Beloftes aan de Here
1-2 Toen riep Mozes de leiders van de stammen bij zich en zei: ‘De Here heeft bevolen dat als iemand Hem een belofte doet of een eed aflegt, hij die niet mag verbreken. Degene die de belofte heeft gedaan of de eed heeft afgelegd, moet deze ook precies nakomen. 3Als een jong meisje dat nog bij haar vader thuis woont, de Here iets belooft en daarmee een verplichting aangaat 4en haar vader hoort dat, maar zegt er niets van, moet zij haar belofte nakomen. 5Maar als haar vader haar verbiedt de belofte na te komen of als hij vindt dat de voorwaarden te zwaar zijn, vervalt daardoor haar belofte. Haar vader moet het haar verbieden op de dag, waarop hij voor het eerst van de belofte hoort, dan zal de Here haar vergeven, omdat haar vader weigerde zijn toestemming te geven. 6Als zij een belofte doet of onnadenkend ergens haar woord aan verbindt en later trouwt 7en haar man hoort van haar belofte en zegt er niets van op de dag dat hij het hoort, zal zij haar belofte moeten nakomen. 8Maar als haar man haar belofte niet wil erkennen, zal zijn weigering de belofte ongedaan maken en de Here zal haar vergeven. 9Maar als de vrouw weduwe is of gescheiden, moet zij haar belofte nakomen. 10Als zij getrouwd is en bij haar man woont, wanneer zij de belofte aflegt 11en haar man hoort ervan en onderneemt niets, dan moet de belofte worden nagekomen. 12Maar als hij er niet mee instemt op de dag waarop hij voor het eerst van de belofte hoort, dan vervalt deze en zal de Here haar vergeven. 13Haar man mag dus instemmen of weigeren, 14maar als hij op die bewuste dag er niets van zegt, stemt hij er stilzwijgend mee in. 15Als hij langer dan een dag wacht en dan weigert in te stemmen met de belofte, zullen de strafbepalingen voor het niet nakomen van de belofte op hem van toepassing zijn: het is dan zijn verantwoordelijkheid.’ 16Dit zijn de voorschriften die de Here Mozes gaf over de relatie tussen een man en zijn vrouw en een vader en zijn nog thuis wonende dochter.
Reglementări cu privire la ținerea unui jurământ
1Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește Domnul: 2«Când un om face un jurământ Domnului sau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.
3Când o femeie face un jurământ Domnului și se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei, 4iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 5Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când aude despre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.
6Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei, 7și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile. 8Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. Și Domnul o va ierta.
9Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.
10Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune, 11iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă. 12Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când aude despre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă. 13Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul. 14Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“
16Acestea sunt hotărârile pe care Domnul i le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.
