God zal Israël niet in de steek laten
1Luister zwijgend naar Mij, landen langs de kust. Laat de volken sterke argumenten naar voren brengen. Kom maar hier en neem het woord. Laten we er een rechtszaak van maken. 2Wie deed deze rechtvaardige opstaan vanuit het oosten? Hij riep hem en stelde hem tot overwinnaar. God gaf hem vele volken als buit, vele koningen werden aan hem onderworpen. Zij werden als stof voor zijn zwaard en als kaf voor zijn boog. 3Hij achtervolgde hen, maar ging zelf veilig op een weg die hij niet eerder had betreden.
4Wie heeft deze machtige dingen gedaan, het leven van generaties bestuurd, terwijl zij elkaar opvolgden? Ik ben het, de Here, de eerste en de laatste, steeds dezelfde in macht.
5De landen aan de overzijde van de zee kijken angstig toe. Verre landen sidderen en mobiliseren hun legers. 6Iedere man bemoedigt zijn buurman met de woorden: ‘Maak je geen zorgen. Houd moed!’ 7Maar zij haasten zich om een nieuwe afgod te maken. De beeldhouwer maant de goudsmid tot haast en de smid helpt bij het aambeeld. ‘Mooi,’ zeggen zij, ‘het schiet goed op. Nu kunnen we de armen eraan solderen.’ Voorzichtig voegen zij de onderdelen samen en maken het geheel dan vast met spijkers, zodat het niet omvalt!
8Maar wat u betreft, Israël, u bent van Mij, Ik heb u uitgekozen. Want u bent nakomelingen van Abraham en hij was mijn vriend. 9Ik heb u vanuit de uithoeken van de aarde teruggeroepen en gezegd dat u Mij alleen moest dienen, want Ik heb u gekozen en zal u niet in de steek laten. 10Wees niet bang, want Ik ben met u. Kijk niet angstig om u heen, want Ik ben uw God. Ik zal u kracht geven en u helpen, Ik zal u overeind houden met mijn heilrijke rechterhand.
11Kijk, al uw woedende vijanden kijken verward om zich heen en staan te schande. Ieder die u kwaad wil doen, zal sterven. 12U zult hen tevergeefs zoeken, zij zullen allemaal verdwenen zijn. 13Ik houd u bij de rechterhand—Ik, de Here, uw God—en zeg tegen u: wees niet bang, Ik ben hier om u te helpen. 14Ook al kijkt iedereen op u neer, wees niet bang, Israël, arm volk, want Ik zal u helpen. Ik ben de Here, uw verlosser, Ik ben de Heilige van Israël. 15Ik zal van u een nieuw en scherpgetand dorswerktuig maken om uw vijanden uiteen te scheuren en hen te vermalen tot kaf. 16U zult hen in de lucht gooien en de wind zal hen wegblazen, wervelwinden zullen hen uit elkaar slaan. Maar u zult vol zijn van de vreugde in de Here en u zult u beroemen op de God van Israël. 17Als de armen en behoeftigen tevergeefs water zoeken en hun tongen uitgedroogd zijn van de dorst, zal Ik hen antwoorden als zij naar Mij roepen. Ik, Israëls God, zal hen nooit of te nimmer in de steek laten. 18Vanaf de heuvels zal Ik grote rivieren naar beneden laten stromen. Het water zal in de dalen voor hen opspuiten! In de woestijnen zullen waterplassen zijn en door bronnen gevoede rivieren zullen over de uitgedroogde grond vloeien. 19Ik zal bomen planten: ceders, acaciaʼs, olijfbomen, cipressen, platanen en dennebomen—op onvruchtbare grond. 20Iedereen zal dit wonder zien en begrijpen dat de hand van de Here, de Heilige van Israël, het deed.
21Kunnen de afgoden dat ook van zichzelf zeggen? Laten ze maar komen en tonen wat ze kunnen, zegt God, de koning van Israël. 22Geef hun de kans te vertellen wat in de afgelopen jaren is gebeurd en wat de toekomst ons zal brengen. 23Als jullie goden zijn, vertel dan maar eens wat de toekomst voor ons in petto heeft. Of doe een machtig wonder, waarbij onze monden van verbazing openvallen. 24Maar nee! Jullie zijn minder dan niets en kunnen ook niets. Ieder die voor jullie kiest, verafschuw Ik. 25Maar Ik heb Kores vanuit het noorden en het oosten in beweging gezet, hij zal de strijd met de volken aanbinden en mijn naam aanroepen en Ik zal hem koningen en prinsen laten overwinnen. Hij vertrapt hen, zoals een pottenbakker zijn klei. 26Wie heeft u, naast Mij, nog meer verteld dat dit zou gaan gebeuren? Wie anders heeft dit aangekondigd en u zo gedwongen toe te geven dat hij gelijk had? Niemand anders! Niemand heeft er een woord over gezegd! 27Ik was de eerste die Jeruzalem vertelde: ‘Kijk! Kijk! Er is hulp in aantocht! Ik zal Jeruzalem een blijde boodschap doen horen.’ 28Geen van de afgoden heeft u dit verteld. Geen van hen gaf antwoord toen Ik het hun vroeg. 29Kijk, het zijn stomme, waardeloze voorwerpen, uw afgoden met hun gegoten beelden zijn zo leeg als de wind.
Domnul, Ajutorul lui Israel
1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule,
iar popoarele să‑și înnoiască puterea!
Să se apropie și să vorbească!
Să ne înfățișăm împreună la judecată!
2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale?
El îi dă în stăpânire neamurile
și îi supune regi.
Cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3Îi urmărește, mergând în siguranță
pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.
4Cine a făcut și a împlinit aceasta?
Cine a chemat generațiile de la început?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“
5Insulele văd aceasta și se tem;
marginile pământului se cutremură;
ei se apropie și sosesc.
6Oamenii se ajută între ei,
zicându‑și: „Fii tare!“
7Artizanul îl încurajează pe rafinor,
iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.
El zice despre îmbinare: „Este bună!“,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8„Dar tu, Israel, robul Meu,
tu, Iacov, pe care te‑am ales,
tu, sămânță8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, citând din Geneza și argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. a lui Avraam, prietenul Meu,
9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului
și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,
zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!»,
pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!
10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!
11Iată, umiliți și făcuți de rușine
vor fi toți cei furioși pe tine.
Ca un nimic vor ajunge și vor pieri
toți cei ce ți se opun.
12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,
dar nu‑i vei mai găsi,
fiindcă nimiciți de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
și‑ți zic: «Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămășiță firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,
nouă și cu două rânduri de dinți!
Vei treiera munții și‑i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16Le vei vântura și le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăștia.
Dar tu te vei bucura în Domnul;
te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.
17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!
18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare.
Voi preface pustia într‑un iaz,
și pământul uscat – în izvoare de apă.
19În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt și măslini;
în deșert voi planta laolaltă
chiparoși, ulmi și pini,
20pentru ca toți să vadă și să cunoască,
să ia aminte și să înțeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le‑a creat!“
21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.
„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.
22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună
lucrurile care se vor întâmpla!
Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt,
ca să le punem la inimă
și să le cunoaștem împlinirea!
Sau faceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!
23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă,
și vom ști că sunteți dumnezei!
Faceți ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!
24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.
25Am stârnit pe cineva din nord și a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
și cum calcă olarul lutul în picioare.
26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște
sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?
Nimeni n‑a vestit‑o,
nimeni n‑a proclamat‑o,
nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.
27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!»
și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.
28Mă uit și nu este nimeni –
nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,
niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.
29Iată că toți sunt falși,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.
