministered unto you abundantly into the everlasting kingdom of our Lord and Saviour Jesus Christ.
12Wherefore I will not be negligent to put you always in remembrance of these things, though ye know them, and be established in the present truth. 13Yea, I think it meet, as long as I am in this tabernacle, to stir you up by putting you in remembrance; 14Knowing that shortly I must put off this my tabernacle, even as our Lord Jesus Christ hath shewed me. 15Moreover I will endeavour that ye may be able after my decease to have these things always in remembrance. 16For we have not followed cunningly devised fables, when we made known unto you the power and coming of our Lord Jesus Christ, but were eyewitnesses of his majesty. 17For he received from God the Father honour and glory, when there came such a voice to him from the excellent glory, This is my beloved Son, in whom I am well pleased. 18And this voice which came from heaven we heard, when we were with him in the holy mount. 19We have also a more sure word of prophecy; whereunto ye do well that ye take heed, as unto a light that shineth in a dark place, until the day dawn, and the day star arise in your hearts: 20Knowing this first, that no prophecy of the scripture is of any private interpretation. 21For the prophecy came not in old time by the will of man: but holy men of God spake as they were moved by the Holy Ghost.
1Simeon Petru, rob și apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, au primit, asemenea nouă, aceeași credință de neprețuit: 2harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea și alegerea creștinului
3Dumnezeiasca Lui putere ne‑a dăruit toate cele necesare pentru viață și evlavie, prin cunoașterea Celui Ce ne‑a chemat prin slava și virtutea3 În acest verset, termenul arete este folosit ca trăsătură a divinității, comunicând ideea maiestății lui Dumnezeu. Însă același termen este folosit în v. 5 ca trăsătură umană, trimițând la acea virtute ce reprezenta calitatea fundamentală în lumea antică, vizând forța morală, puritatea caracterului. Termenii grecești doxa și arete (slavă și virtute) apar împreună în Is. 42:8, 12 (traducerea LXX) cu referire la Dumnezeu. Lui, 4prin care4 Cu referire la slava și virtutea. El ne‑a dăruit promisiunile Lui prețioase și nespus de mari, pentru ca, prin acestea4 Cu referire la promisiunile Lui prețioase și nespus de mari., scăpând de stricăciunea care este în lume din cauza poftei, să deveniți părtași ai naturii dumnezeiești.
5De aceea, dați‑vă toată silința să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoașterea, 6la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia6 În general, cuvântul evlavie reprezintă traducerea termenilor grecești eusebeia și eulabeia, care descriu o atitudine de respect și admirație față de divinitate., 7la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – dragostea de oameni7 Cei doi termeni grecești folosiți în acest verset sunt filadelfia (tradus prin dragoste frățească) și agape (tradus prin dragoste de oameni).. 8Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre și abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 9Dar cel care nu are aceste lucruri este miop, ba chiar orb, uitând că a primit curățirea de păcatele lui de dinainte.
10De aceea, fraților, străduiți‑vă chiar mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veți împiedica niciodată. 11Căci așa vă va fi oferită din belșug intrarea în Împărăția11 Împărăția reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor. veșnică a Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos.
Martori ai slavei lui Cristos
12De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, cu toate că le știți și sunteți tari în adevărul pe care‑l aveți de față.12 Sau: la îndemână. 13Dar consider că este drept, cât timp sunt în cortul13 Cu referire la trup. acesta, să vă trezesc printr‑o înștiințare, 14întrucât știu că mutarea cortului meu este grabnică, după cum mi‑a făcut cunoscut Domnul nostru Isus Cristos. 15Mă voi strădui deci să vă ajut să păstrați mereu în amintire aceste lucruri și după plecarea mea.
16Căci noi v‑am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând niște mituri alcătuite cu îndemânare, ci ca unii care am fost martori oculari ai măreției Lui. 17Căci El a primit din partea lui Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când acel17 Lit.: un astfel de. glas a venit spre El prin Slava Măreață, zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care‑Mi găsesc plăcerea!“17 Vezi Mt. 17:5; Mc. 9:7; Lc. 9:35 și notele. 18Noi înșine am auzit acest glas venind din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. 19Și avem cuvântul profetic și mai ferm, la care bine faceți că luați aminte, pentru că este precum o candelă care luminează într‑un loc întunecos, până când se va crăpa de ziuă și steaua de dimineață va răsări în inimile voastre. 20Înainte de toate, să știți că nicio profeție din Scriptură nu s‑a născut în urma interpretării cuiva. 21Căci nicio profeție n‑a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduși de Duhul Sfânt.
