2
いなごの軍隊
1さあ、エルサレムに警報を鳴らせ。
わたしの聖なる山に警告の角笛を響かせよ。
すべての者よ、恐れおののけ。
主のさばきの日が近づいているからだ。
2それは陰うつな暗闇の日、暗雲の重く垂れ込めた日。
なんという大軍か。
山々を夜のように覆い尽くしている。
なんと大きく、何と強力な「民」であることか。
このような民は、
世界が始まって以来見たこともないし、
これから見ることもないだろう。
3その行く先々に火の手が上がり、回りにも広がる。
前には、エデンの園のように美しい地が
広がっているが、彼らはそれを根こそぎ破壊する。
4まるで小馬のように、すばやく駆け回る。
5山々の頂を跳びはねる様子を見よ。
そのざわめきに耳を傾けよ。
まるで戦車の押し寄せる響きか、
野原をなめ尽くす炎の音のよう、
また、戦場に突入する強大な軍隊のようである。
6迎える民は、恐怖のあまり青ざめる。
7その「兵士」は歩兵のように突撃し、
えり抜きの精兵のように城壁をよじ登る。
列を乱すことなく、まっすぐに進む。
8互いに群がることもなく、整然と行進する。
どんな武器も、彼らを止めることができない。
9たちまち町に殺到し、城壁をよじ登る。
窓から押し入る強盗のように、家々の壁をもよじ登る。
10彼らの前で、地は揺れ動き、天も震え上がる。
太陽と月は光を失い、星も姿を消す。
11主はひと声で、彼らを指揮する。
これは主の大軍で、主の命令に従う。
主のさばきの日は実に恐ろしい。
だれが、それに耐えることができるだろうか。
心を引き裂きなさい
12だから、主はこう言うのです。
「まだ間に合ううちに、今、わたしのところに戻れ。
心をすべてわたしに向けよ。
断食し、嘆き悲しみながら来なさい。
13悪かったと心底から認め、衣を引き裂くのではなく、
心を引き裂け。」
あなたがたの神、主のもとに戻りなさい。
主は恵み深く、あわれみに富んでいるからだ。
親切で、すぐに怒ることはなく、
あなたがたを何とか罰しないでおこうとしている。
14だれが知るだろう。
もしかすると、主はあなたがたをそのままにして、
恐ろしいのろいをやめて祝福を下さるかもしれない。
以前と変わらず、
主に穀物とぶどう酒をささげることができるように、
たくさん与えてくださるかもしれない。
15シオンで角笛を吹き鳴らせ。
断食を呼びかけ、民を聖なる集会のために集めなさい。
16老人も子どもも赤ん坊も、
みな連れて来なさい。
花婿を寝室から、花嫁をその部屋から呼び出しなさい。
17神に仕える祭司たちは、民と祭壇の間に立って、
泣きながら祈るがいい。
「神様、あなたの民をお救いください。
あなたに属する者たちなのですから、
異教徒の支配下に置かないでください。
『彼らの神はどこにいるのか。
きっと弱くて、何もできないのだろう』と、
異教徒にあざけられないようにしてください。」
主からの答え
18すると主は民をかわいそうに思い、
ご自分の地の名誉が傷つけられることに憤慨します。
19主はこのように答えます。
「さあ、おまえたちが不自由しないように、
たくさんの穀物とぶどう酒と油を送ろう。
もう決しておまえたちを、
諸国の物笑いの種にはさせない。
20北からのこの軍隊を立ち退かせ、遠くへ追いやる。
からからに乾いた荒れ地に退かせ、彼らはそこで死ぬ。
半分は死海に追いやられ、
残りは地中海に押しやられる。
それからその死体の悪臭がこの地に満ちる。
主はあなたがたのために、
すばらしい奇跡を行われたのだ。」
21私の民よ、恐れるな。
さあ、楽しみ喜べ。
主が驚くべきことをしてくださったのだから。
22羊や牛の群れに、飢えを忘れさせよ。
牧場は再び緑に覆われる。
木々は実をつけ、
いちじくやぶどうも再び豊かな実りをもたらす。
23喜べ、エルサレムの民よ。
あなたがたの神、主を喜べ。
神が送る雨は、赦しの確かなしるしだ。
春に雨が降るように、秋にもまた雨が降る。
24脱穀場の床には再び小麦がうず高く積まれ、
圧搾機からはオリーブ油とぶどう酒があふれ出る。
25「わたしは、いなご――あなたがたを滅ぼすために
送り込んだ軍勢――が食い尽くした作物を返そう。
26再び、欲しいだけ食物を手に入れることができる。
このような奇跡を行った主を、ほめたたえよ。
わたしの民は、再びこのような災いに会わない。
27そしてあなたがたは、わたしの民イスラエルの中に
わたしが確かにいることを、また、わたしだけが
あなたがたの神、主であることを知る。
わたしの民は、
再びこのような打撃をこうむることはない。
主の日
28わたしは再び雨を注いだあと、
わたしはあなたがたすべてにわたしの霊を注ぐ。
その時、あなたがたの息子、娘は預言し、
老人は夢を見、若者は幻を見る。
29奴隷にさえも、男にも女にも同じように、
わたしの霊を注ぐ。
30地上にも大空にも、
不思議なしるし、血と火と煙の柱を置く。
31主の大いなる恐るべき日がくる前に、
太陽は暗くなり、月は血に変わる。
32主の名を呼び求める者はみな、救われる。
主が約束したように、
エルサレムにも幾人か難を逃れる者がいる。
主が幾人かを選んで、生き残るようにしたからだ。」
O armată de lăcuste
1Sunați din trâmbiță1, 15 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. în Sion!
Scoateți un strigăt puternic pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii țării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2acea zi a întunericului și a negurii,
acea zi a norilor și a întunericului adânc!
Ca zorii care se aștern peste munți,
așa vine un popor numeros și puternic,
cum n‑a mai fost vreodată din vechime
și nici nu va mai fi după el
în anii generațiilor viitoare.
3Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor țara este ca grădina Edenului,
dar după ei rămâne un deșert sterp;
nimic nu le scapă.
4La înfățișare sunt precum caii
și aleargă ca niște armăsari de luptă.4 Sau: precum cavaleria.
5Vin huruind ca niște care
și sar peste vârfurile munților;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca un popor puternic,
gata de luptă.
6Înaintea lor tremură popoarele;
toate fețele pălesc6 Sensul termenului ebraic este nesigur..
7Aleargă ca niște viteji,
se urcă pe ziduri ca niște războinici.
Fiecare își ține drumul lui
și nu se abate de pe calea lui.
8Nu se înghiontesc unii pe alții;
fiecare mărșăluiește înainte.
Se năpustesc printre săgeți8 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
fără a rupe rândurile.
9Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
și intră prin ferestre ca hoțul.
10Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele și luna se întunecă,
iar stelele își pierd strălucirea.
11Domnul Își face auzit glasul
în fruntea armatei Sale.
Într-adevăr, tabăra Sa este foarte numeroasă.
Da, cel ce împlinește Cuvântul Său este puternic!
Într-adevăr, mare este ziua Domnului
și de temut! Cine o poate suporta?
Chemare la pocăință
12„Totuși, chiar acum, zice Domnul,
întoarceți‑vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset și cu jale.“
13Sfâșiați‑vă inimile, nu hainele!
Întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este plin de har și milostiv,
încet la mânie și plin de dragoste,
și‑I pare rău când trimite nenorocirea.
14Cine știe? Poate Se va întoarce cu părere de rău
și va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare și o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15Sunați din trâmbiță în Sion,
declarați15 Vezi nota de la 1:14. Același cuvânt apare în v. 16b. un post,
vestiți o adunare!
16Strângeți poporul,
sfințiți adunarea!
Adunați bătrânii,
strângeți copiii,
chiar și pe cei ce sunt alăptați!
Să iasă mirele din camera sa,
și mireasa din odaia ei.
17Să plângă preoții, slujitorii Domnului,
între portic și altar
și să zică: „Ai milă de poporul Tău, Doamne,
și nu‑Ți face moștenirea de dispreț,
de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?»“
Răspunsul Domnului la pocăința poporului
18Atunci Domnul va fi gelos pentru țara Sa
și Își va cruța poporul.
19Domnul va răspunde poporului Său și îi va zice:18-19 Sau: Domnul a fost gelos pentru țara Sa / și Și‑a cruțat poporul. / 19 Domnul i‑a răspuns poporului Său și i‑a zis:
„Iată, vă trimit grâne, must și ulei,
ca să vă săturați cu ele;
și nu vă voi mai face de dispreț între neamuri.
20Voi îndepărta de la voi armata din nord,
o voi duce într‑o țară uscată și pustie.
Avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit20 Marea Moartă.,
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus20 Marea Mediterană..
Duhoarea ei se va înălța
și mirosul ei greu se va ridica.“
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari!20 Sau: se va ridica. / Într-adevăr, ea (cu referire la armată) a făcut lucruri mari.
21Nu te teme, pământule,
ci bucură‑te și veselește‑te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22Nu vă temeți, animale ale câmpului,
căci pășunile pustiei au înverzit.
Pomii își dau rodul,
iar smochinul și via își dau belșugul.
23Bucurați‑vă, fii ai Sionului,
și veseliți‑vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El v‑a dat ploaie timpurie23 Sau: v‑a dat învățătorul pentru dreptate; probabil un joc de cuvinte intenționat între hamoreh (învățătorul) și moreh (ploaie timpurie)., cu dreptate,
și v‑a turnat ploaie,
ploaie timpurie și ploaie târzie23 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică. Sezonul ploios în Canaan începea în octombrie și se sfârșea în aprilie., ca odinioară.
24Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar teascurile se vor revărsa de must și de ulei.
25„Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i‑au devorat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil și Gazam,25 Vezi nota de la 1:4.
armata Mea cea mare pe care am trimis‑o împotriva voastră.
26Veți mânca din belșug și vă veți sătura,
și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de rușine.
27Veți ști astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
și că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,
și nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de rușine.
Ziua Domnului
28După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice om.28 Lit.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
bătrânii voștri vor avea28 Lit.: vor visa. vise,
iar tinerii voștri vor avea28 Lit.: vor vedea. vedenii!
29Chiar și peste robi și peste roabe
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30Voi face minuni în cer
și pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
31Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua Domnului, cea mare și de temut.
32Atunci oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion și în Ierusalim
va fi mântuirea,
așa cum a zis Domnul,
și printre supraviețuitorii
pe care îi cheamă Domnul.32 Sau: Domnul, iar printre supraviețuitori / vor fi cei pe care îi cheamă Domnul.
