De hof van Eden
1Zo werden de hemelen en de aarde en alles wat leeft gemaakt. 2Op de zevende dag rustte God na afloop van zijn scheppend werk. 3Hij zegende die zevende dag en maakte hem tot een bijzondere, heilige dag, omdat Hij die dag zijn scheppingswerk besloot.
4Dit is een samenvatting van het werk dat de Here God verrichtte toen Hij de hemelen en de aarde heeft gemaakt.
5Er waren nog geen planten of gewassen opgekomen uit de aarde, omdat de Here God het nog niet had laten regenen. Ook was er nog niemand die het land kon bewerken. 6Er steeg echter een damp uit de aarde op die het land bevochtigde.
7Toen vormde de Here God het lichaam van de mens uit stof van de aarde en blies hem de levensadem in. Zo werd de mens een levend wezen.
8De Here God plantte een hof in Eden, in het oosten en bracht de mens die Hij had geschapen daarheen. 9In de hof plantte Hij prachtige fruitbomen. Midden in de hof plaatste Hij de boom van het leven en de boom van de kennis van goed en kwaad. 10Vanuit Eden vloeide een rivier door de hof die hem vruchtbaar maakte en zich daar in vier rivieren splitste.
11-12 Eén rivier heet de Pison en stroomt rond het land Chawila, bekend om zijn goud, balsemhars en het edelgesteente chrysopraas. 13De tweede rivier heet Gihon en stroomt door het land Ethiopië. 14De derde rivier is de Tigris en stroomt naar het oosten van Assur. De vierde rivier is de Eufraat. 15De Here God plaatste de mens in de hof van Eden om de zorg daarvan op zich te nemen en de hof te bewerken.
16Maar Hij waarschuwde de mens: ‘Je mag van alle bomen in de hof eten, 17maar niet van de boom van de kennis van goed en kwaad. Want als je daarvan eet, zul je zeker sterven.’
18En de Here God zei: ‘Het is niet goed voor de mens alleen te zijn. Ik zal iemand maken met wie hij zijn leven kan delen en die hem kan helpen.’ 19-20 De Here God maakte uit het stof dieren en vogels en bracht ze bij de mens om te zien hoe hij ze zou noemen. De naam die hij koos, zou voor altijd hun naam blijven. Maar geen van deze dieren was geschikt als helper voor Adam. 21Toen liet de Here God Adam in een diepe slaap vallen, nam een rib uit zijn lichaam en sloot de plaats waaruit Hij de rib had genomen. 22Uit die rib maakte Hij een vrouw en Hij bracht haar bij de mens. 23‘Ja, dit is wat ik nodig had!’ riep Adam uit, ‘zij is echt een deel van mijn lichaam. Ik zal haar mannin noemen, omdat zij is genomen uit de man.’ 24Dit verklaart waarom een man zijn vader en moeder verlaat, zich bij zijn vrouw voegt en werkelijk één met haar wordt.
25Hoewel de man en de vrouw allebei naakt waren, hinderde hen dat niet, want zij schaamden zich niet voor elkaar.
1Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor oștire. 2În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S‑a odihnit2 Sensul de bază al verbului ebraic este: a înceta; a se opri. în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. 3Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ea S‑a odihnit de3 Sau: S‑a oprit din. toată lucrarea pe care a făcut‑o în creație.
Adam și Eva
4Aceasta este istoria4 Ebr.: toledot (generație, istorie, relatare), un cuvânt care marchează începutul unei noi secțiuni principale. Cartea Genezei este structurată pe 10 toledoturi: 2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2. cerurilor și a pământului, când au fost create. În ziua când Domnul Dumnezeu4 Ebr.: YHWH Elohim. YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu, care‑L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător (vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6). Elohim este un termen general, care‑L prezintă ca Dumnezeul Creator și Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul și același Dumnezeu. a făcut pământul și cerurile, 5pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpulufi încă nu încolțise pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, 6ci un izvor6 Ebr.: ed, un cuvânt care, după toate probabilitățile, este înrudit cu akkadianul edu (inundație). În textele babiloniene, termenul edu face referire la izvoarele subterane sau la apele care țâșnesc din adânc. Cele mai multe traduceri redau cu tradiționalul abur. se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. 7Atunci Domnul Dumnezeu l‑a întocmit pe Adam7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (țărână). din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. 8Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit, și l‑a pus acolo pe omul pe care îl întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului.
10Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. 11Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. 12Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelium12 Rășină gălbui-transparentă și aromată, ușor confundabilă cu o piatră prețioasă. și piatră de onix. 13Numele celui de‑al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiților, și nu cu Etiopia.. 14Numele celui de‑al treilea râu este Hiddekel14 Râul Tigru.. El curge la răsăritul Așurului14 Asiria.. Al patrulea râu este Eufratul.
15Domnul Dumnezeu l‑a luat pe Adam și l‑a așezat în grădina Edenului, ca s‑o lucreze și s‑o păzească. 16Domnul Dumnezeu i‑a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, 17dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“
18Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit.“ 19Domnul Dumnezeu a întocmit din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le‑a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. 20Adam le‑a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s‑a găsit niciun ajutor potrivit. 21Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22Și, din coasta pe care a luat‑o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la Adam. 23Atunci Adam a zis:
„În sfârșit, aceasta este os din oasele mele
și carne din carnea mea.
Aceasta se va numi «femeie23 Ebr.: ișah (femeie) și iș (bărbat), joc de cuvinte specific ebraicii biblice.»,
pentru că a fost luată din bărbat.“
24De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup.
25Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
