De dochters van Selofchad
1De familiehoofden van Gilead, een afstammeling van Machir uit de stam van Manasse, kwamen bij Mozes en de leiders van Israël met het volgende verzoek: 2‘De Here gaf u opdracht het land met behulp van het lot onder de Israëlieten te verdelen en het erfdeel van onze broeder Selofchad aan zijn dochters te geven. 3Maar als zij trouwen met iemand van een andere stam, gaat hun land ook over in het bezit van die andere stam. Op die manier zal het grondgebied van onze stam kleiner worden en 4in het jubeljaar zou het definitief bij die stam worden ingelijfd.’
5Mozes antwoordde in het openbaar en gaf hun de aanwijzingen van de Here door: ‘De mannen van de stam van Jozef hebben gelijk. 6Dit is wat de Here verder heeft bevolen over de dochters van Selofchad: “Laten zij trouwen met wie zij willen, zolang het maar iemand van hun eigen stam is. 7Op die manier zal geen land van de ene stam bij de andere stam terechtkomen, want het erfdeel van elke stam moet blijven zoals door het lot is bepaald. 8De meisjes van de stammen van Israël die hebben geërfd, moeten binnen hun eigen stam trouwen zodat hun grond het stambezit niet verlaat. 9Zo zal geen enkel erfdeel van de ene bij de andere stam terechtkomen.” ’
10De dochters van Selofchad deden wat de Here door Mozes had bevolen. 11-12 Deze meisjes—Machla, Tirsa, Chogla, Milka en Noa—trouwden met mannen uit hun eigen stam van Manasse, de zoon van Jozef. Zo bleef hun erfdeel in bezit van de stam.
13Dit zijn de wetten en voorschriften die de Here de Israëlieten via Mozes gaf, terwijl zij hun kamp hadden opgeslagen in de vlakte van Moab langs de rivier de Jordaan, tegenover Jericho.
Cazul fiicelor lui Țelofhad
(Num. 27:1-11)
1Căpeteniile familiilor din clanul urmașilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmașilor lui Iosif, au venit și au vorbit înaintea lui Moise și a celorlalți conducători ai familiilor fiilor lui Israel.
2Ei au zis:
– Domnul i‑a poruncit stăpânului meu să dea fiilor lui Israel țara ca moștenire prin sorți. Și stăpânului meu i‑a fost poruncit de către Domnul să dea moștenirea fratelui nostru Țelofhad, fiicelor lui. 3Dar dacă ele se mărită cu bărbați din alte seminții ale fiilor lui Israel, atunci moștenirea lor va fi luată din moștenirea seminției noastre și adăugată seminției din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moștenirea noastră ne va fi luată. 4Și când va veni Anul de veselie pentru fiii lui Israel, moștenirea lor va fi adăugată seminției în care ele s‑au măritat și proprietatea va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.
5Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel după cuvântul Domnului și le‑a zis:
– Ce spune seminția urmașilor lui Iosif este adevărat. 6Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește Domnul fiicelor lui Țelofhad: „Să se mărite cu cine le place6 Lit.: [cu] cel ce este bun în ochii lor., dar să se mărite într‑un clan al seminției tatălui lor. 7Nicio moștenire a fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare dintre fiii lui Israel să se țină strâns de moștenirea seminției părinților lui. 8Orice fată care are o moștenire în oricare din semințiile fiilor lui Israel, să se mărite cu cineva dintr‑un clan al seminției tatălui ei, pentru ca fiecare dintre fiii lui Israel să păstreze moștenirea părinților lui. 9Nicio moștenire nu va trece de la o seminție la alta, ci fiecare din semințiile fiilor lui Israel să‑și păstreze propria‑și moștenire.“
10Fiicele lui Țelofhad au făcut după porunca pe care Domnul i‑a dat‑o lui Moise. 11Fiicele lui Țelofhad – Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa – s‑au măritat cu verișori din partea tatălui lor. 12Ele s‑au măritat în interiorul clanurilor urmașilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moștenirea lor a rămas în seminția clanului tatălui lor.
13Acestea sunt poruncile și judecățile pe care Domnul le‑a dat fiilor lui Israel, prin Moise, în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.
