2
イエスの誕生
1そのころ、皇帝アウグストが全ローマ帝国の住民登録をせよと命じました。 2これは、クレニオがシリヤの総督だった時に行われた最初の住民登録でした。 3登録のため、国中の者がそれぞれ先祖の故郷へ帰りました。 4ヨセフは王家の血筋だったので、ガリラヤ地方のナザレから、ダビデ王の出身地ユダヤのベツレヘムまで行かなければなりません。 5婚約者のマリヤも連れて行きましたが、この時にはもう、マリヤのお腹は目立つほどになっていました。 6そして、ベツレヘムにいる間に、 7マリヤは初めての子を産みました。男の子です。彼女はその子を布でくるみ、飼葉おけに寝かせました。宿屋が満員で、泊めてもらえなかったからです。
8その夜、町はずれの野原では、羊飼いが数人、羊の番をしていました。 9そこへ突然、天使が現れ、主の栄光があたり一面をさっと照らしたのです。これを見た羊飼いたちは恐ろしさのあまり震え上がりました。 10天使は言いました。「こわがることはありません。これまで聞いたこともない、すばらしい出来事を知らせてあげましょう。すべての人への喜びの知らせです。 11今夜、ダビデの町（ベツレヘム）で救い主がお生まれになりました。この方こそ主キリストです。 12布にくるまれ、飼葉おけに寝かされている幼子、それが目じるしです。」 13するとたちまち、さらに大ぜいの天使たちが現れ、神をほめたたえました。
14「天では、神に栄光があるように。
地上では、平和が、
神に喜ばれる人々にあるように。」
15天使の大軍が天に帰ると、羊飼いたちは、「さあ、ベツレヘムへ行こう。主が知らせてくださった、すばらしい出来事を見てこようではないか」と、互いに言い合いました。 16羊飼いたちは息せき切って町まで駆けて行き、ようやくヨセフとマリヤとを捜しあてました。飼葉おけには幼子が寝ていました。 17何もかも天使の言ったとおりです。羊飼いたちはこのことをほかの人に話して聞かせました。 18それを聞いた人たちはみなひどく驚きましたが、 19マリヤはこれらのことをすべて心に納めて思い巡らしていました。 20羊飼いたちは、天使が語ったとおり幼子に会えたので、神を賛美しながら帰って行きました。
21八日たち、割礼を行う日になり、その子は、母の胎内に宿る前から天使に示されたとおり、「イエス」と名づけられました。
22モーセの律法によるきよめ（母親のきよめと幼子の献児）の時が来ると、両親はイエスを主にささげるため、エルサレムに連れて来ました。 23モーセの律法には、「女から最初に生まれる子が男であれば、その子を主にささげなければならない」とあったのです。 24両親は、決まりどおり、「山鳩一つがい、または家鳩のひな二羽」をきよめの供え物としてささげました。 25その日、神殿には、エルサレムに住むシメオンという人がいました。信仰のあつい正しい人で、聖霊に満たされ、イスラエルにメシヤ（救い主）の来るのを待ち望んでいました。 26神が遣わされるその方を見るまでは絶対に死なない、と聖霊のお告げを受けていたのです。 27その日彼は、聖霊に導かれて神殿に来て、マリヤとヨセフがイエスを主にささげるためにやって来るのに出会ったのです。 28シメオンはイエスを抱き上げ、神を賛美しました。
29「主よ。今こそ私は安心して死ねます。
30お約束どおり、この目でメシヤを見、
31あなたが遣わされた救い主に
お会いしたのですから。
32この方はすべての国を照らす光、
あなたの民イスラエルの光栄です。」
33ヨセフとマリヤはそこに立ったまま、驚いてシメオンの言うことを聞いていました。 34-35シメオンは両親を祝福してから、マリヤに言いました。「剣があなたの胸を刺し通すでしょう。イスラエルの多くの人がこの子を信じようとしないで、滅びるからです。しかし、この子によって大きな喜びを受ける人も多くいます。こうして、多くの人の思いが現されるのです。」
36-37その日、女預言者アンナも神殿にいました。彼女はアセル族のパヌエルの娘で、非常に年をとっていました。七年の結婚生活の後、未亡人で通し、もう八十四歳にもなっていたのです。彼女は神殿を一歩も離れず、祈りと断食に明け暮れ、神に仕える毎日を送っていました。 38この時、そこにいたアンナも神に感謝をささげ、救い主の来るのを待ちわびていたエルサレムのすべての人に、メシヤがおいでになったことを語りました。
少年イエス
39モーセの律法どおりにすべてのことをすませると、ヨセフとマリヤはガリラヤのナザレに帰りました。 40イエスは成長してたくましくなり、たいへん賢い子だと評判になるほどでした。神も絶えずイエスを祝福してくださいました。
41さて、両親は過越の祭り（パン種を入れないパンを食べる、年に一度のユダヤ人の祭り）には、毎年かかさずエルサレムに行きました。 42十二歳の時、イエスは祭りの慣習に従って、両親についてエルサレムに行きました。 43祭りが終わると、両親は帰途につきましたが、イエスはそのままエルサレムに残っていました。そうとは知らない両親は、 44てっきりほかの人たちといっしょに帰っているものと考え、気にもとめず、その日一日、旅を続けました。ところが、夕方になってもイエスの姿が見あたりません。あわてて、親族や友人たちの間を捜し始めました。 45それでも見つからず、とうとう、捜しながらエルサレムまで引き返しました。
46三日後、ようやくイエスの居場所がわかりました。なんと、神殿で律法の教師たちを相手にむずかしい議論をしていたのです。 47取り巻く見物人はみな、イエスの知恵と答えに舌を巻いていました。 48両親は、わが子が落ち着きはらって座っているのを見て、驚きました。「どうしてこんなことをしたのです。お父さんもお母さんも、どんなに心配して捜し回ったか知れないんですよ」とマリヤが言いました。 49ところがイエスは、「なぜ捜したのですか。ぼくが父の家（神殿）にいるとわからなかったのですか」と答えました。 50こう言われても、どういうことか、両親にはさっぱりわかりませんでした。
51それからイエスは、両親といっしょにナザレに帰り、彼らによく仕えました。マリヤは、このことをみな心にとめておきました。
52イエスは身長も伸び、ますます知恵も加わって、神にも人にも愛されました。
Nașterea lui Isus
1În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar1 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. Augustus1 Caius Julius Caesar Octavianus, primul împărat roman, care a domnit între anii 27 î.Cr.–14 d.Cr. să se înscrie1 Recensământ ce se făcea în vederea recrutării și a impozitării. toată lumea1 Din teritoriile stăpânite de romani.. 2Acest recensământ s‑a făcut pentru prima oară în timp ce2 Sau: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când. în Siria2 Provincie romană, care includea și o parte din Canaan și Asia Mică. era guvernator Quirinius2 Sursele istorice indică drept dată a primului recensământ din vremea lui Quirinius anul 6 d.Cr., o dată care nu se potrivește cu data nașterii lui Isus Cristos, în vremea lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Posibil ca textul să facă referire la un alt recensământ dintre cele decretate de Augustus (vezi traducerea alternativă sugerată în prima notă la acest verset). Descoperirea unui mss incomplet face posibilă varianta potrivit căreia Quirinius a guvernat Siria de două ori, prima oară probabil în timpul nașterii lui Isus (6–4 î.Cr.), iar a doua oară între anii 6–9 d.Cr.. 3Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,4 O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 12 km sud‑vest de Ierusalim. pentru că era din Casa și spița lui David, 5ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6În timp ce se aflau acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. 7Și L‑a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L‑a înfășat și L‑a așezat într‑o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei.
Vestea bună adusă păstorilor
8În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. 9Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurul9 Expresia în greacă este foarte condensată. Este un singur verb care înseamnă a străluci împrejur, de jur împrejur. Autorul subliniază faptul că au fost asediați de slava Domnului din toate părțile. lor. Ei s‑au speriat foarte tare. 10Îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, Care este Cristos11 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]., Domnul! 12Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într‑o iesle.“
13Și deodată, împreună cu îngerul s‑a unit o mulțime din oștirea cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând:
14„Slavă lui Dumnezeu în înălțimi14 Acest imn este cunoscut sub numele de Gloria in Excelsis Deo, traducerea în latină a primului vers.
și pace pe pământ,
între oamenii peste care se odihnește bunăvoința Lui!14 Sau: între oamenii bunăvoinței!“
15După ce îngerii au plecat de la ei în ceruri, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s‑a întâmplat și pe care Domnul ni l‑a făcut cunoscut!“
16S‑au dus repede și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. 17Când i‑au văzut, le‑au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. 18Toți cei care i‑au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le‑au spus păstorii. 19Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. 20Apoi păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le‑au auzit și le‑au văzut și care erau întocmai cum li se spusese.
21Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,21 Vezi Lev. 12:3. I‑au pus numele Isus21 Vezi nota de la 1:31., nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec.
Isus este prezentat la Templu
22Și când s‑au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise,22 Vezi Lev. 12:1-4. s‑au dus cu El la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului – 23așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,23 Lit.: Orice băiat, care deschide [primul] pântecul, un ebraism care se referă la întâiul născut. să fie numit sfânt pentru Domnul“ – 23 Vezi Ex. 13:2. 24și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“24 Vezi Lev. 12:8.
25Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea25 Sau: Mângâierea, adică Mesia/Cristos (vezi nota de la 2:11). lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. 26Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a‑L vedea pe Cristosul Domnului. 27Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L‑au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28Simeon L‑a luat în brațe, L‑a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:
29„Acum, Stăpâne, eliberează‑l29 Lit.: Acum, Stăpâne, Tu îl eliberezi. Imnul acesta este cunoscut sub numele de Nunc Dimitis, care în latină înseamnă Acum, eliberează. pe robul Tău în pace,
după cuvântul Tău,
30căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31pe care ai pregătit‑o în prezența tuturor popoarelor,
32o lumină ca revelație pentru neamuri
și o slavă pentru poporul Tău Israel!“
33Tatăl și mama lui Isus erau uimiți de ceea ce se spunea despre El.
34Simeon i‑a binecuvântat și i‑a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“
36Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei, 37iar apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani.37 Sau: ca văduvă, timp de optzeci și patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. 38A venit acolo chiar în ceasul acela și a început să‑I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului.
39După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s‑au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40Și Copilul creștea, se întărea40 Unele mss adaugă: în Duhul. și era umplut cu înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
41În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui. 42Când a ajuns El la vârsta de doisprezece ani,42 La pubertate (12-13 ani), un băiat evreu devenea un „fiu al poruncii“, trebuind să îndeplinească obligațiile cerute de legământ. Se obișnuia ca băiatul să fie dus cu un an sau doi înainte la Ierusalim, pentru a se obișnui cu aceste obligații. s‑au suit la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă, în Ierusalim. Părinții Lui n‑au știut lucrul acesta. 44Ei au crezut că Se află în caravană și au mers așa cale de o zi. Dar când L‑au căutat printre rude și cunoștințe 45și nu L‑au găsit, s‑au întors la Ierusalim să‑L caute. 46După trei zile, L‑au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându‑i și punându‑le întrebări. 47Toți cei care‑L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. 48Când L‑au văzut, părinții Lui au rămas înmărmuriți.
Mama Lui I‑a zis:
– Copile, de ce ne‑ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău și cu mine Te‑am căutat cu îngrijorare!
49El le‑a răspuns:
– De ce M‑ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu la cele ale Tatălui Meu?49 Lit.: să fiu în (aproape de) cele ale Tatălui Meu? De aici, posibil, sensul: preocupat de cele ce sunt ale Tatălui Meu (El participa în Templu la studiul Scripturilor și le adresa întrebări învățătorilor).
50Ei însă n‑au înțeles cuvintele pe care li le‑a spus. 51Apoi S‑a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
