Ruben en Gad
1Toen het volk Israël in het land van Jazer en Gilead aankwam, viel het de stammen van Ruben en Gad, die beide grote schaapskudden bezaten, op wat een prachtig land dat voor hun schapen was. 2Daarom gingen zij naar Mozes, de priester Eleazar en de andere stamleiders en zeiden: 3-4 ‘De Here heeft Israël gebruikt om de inwoners van deze hele streek te vernietigen: Atarot, Dibon, Jazer, Nimra, Chesbon, Eleale, Sebam, Nebo en Beon. De hele streek is uitstekend geschikt voor schapen, ideaal voor onze kudden. 5Sta ons alstublieft toe dat wij deze streek als ons deel nemen in plaats van het land aan de andere kant van de Jordaan.’ 6‘Willen jullie hier met de armen over elkaar blijven zitten, terwijl jullie broeders de rivier oversteken en aan de overkant de kastanjes uit het vuur halen?’ wilde Mozes van hen weten. 7‘Zijn jullie van plan het hele volk te ontmoedigen, zodat het niet durft over te steken naar het land dat de Here het heeft gegeven? 8Jullie gaan jullie vaders achterna! Ik stuurde hen vanuit Kades-Barnea op een verkenningstocht, 9maar toen zij genoeg hadden gezien en terugkeerden vanuit het dal van Eskol, ontmoedigden zij de Israëlieten zó dat deze het beloofde land niet durfden binnentrekken. 10-11 De toorn van de Here keerde zich in alle hevigheid tegen hen en Hij zwoer dat van allen die Hij uit Egypte had gered, niemand boven de twintig jaar het land dat Hij aan Abraham, Isaak en Jakob had beloofd, zou zien hoewel de Here deze belofte met een eed had bekrachtigd. Maar zij hadden geweigerd te doen wat Hij van hen had gevraagd. 12De enige uitzonderingen daarop waren Kaleb en Jozua, want zij volgden de Here met hun hele hart en riepen het volk op het beloofde land binnen te trekken. 13De Here liet ons veertig jaar in de woestijn heen en weer zwerven tot die opstandige generatie was gestorven. 14En hier staan jullie weer, een stel zondaars dat precies hetzelfde doet! Nu zijn er alleen meer van jullie, dus de toorn van de Here zal deze keer nog heviger zijn dan de vorige keer. 15Als jullie je op deze manier van de Here afkeren, zal Hij het volk nog langer in de woestijn laten blijven. Jullie zullen verantwoordelijk zijn voor de vernietiging van zijn volk en een ramp over deze hele natie brengen!’ 16‘Maar dat bedoelden we helemaal niet!’ begonnen zij haastig uit te leggen. ‘Wij zullen hier schaapskooien voor onze kudden en steden voor onze kinderen bouwen, 17maar wijzelf gaan gewapend met jullie mee, aan het hoofd van het leger, totdat jullie veilig bij jullie erfdeel zijn aangekomen. Maar dan moeten wij hier eerst ommuurde steden voor onze gezinnen bouwen om hen te beschermen tegen aanvallen van de plaatselijke bevolking. 18Wij zullen ons hier niet vestigen voordat het hele volk Israël zijn erfdeel heeft gekregen. 19Wij willen geen land aan de overkant van de Jordaan, wij hebben het liever hier, ten oosten van de rivier.’
20Toen zei Mozes: ‘Goed, als jullie doen wat jullie hebben gezegd en de wapens ter hand nemen om de oorlog van de Here te voeren 21en jullie troepen aan de overzijde van de Jordaan houden tot Hij onze vijanden heeft verdreven, 22dan mogen jullie, als het land helemaal aan de Here is onderworpen, terugkeren. Dan hebben jullie je plicht gedaan tegenover de Here en de rest van het volk Israël. En het land aan de oostzijde van de Jordaan zal jullie bezit zijn van de Here. 23Maar als jullie niet doen wat jullie hebben gezegd, zullen jullie tegen de Here hebben gezondigd en de straf voor die zonde niet ontlopen. 24Vooruit maar, bouw schaapskooien voor de kudden en steden voor de gezinnen en doe wat jullie hebben gezegd.’
25‘We zullen uw aanwijzingen precies opvolgen,’ beloofden de mannen van Gad en Ruben. 26‘Onze kinderen, vrouwen, kudden en het vee zullen hier in de steden van Gilead blijven. 27Maar al onze strijders zullen oversteken om voor de Here te vechten, precies zoals u hebt gezegd.’
28Toen gaf Mozes zijn toestemming en zei tegen de priester Eleazar, Jozua en de stamleiders van Israël: 29‘Als alle mannen van de stammen Gad en Ruben die zijn aangewezen om voor de Here te vechten, met jullie de Jordaan oversteken, moeten jullie als het hele land is veroverd, hun het land Gilead geven. 30Maar als zij weigeren met jullie op te trekken voor de strijd, moeten zij genoegen nemen met land tussen de rest van de stammen in het land Kanaän.’ 31En de stammen van Gad en Ruben zeiden opnieuw: ‘Wat de Here ons heeft opgedragen, zullen wij doen. 32Wij zullen de Here volledig bewapend in Kanaän volgen, maar ons eigen land zal hier zijn aan deze kant van de Jordaan.’ 33Zo wees Mozes het land van koning Sichon van de Amorieten en koning Og van Basan—al het land en de steden—toe aan de stammen Gad, Ruben en de tak van Manasse, de zoon van Jozef. 34-36De stam van Gad bouwde de volgende steden: Dibon, Atarot, Aroër, Atrot-Sofan, Jazer, Jogbeha, Bet-Nimra en Bet-Haran. Dit waren ommuurde steden met schaapskooien. 37-38 De stam van Ruben bouwde de steden Chesbon, Eleale, Kirjataïm, Nebo, Baäl-Meon, Musabboth-Sem en Sibma. Later gaven de Israëlieten deze steden, die zij eerst hadden veroverd en verwoest, andere namen. 39En de familie van Machir, een deel van de stam Manasse, trok naar Gilead en veroverde het. Zij verdreven de Amorieten die daar woonden. 40Daarom gaf Mozes Gilead aan de Machirieten en zij vestigden zich daar. 41De mannen van Jaïr, een ander deel van de stam van Manasse, veroverden vele steden en dorpen in Gilead en veranderden de naam van dat gebied in Havvoth-Jaïr (Dorpen van Jaïr). 42In diezelfde tijd leidde een zekere Nobach een leger naar Kenat en de omliggende dorpen en veroverde dat gebied. Hij noemde het gebied Nobach, naar zichzelf.
Așezarea semințiilor transiordaniene
(Deut. 3:12-20)
1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.
2Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:
3– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon 4– ținuturile pe care Domnul le‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.
5Apoi au zis:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta5 Lit.: în ochii tăi., dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.
6Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:
– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici? 7De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑o Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara. 9După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe care Domnul le‑a dat‑o. 10Domnul S‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând: 11„Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, 12în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochii Domnului.
14Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.
16Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:
– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri. 17Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării. 18Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea. 19Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.
20Moise le‑a zis:
– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui, 22și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusă Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.
25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:
– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului. 27Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.
28Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.
29Moise le‑a zis:
– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire. 30Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.
31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:
– Robii tăi vor face așa cum a spus Domnul. 32Vom trece înarmați în țara Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.
33Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.
34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha, 36Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.
37Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim, 38precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.
39Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 40Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo. 41Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair41 Havot-Iair înseamnă Așezările lui Iair.. 42Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.
