詩篇 104 – JCB & NTLR

Japanese Contemporary Bible

詩篇 104:1-35

104

1-2主はすばらしいお方です。

栄誉と尊厳をまとわれたそのお姿は、

なんと威光に満ちていることでしょう。

あなたは、天には星をちりばめ、

3地表のくぼみには海原を創造されました。

雲の馬車に乗り、風の翼でかけ抜けられます。

4その前ぶれを務める天使は、

風のように速い、炎の使者です。

5大地はくずれ落ちることのないように、

しっかりと据えつけられました。

6また、山々をのみ尽くすほどの大洪水で、

大地は覆われました。

7-8あなたのひと声で、

水はたちまち広大な海の底に吸い込まれ、

山々は姿を現し、

谷はあなたが定めた高さまで沈みました。

9あなたはまた、

海水が二度と地表を

覆うことのないよう、

境界線をお定めになりました。

10谷には泉を、山には渓流を、神は配置なさいます。

11あらゆる獣はそこでのどを潤し、

野ろばは渇きをいやします。

12鳥は渓流のほとりに巣を作り、

木々のこずえでさえずります。

13神は山々に雨を降り注ぎ、

地を果物の宝庫となさいます。

14そのひと言で、

家畜の食べる柔らかい草が生え、

人の糧となる果樹や野菜、それに穀物も育ちます。

15また、喜びをもたらすぶどう酒、

皮膚をつややかにするオリーブ油、

力の源となるパンも作ることができます。

16主がお植えになったレバノン杉は、

すくすくと伸び、みごとな大木に成長しました。

17そこには鳥が巣を作り、

こうのとりは、もみの木に宿ります。

18高原には野やぎの牧草地があり、

岩だぬきは、岩の間を隠れ場にしています。

19主は、月を造ってひと月の長さを定め、

一日を区切る目じるしとして太陽を置かれました。

20神が夜をもたらし、闇を送ると、

森の獣たちはいっせいに出て来ます。

21若いライオンは、獲物を求めてほえたけります。

しかし、神の助けなしに、

食物にありつくことはありません。

22明け方近く、獣たちはほら穴に引き返して横になり、

23入れ替わりに、人間が一日の仕事を始め、

夕暮れまで働きます。

24主よ。あなたの知恵で、さまざまな営みができ上がり、

地は豊かに満ちあふれています。

25目の前に開ける広大な海には、

大小さまざま、

ありとあらゆる生き物が生息しています。

26海を見れば船が行き交い、

沖合にはくじらが戯れています。

27生き物はみな、

あなたが下さる食物を待っています。

28そして、配られた食物を満腹するまで食べるのです。

29もし、あなたのそのような配慮がなければ、

彼らは途方にくれ、飢え死にするしかありません。

30あなたが御霊を送られると、

新しいいのちが誕生します。

31主をいつまでもほめたたえなさい。

主は、ご自分の手のわざを喜んでおられるのです。

32主に見つめられると、大地はすくみ上がり、

神の手が少しでも触れれば、山は噴火するのです。

33私は息を引き取るその時まで、主をたたえ続けます。

34どうか、この思いが神に喜ばれますように。

私にとって、主は喜びの泉なのです。

35神などどうでもいいと思っている罪人たちはみな、

地上から消え去りますように。

しかしこの私は、主をほめたたえます。

ハレルヤ。

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104:1-35

Psalmul 104

1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!

Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!

2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta;

Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape.

Din nori Îți faci car

și umbli pe aripile vântului.

4El îi face pe îngerii Săi duhuri4 Sau: vânturi.

și pe slujitorii Săi – un foc arzător.

5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,

ca să nu se clatine niciodată.

6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.

Apele stăteau pe munți,

7dar la mustrarea Ta au fugit,

la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.

8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi,

în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.

9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,

ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate10 Lit.: ueduri. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.

și ele curg printre munți.

11Toate vietățile câmpului se adapă din ele

și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.

12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului

care‑și fac auzit glasul din frunziș.

13Din odăile de sus, Tu uzi munții;

pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14Tu faci să crească iarbă pentru vite

și verdețuri pe care omul să le cultive.

Faci să iasă hrană din pământ:

15vin care înveselește inima omului,

ulei care dă strălucire feței

și pâine care întărește inima omului.

16Copacii Domnului sunt bine udați,

cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.

17În ei își fac cuibul păsările;

barza își are casa în chiparoși.

18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici,

iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.18 Sau: pentru bursuci.

19El a făcut luna să arate vremurile,

iar soarele știe când să apună.

20Tu aduci întunericul și se face noapte;

atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.

21Puii de leu rag după pradă,

cerându‑și hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, se adună

și se culcă în vizuinile lor.

23Atunci iese omul la lucrul lui,

la munca lui – până seara.

24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune;

pământul este plin de vietățile24 Sau: posesiunile. Tale.

25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!

Acolo mișună vietăți fără număr,

viețuitoare mici și mari.

26Corăbiile o străbat,

în ea se joacă Leviatanul26 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (Is. 27:1; Iov 3:8; Ps. 74:14), cât și în sens literal (în versetul de față; Iov 41:1), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.,

pe care l‑ai întocmit Tu.

27Toate nădăjduiesc în Tine

ca să le dai hrana la vreme.

28Când Tu le‑o dai, ele o primesc;

când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.

29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;

când le iei suflarea, ele mor

și se întorc în țărână.

30Când Îți trimiți Duhul30 Sau: suflarea., ele sunt create,

înnoind astfel fața pământului.

31Fie ca slava Domnului să rămână pe vecie!

Domnul să Se bucure de lucrările Sale,

32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură,

iar când atinge munții, aceștia fumegă.

33Voi cânta Domnului cât voi trăi!

Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!

34Fie‑I plăcută cugetarea mea!

Eu mă voi bucura în Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ,

și cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Lăudați‑L pe Domnul!35 Ebr.: Hallelu Yah!