6
天からのパンであるイエス
1その後、イエスはテベリヤ湖とも呼ばれるガリラヤ湖の向こう岸に行かれました。 2-5大ぜいの群衆が、どこまでもあとについて行きました。イエスが病人を治されるのを見たからです。人々の多くは、過越の祭りのため、エルサレムへ行く途中でした。イエスが丘に登り、弟子たちといっしょに腰をおろされると、大ぜいの群衆も追いかけるように、あとからあとから丘に登って来ます。その様子をながめながら、イエスはピリポにお尋ねになりました。「ピリポ。この人たち全員に食べさせるには、どこからパンを買って来たらいいでしょうか。」 6もっとも、これはピリポを試しただけで、どうするかはもう決めておられたのです。 7ピリポは、「こんなにたくさんの人では、とても費用が足りません」と答えました。 8シモン・ペテロの兄弟アンデレが口をはさみました。 9「ここにいる子が、大麦のパンを五つと魚を二匹持っています。でも、こんなに大ぜいでは、何の足しになるでしょう。」 10イエスは、「さあ、みんなを座らせなさい」とお命じになりました。男だけでも五千人はいたでしょうか。それが全員、草の生えた斜面にどやどやと腰をおろしました。 11そこでイエスはパンを取り、神に感謝の祈りをささげてから人々にお配りになりました。また魚も、同様になさいました。みんなほしいだけ食べて、満腹しました。 12イエスは弟子たちに言われました。「さあ、少しもむだにしないよう、パン切れを集めなさい。」 13残りを集めると、なんと十二のかごにいっぱいになりました。 14それを見た人々は、どんなにすばらしい奇跡が起こったのか初めて気づき、口々に、「この方こそ待ちに待ったあの預言者だ！」と叫びました。
15人々は熱狂して、むりやりにでもイエスを王にまつり上げかねない勢いです。イエスはそっと抜け出し、ただ一人、山に登って行かれました。
16その日の夕方、弟子たちは湖の岸辺に降りて行きました。 17もう暗くなったのに、イエスはまだ戻られません。そこで舟に乗り込み、カペナウムに向けて湖を渡り始めました。 18-19ところが、しばらくこいで行くうちに風が出てきました。風はびゅうびゅう吹きまくり、湖も荒れ始めました。それもひどくなる一方です。四、五キロほどもこぎ出したでしょうか。ふと見ると、イエスがむこうから、湖の上を歩いて舟のほうに来られます。弟子たちはあまりの恐ろしさに、ただ震え上がるばかりです。 20イエスが、「こわがることはありません」と声をおかけになると、 21やっと気を取り直し、うれしそうにイエスを舟にお乗せしました。舟はほどなく目ざす地に着きました。
22朝になりました。湖の反対側では、大ぜいの人がイエスに会おうと集まって来ました。昨日、イエスをあとに残し、弟子たちだけが舟で出かけたことを知っていたからです。 23イエスが感謝の祈りをささげ、みんなでパンを食べた場所の近くに、テベリヤから数隻の小舟が来ていました。 24しかし、イエスも弟子たちもそこにはいないとわかると、人々はその舟に乗り込み、イエスを捜してカペナウムまで行きました。 25そしてイエスを見つけると、さっそく、「先生。いったいどうやってここまでおいでになったのですか」と尋ねました。 26「いいですか。あなたがたがわたしのそばにいたがるのは、わたしを信じているからではありません。パンを食べさせてあげたからです。 27食べ物のようになくなってしまうものに心を奪われてはいけません。それよりも、永遠のいのちを手に入れる努力をしなさい。それこそ、メシヤ（救い主）のわたしが与えるものです。そのために、父なる神はわたしをお遣わしになったのです。」 28「神様に満足していただくには、どうしたらいいのでしょうか。」 29「神が遣わされた者を信じることです。それが、神の望んでおられることです。」 30-31「あなたがメシヤなら、その証拠に、もっといろいろな奇跡を見せてください。毎日ただでパンを下さるとか……。ちょうど先祖たちが荒野を旅した時、毎日パンを与えられたように。『モーセは天からのパンを彼らに与えた』と聖書には書いてあります。」 32「そのパンを与えたのは、モーセではありません。わたしの父です。そして今、父はあなたがたに、天からのほんとうのパンを下さるおつもりです。 33ほんとうのパンとは、神から遣わされて天から来た一人の人のことです。その人が、世の人々にいのちを与えるのです。」 34「先生。ぜひそのパンを、私たちにも一生の間、いつも下さい。」 35「わたしが、そのいのちのパンなのです。わたしのところに来る人は、二度と飢えることがありません。わたしを信じる人は、決して渇くことがありません。 36ところがあなたがたときたら、どうでしょう。前にも言ったように、わたしを見ながら信じないのです。全く困った人たちです。 37けれども、父がわたしに与えてくださった人は、わたしのところに来ます。わたしは、そういう人を拒むようなことは絶対にしません。 38わたしが天から下って来たのは、自分の思いのままをするためではなく、神の意思を行うためだからです。 39神が与えてくださったすべての人を一人も失わないように守り、終わりの日に永遠のいのちを与えて復活させるのです。 40事実、父は、子を信じる者がみな、永遠のいのちを得、終わりの日に復活することを願っておられるのです。」
41ユダヤ人たちはイエスが、「わたしは天から下って来たパンです」とはっきり言われたので、ぶつぶつ文句を言い始めました。 42「たかがヨセフの息子イエスではないか。父親も母親もよく知っている。なのに『わたしは天から下って来た』などと、とんでもないことを言って」と、彼らはつぶやきました。 43そこで、イエスはお答えになりました。「わたしの言ったことで文句を言い合うのはやめなさい。 44わたしをお遣わしになった父が引き寄せてくださらない限り、だれもわたしのところへは来られません。わたしのところに来る者を一人残らず、わたしは終わりの日に復活させるのです。 45聖書には、『彼らはみな神によって教えられる』（イザヤ54・13）と書いてあります。父の語ることばを聞き、父から真理を学んだ人たちは、わたしのところへ来ます。 46実際に父を見た者は一人もいません。ただわたしだけが、この目で父を見たのです。
47よく言っておきます。わたしを信じている人はだれでも、すでに永遠のいのちを得ているのです。 48わたしがいのちのパンなのです。 49あなたがたの先祖は、荒野で、空から降って来たパンを食べましたが、結局はみな死んでしまいました。 50けれども、天から下って来たパンは違います。それを食べる人は永遠のいのちをいただくのです。 51わたしが、その天から下って来たいのちのパンなのです。このパンを食べる人はだれでも永遠に生きます。このパンは、人類の救いのためにささげるわたしの体なのです。」
52ユダヤ人たちは、イエスがいったい何を言っているのかと、あれこれ議論し始めました。「なんてことを言うんだ。自分の体を食べさせるなんて、そんなことができるはずないじゃないか。」 53そこでイエスは、続けてお話しになりました。「よく言っておきます。メシヤの肉を食べ、その血を飲まなければ、永遠のいのちを得ることはできません。 54わたしの肉を食べ、わたしの血を飲む人はみな、永遠のいのちを持ちます。わたしは終わりの日にその人を復活させます。 55わたしの肉はほんとうの食べ物、わたしの血はほんとうの飲み物です。 56わたしの肉を食べ、わたしの血を飲む人はみな、わたしのうちにとどまり、わたしもその人のうちにとどまります。 57わたしは、わたしをお遣わしになった、いのちなる神の力によって生きています。同じように、わたしを食べる人は、わたしによって生きるのです。 58わたしは天から下って来たほんとうのパンです。このパンを食べる人はみな、永遠に生きます。空から降って来たパンを食べたのに、やがて死んでしまった先祖たちのように、死ぬことはありません。」 59〔以上は、イエスがカペナウムの会堂でなさった話です。〕
60これには、弟子たちでさえ思わず、「なんとむずかしい話だ。さっぱりわからない」ともらすほどでした。 61それに気づいたイエスは、彼らに言われました。「こんなことでつまずくのですか。 62そんなことでは、メシヤ（救い主）のわたしが天に帰るのを見たら、いったいどう思うことでしょう。 63いいですか。ただ聖霊だけが永遠のいのちを与えてくださいます。肉体的にこの世に生まれただけでは、永遠のいのちはいただけません。今わたしがあなたがたに話したのは、まさにこのことで、どうしたら、ほんとうの霊のいのちをいただけるかということなのです。 64だが残念なことに、あなたがたの中には、わたしを信じない者がいます。」イエスは初めから、信じない者はだれか、裏切る者はだれかを知っておられたのです。 65イエスは先をお続けになりました。「『父が引き寄せてくださらない限り、だれもわたしのところへは来られません』と言ったのは、そういう意味なのです。」
66この時から、多くの弟子たちがイエスから離れ、もはや行動を共にしなくなりました。 67そこでイエスは、十二人の弟子たちに、「まさか、あなたがたは行ってしまわないでしょうね」とお尋ねになりました。 68シモン・ペテロが即座に答えました。「何をおっしゃるんです、先生。あなたをさしおいて、ほかの人のところへ行くわけがないじゃありませんか。永遠のいのちを与えることばを握っているのは、あなただけなんですから。 69私たちはそのことばを信じていますし、あなたが神のきよい御子だということも知っています。」 70「あなたがた十二人を選んだのはわたしです。しかし、なんということでしょう。悪魔が一人まぎれ込んでいます。」 71イエスが言われたのは、イスカリオテのシモンの子ユダのことでした。ユダは十二人の弟子の一人でありながら、イエスを裏切ろうとしていたのです。
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21; Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17)
1După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei1 Marea (sau Lacul) Galileei era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei.. 2O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip:
– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?
6Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
7Filip I‑a răspuns:
– Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari7 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). În total, câștigul pentru 8 luni, luând în calcul Sabatele și sărbătorile. nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis:
9– Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!
10Isus a zis:
– Puneți oamenii să se așeze!
În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbații10 Vezi Mt. 14:21. s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată; vezi nota de la 12:2.. De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut.
12Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:
– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
13Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul14 Vezi Deut. 18:15. Care urma să vină în lume!“ 15Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
(Mt. 14:22-33; Mc. 6:45-51)
16Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii19 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 25–30 stadii erau aproximativ 4,6–5,5 km., L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieții
22În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
25Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis:
– Rabbi25 Vezi nota de la 1:38., când ai venit aici?
26Isus le‑a răspuns și a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
28Atunci ei L‑au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29Isus a răspuns și le‑a zis:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.
30Drept urmare, ei L‑au întrebat:
– Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31Strămoșii31, 49, 58 Lit.: tații. noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“31 Un citat din Ps. 78:24. Vezi și Ex. 16:4; Neem. 9:15.
32Atunci Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.
34Ei I‑au zis:
– Domnule34 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., dă‑ne întotdeauna această pâine!
35Isus le‑a răspuns:
– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți. 37Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“
42Ei ziceau:
– Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!
43Isus a răspuns și le‑a zis:
– Nu murmurați între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“45 Vezi Is. 54:13. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. 50Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.50 Lit.: Aceasta este Pâinea Care Se coboară din cer, pentru ca cineva să mănânce din ea și să nu piară. 51Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
52Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:
– Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!
53Dar Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
59Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]., în Capernaum.
Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
60Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis:
– Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!
61Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis:
– Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?! 62Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?! 63Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh63 Sau: Duh. și viață. 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred.
Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze64, 71 Sensul principal al verbului este a preda..
65Apoi a zis:
– Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.
66Din această cauză66 Sau: Din acel moment. mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El.
67Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece:
– Nu vreți să plecați și voi?
68Simon Petru I‑a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
70Isus le‑a răspuns:
– Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator [peste tot în carte]..
71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.
