Oproep tot berouw
1Blaas op de trompet in Jeruzalem! Sla alarm op mijn heilige berg! Laat iedereen beven van angst, want de dag van de Here komt dichterbij. Hij breekt bijna aan! 2Het is een dag van dikke duisternis, donkerheid en zwarte wolken. En wat een reusachtig leger! Het overdekt de bergen alsof het morgenrood zich erover verspreidt. Nog nooit heeft men zoiets gezien en zoiets zál ook nooit meer worden gezien in alle komende generaties op deze aarde! 3Vuur gaat voor hen uit en laait ook achter hen op. Vóór hen is het land zo mooi als de hof van Eden, maar wanneer ze voorbij zijn, ligt er niets dan een woestenij. Het is onmogelijk aan hen te ontsnappen. 4Zij zien eruit als paarden en rennen razendsnel. 5Zij maken een herrie als ratelende wagens die over de toppen van de bergen jakkeren. Zij bulderen als vuur dat een stoppelveld verteert. Zij lijken op een machtig leger dat in slagorde staat opgesteld, klaar voor de strijd. 6Bij hun naderen breekt alle volken het koude zweet uit en alle gezichten verbleken van angst. 7Als soldaten van de infanterie voeren ze charges uit. Zij beklimmen de muur als ervaren strijders. Zij gaan recht vooruit, zonder elkaar voor de voeten te lopen of te verdringen.
8Elk gaat zijn eigen weg. Geen wapen kan hen tegenhouden en in hun gelederen ontstaan geen openingen. 9Zij stormen op de stad aan, klimmen tegen de muren op en dringen door de vensters als een dief de huizen binnen. 10De aarde beeft voor hun komst en de hemel trilt van angst. De zon en de maan worden verduisterd en de sterren verbleken.
11De Here laat zijn stem horen. Hij trekt op aan de spits van zijn leger. Het is een enorme troepenmacht en deze gehoorzaamt zijn bevelen. De dag van de Here zal een verschrikkelijke, huiveringwekkende dag zijn. Wie kan hem verdragen?
12Daarom zegt de Here: ‘Kom nu bij Mij terug, nu kan het nog. Geef Mij heel uw hart. Kom met vasten, tranen en in rouw. 13Scheur van verdriet uw hart, niet uw kleren!’ Ga terug naar de Here, uw God, want Hij is genadig en heeft medelijden. Hij is geduldig, vol liefde en goedheid en heeft berouw over de toegezegde straf. 14Wie weet of Hij niet op zijn schreden terugkeert en berouw heeft en u zal zegenen. Misschien zal Hij u zo rijk zegenen dat er voldoende voedsel overblijft om de Here, uw God, net als vroeger koren en wijn te offeren!
15Blaas op de trompet in Sion! Roep een heilige vastentijd uit. Laat een plechtige bijeenkomst houden. 16Verzamel iedereen, ouderen en jongeren, kinderen en zuigelingen. Laat de bruidegom uit zijn kamer komen en de bruid het bruidsvertrek verlaten. Het moet een heilige bijeenkomst zijn. 17Laat de priesters, de dienaren van de Here, die tussen het volk en het altaar staan, onder tranen bidden: ‘O Here, red uw volk. Geef het niet prijs aan de heidenen, want uw volk is van U. Laat het niet het mikpunt van spot van de heidenen worden. Want zij zouden ons belachelijk maken door te zeggen: “Waar is nu hun God?” ’
18Dan zal de Here het opnemen voor zijn land en medelijden hebben met zijn volk. 19Hij zal u antwoorden: ‘Luister, Ik zal u koren, jonge wijn en olijfolie geven, u zult meer dan voldoende hebben. Ik zal u niet meer overgeven aan andere volken en laten bespotten. 20Ik zal die legers uit het noorden verdrijven en hen wegjagen naar een dorre wildernis waar zij zullen sterven. De ene helft zal in de Dode Zee worden gedreven en de andere helft in de Middellandse Zee. Daar zal hun rottingslucht opstijgen. God heeft voor u een groot wonder gedaan.’
21Wees niet bang, mijn volk, juich van vreugde. Want de Here heeft grote dingen voor u gedaan. 22Laten de wilde dieren hun honger vergeten, want de weiden zullen weer groen worden en de bomen zullen weer uitbotten. De vijgenboom en de wijnstok zullen vrucht dragen, net als vroeger. 23Wees blij, inwoners van Jeruzalem, en verheug u in de Here, uw God. Hij geeft u weer de heilzame regen als teken van zijn vergeving. Net als vroeger zal Hij zowel de voorjaarsregens als de najaarsregens laten vallen. 24Het koren zal hoog liggen opgestapeld op de dorsvloeren en de perskuipen zullen overstromen van jonge wijn en olijfolie.
25‘Ik zal u de oogsten vergoeden die de sprinkhanen al die jaren hebben opgegeten. U krijgt terug wat verloren ging door die grote legermacht die Ik op u had losgelaten. 26U zult weer ruimschoots voldoende voedsel hebben. Dan zult u de Here, uw God, loven om de wonderen die Hij voor u heeft gedaan. 27En u zult weten dat Ik hier bij mijn volk Israël ben en dat Ik alleen de Here, uw God, ben. Mijn volk zal nooit meer zoʼn ramp als deze te verwerken krijgen.
28En daarna zal Ik mijn Geest over alle mensen uitstorten. Uw zonen en dochters zullen Gods woorden spreken. Oudere mannen zullen betekenisvolle dromen hebben en uw jonge mannen zullen visioenen zien. 29Ik zal mijn Geest óók uitstorten op uw slaven, mannen zowel als vrouwen, 30en Ik zal wonderlijke dingen laten gebeuren in de hemel en op de aarde: bloed, vuur en rookwolken. 31De zon zal veranderen in duisternis en de maan in bloed, voordat die grote en ontzagwekkende dag van de Here aanbreekt.
32Ieder die dan de naam van de Here aanroept, zal gered worden, want de berg Sion en Jeruzalem zullen een toevluchtsoord zijn, zoals de Here heeft beloofd. Want ieder die Hij, de Here, roept, zal worden gered.’
O armată de lăcuste
1Sunați din trâmbiță1, 15 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. în Sion!
Scoateți un strigăt puternic pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii țării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2acea zi a întunericului și a negurii,
acea zi a norilor și a întunericului adânc!
Ca zorii care se aștern peste munți,
așa vine un popor numeros și puternic,
cum n‑a mai fost vreodată din vechime
și nici nu va mai fi după el
în anii generațiilor viitoare.
3Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor țara este ca grădina Edenului,
dar după ei rămâne un deșert sterp;
nimic nu le scapă.
4La înfățișare sunt precum caii
și aleargă ca niște armăsari de luptă.4 Sau: precum cavaleria.
5Vin huruind ca niște care
și sar peste vârfurile munților;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca un popor puternic,
gata de luptă.
6Înaintea lor tremură popoarele;
toate fețele pălesc6 Sensul termenului ebraic este nesigur..
7Aleargă ca niște viteji,
se urcă pe ziduri ca niște războinici.
Fiecare își ține drumul lui
și nu se abate de pe calea lui.
8Nu se înghiontesc unii pe alții;
fiecare mărșăluiește înainte.
Se năpustesc printre săgeți8 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
fără a rupe rândurile.
9Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
și intră prin ferestre ca hoțul.
10Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele și luna se întunecă,
iar stelele își pierd strălucirea.
11Domnul Își face auzit glasul
în fruntea armatei Sale.
Într-adevăr, tabăra Sa este foarte numeroasă.
Da, cel ce împlinește Cuvântul Său este puternic!
Într-adevăr, mare este ziua Domnului
și de temut! Cine o poate suporta?
Chemare la pocăință
12„Totuși, chiar acum, zice Domnul,
întoarceți‑vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset și cu jale.“
13Sfâșiați‑vă inimile, nu hainele!
Întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este plin de har și milostiv,
încet la mânie și plin de dragoste,
și‑I pare rău când trimite nenorocirea.
14Cine știe? Poate Se va întoarce cu părere de rău
și va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare și o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15Sunați din trâmbiță în Sion,
declarați15 Vezi nota de la 1:14. Același cuvânt apare în v. 16b. un post,
vestiți o adunare!
16Strângeți poporul,
sfințiți adunarea!
Adunați bătrânii,
strângeți copiii,
chiar și pe cei ce sunt alăptați!
Să iasă mirele din camera sa,
și mireasa din odaia ei.
17Să plângă preoții, slujitorii Domnului,
între portic și altar
și să zică: „Ai milă de poporul Tău, Doamne,
și nu‑Ți face moștenirea de dispreț,
de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?»“
Răspunsul Domnului la pocăința poporului
18Atunci Domnul va fi gelos pentru țara Sa
și Își va cruța poporul.
19Domnul va răspunde poporului Său și îi va zice:18-19 Sau: Domnul a fost gelos pentru țara Sa / și Și‑a cruțat poporul. / 19 Domnul i‑a răspuns poporului Său și i‑a zis:
„Iată, vă trimit grâne, must și ulei,
ca să vă săturați cu ele;
și nu vă voi mai face de dispreț între neamuri.
20Voi îndepărta de la voi armata din nord,
o voi duce într‑o țară uscată și pustie.
Avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit20 Marea Moartă.,
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus20 Marea Mediterană..
Duhoarea ei se va înălța
și mirosul ei greu se va ridica.“
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari!20 Sau: se va ridica. / Într-adevăr, ea (cu referire la armată) a făcut lucruri mari.
21Nu te teme, pământule,
ci bucură‑te și veselește‑te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22Nu vă temeți, animale ale câmpului,
căci pășunile pustiei au înverzit.
Pomii își dau rodul,
iar smochinul și via își dau belșugul.
23Bucurați‑vă, fii ai Sionului,
și veseliți‑vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El v‑a dat ploaie timpurie23 Sau: v‑a dat învățătorul pentru dreptate; probabil un joc de cuvinte intenționat între hamoreh (învățătorul) și moreh (ploaie timpurie)., cu dreptate,
și v‑a turnat ploaie,
ploaie timpurie și ploaie târzie23 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică. Sezonul ploios în Canaan începea în octombrie și se sfârșea în aprilie., ca odinioară.
24Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar teascurile se vor revărsa de must și de ulei.
25„Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i‑au devorat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil și Gazam,25 Vezi nota de la 1:4.
armata Mea cea mare pe care am trimis‑o împotriva voastră.
26Veți mânca din belșug și vă veți sătura,
și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de rușine.
27Veți ști astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
și că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,
și nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de rușine.
Ziua Domnului
28După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice om.28 Lit.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
bătrânii voștri vor avea28 Lit.: vor visa. vise,
iar tinerii voștri vor avea28 Lit.: vor vedea. vedenii!
29Chiar și peste robi și peste roabe
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30Voi face minuni în cer
și pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
31Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua Domnului, cea mare și de temut.
32Atunci oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion și în Ierusalim
va fi mântuirea,
așa cum a zis Domnul,
și printre supraviețuitorii
pe care îi cheamă Domnul.32 Sau: Domnul, iar printre supraviețuitori / vor fi cei pe care îi cheamă Domnul.
