Het dal met beenderen
1-2 De kracht van de Here rustte op mij en de Geest van de Here nam mij mee naar een dal vol beenderen. Hij leidde mij er tussendoor. 3Toen zei Hij: ‘Mensenzoon, kunnen deze beenderen weer mensen worden?’ Ik antwoordde: ‘Och Here, alleen U kent het antwoord op die vraag.’ 4Toen droeg Hij mij op te profeteren en tegen de beenderen te zeggen: ‘Verbleekte beenderen, luister naar de woorden van de Here. 5Want de Oppermachtige Here zegt: “Kijk, Ik ga u weer levend maken. 6Ik zal u weer vlees en pezen geven en u bedekken met huid. Ik zal u adem geven en u zult tot leven komen en weten dat Ik de Here ben.” ’
7Ik sprak deze woorden van de Here uit, precies zoals Hij mij had opgedragen. En plotseling klonk een luid geklepper door het dal. De beenderen van de lichamen kwamen bij elkaar en voegden zich aaneen zoals zij vroeger hadden gezeten. 8Met mijn eigen ogen zag ik dat daarna vlees en pezen op de beenderen verschenen en er huid overheen kwam. Maar leven was erin nog niet zichtbaar.
9Toen gaf Hij mij opdracht de wind te roepen en te zeggen: ‘De Oppermachtige Here zegt: “Kom vanuit de vier windstreken, geest, en laat uw adem over deze dode lichamen gaan, zodat zij weer tot leven komen.” ’ 10Zo sprak ik tegen de windrichtingen, zoals Hij mij had opgedragen en de lichamen begonnen te ademen, zij kwamen tot leven en stonden op: een onafzienbare menigte. 11Toen vertelde Hij mij wat dit visioen betekende. ‘Deze beenderen,’ zei Hij, ‘stellen alle inwoners van Israël voor. Zij zeggen: “Onze beenderen zijn uitgedroogd, er is geen hoop meer, het is met ons gedaan.” 12Maar vertel hun dat de Oppermachtige Here zegt: “Mijn volk, Ik zal uw graven van ballingschap openen en u weer laten opstaan, zodat u kunt terugkeren naar het land Israël. 13Uiteindelijk zult u, mijn volk, dan weten dat Ik de Here ben. 14Ik zal mijn Geest in u laten wonen en u zult leven en terugkeren naar uw vaderland. Dan zult u erkennen dat Ik, de Here, precies heb gedaan wat Ik u had beloofd.” ’
15Opnieuw kwam er een boodschap van de Here voor mij: 16‘Neem een stok en kerf er de volgende woorden in: “Deze stok vertegenwoordigt Juda en de bij haar aangesloten stammen.” Neem vervolgens een andere stok en kerf daarin de woorden: “Deze stok vertegenwoordigt Jozef en alle overige stammen van Israël.” 17Houd die stokken nu bij elkaar in één hand, zodat zij één stok vormen. 18-20Vertel deze mensen (houd de stokken zo vast dat zij kunnen zien wat u doet) dat de Oppermachtige Here zegt: “Ik zal de stokken van Jozef en Juda samenvoegen en hen maken tot één stok in mijn hand.” 21Want de Oppermachtige Here zegt verder: “Ik verzamel de Israëlieten vanuit de volken en breng hen van overal ter wereld terug naar hun vaderland, 22om hen op de bergen van Israël tot één volk te verenigen. Er zal één koning over hen allen zijn en zij zullen niet langer verdeeld zijn in twee volken of twee koninkrijken. 23Zij zullen zichzelf niet langer verontreinigen met afgoden en al hun andere zonden, want Ik zal hen redden van al hun ontrouw, waarmee zij zich bezoedeld hebben en Ik zal hen zuiver maken. Dan zullen zij werkelijk mijn volk zijn en Ik zal hun God zijn. 24En David, mijn dienaar, zal hun koning zijn, hun enige herder, zij zullen mijn wetten gehoorzamen en al mijn wensen vervullen. 25Zij zullen wonen in het land Israël, waar ook hun voorouders woonden, het land dat Ik mijn dienaar Jakob gaf. Zij en hun kinderen zullen daar wonen, evenals hun kleinkinderen, generatie op generatie. En mijn dienaar David zal voor eeuwig hun vorst zijn. 26Ik zal een vredesverbond met hen sluiten, een eeuwigdurend verdrag. Ik zal hen zegenen en vermenigvuldigen en mijn tempel zal Ik voor altijd in hun midden plaatsen. 27Ik zal te midden van hen gaan wonen. Ja, Ik zal hun God zijn en zij zullen mijn volk zijn. 28Wanneer mijn heiligdom voor eeuwig in hun midden blijft, zullen de volken weten dat Ik, de Here, Israël heb afgezonderd om mijn volk te zijn.” ’
Valea cu oase uscate
1Mâna Domnului a venit peste mine, m‑a dus prin Duhul Domnului și m‑a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. 2M‑a pus să umblu peste ele încoace și încolo și iată că pe suprafața văii erau foarte multe oase. Și iată că ele erau foarte uscate.
3Domnul mi‑a zis:
– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să învie?
Eu I‑am răspuns:
– Stăpâne Doamne, Tu știi!
4Atunci El mi‑a zis:
– Profețește despre oasele acestea și spune‑le: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului! 5Așa vorbește Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare5-14 Termenul ebraic poate însemna și vânt sau duh / Duh. în voi și veți învia! 6Vă voi da tendoane, voi face să crească pe voi carne și vă voi acoperi cu piele. Voi pune suflare în voi și veți învia. Și veți ști atunci că Eu sunt Domnul!»“
7Am profețit așa cum mi se poruncise. În timp ce profețeam, s‑a auzit un zgomot ca un huruit. Și iată că oasele s‑au apropiat unele de celelalte! 8M‑am uitat și, iată, am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele și erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.
9El mi‑a zis:
– Profețește suflării! Profețește, fiul omului, și spune‑i suflării că așa vorbește Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi și suflă peste acești morți ca să învie!“
10Am profețit așa cum îmi poruncise și suflarea a intrat în ei. Ei au înviat și s‑au ridicat în picioare. Era o armată foarte, foarte mare.
11Apoi El mi‑a zis:
– Fiul omului, oasele acestea sunt toți cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate și nu mai avem nicio speranță! Suntem pierduți!“ 12De aceea profețește și spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre și vă voi aduce în țara lui Israel. 13Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, veți ști că Eu sunt Domnul. 14Voi pune în voi suflarea Mea și veți învia. Vă voi așeza din nou în țara voastră și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut întocmai, zice Domnul.“
Un singur popor sub un singur conducător
15Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, ia o ramură și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru fiii lui Israel, prietenii săi». Ia apoi o altă ramură și scrie pe ea: «Pentru Iosif, ramura lui Efraim, și pentru toți cei din Casa lui Israel, prietenii lui». 17După aceea apropie‑le una de alta și fă‑le o singură bucată, astfel încât să fie ca una singură în mâna ta.
18Când fiii poporului tău îți vor zice: «Nu vrei să ne explici ce înseamnă toate acestea?», 19tu să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi lua ramura lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și a semințiilor lui Israel, prietenii lui, le voi pune pe ramura lui Iuda și le voi face o singură ramură, astfel că vor fi una în mâna Mea.» 20Ramurile pe care ai scris să le ții în mână înaintea ochilor lor 21și să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi îi voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor unde s‑au dus, îi voi strânge din toate părțile și‑i voi aduce în patria lor. 22Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel. Va fi un singur rege pentru toți și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două regate. 23Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu spurcăciunile lor și cu toate fărădelegile lor. Îi voi izbăvi de toate abaterile prin care au păcătuit și‑i voi curăți. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
24Robul meu David, va fi rege peste ei și va fi un singur păstor pentru toți. Ei vor urma legile Mele și vor păzi și împlini hotărârile Mele. 25Vor locui în țara pe care am dat‑o robului Meu Iacov, țara în care au locuit părinții lor. Ei vor locui în țară împreună cu copiii lor și cu copiii copiilor lor pe vecie, iar robul Meu David le va fi prinț pentru totdeauna. 26Voi încheia cu ei un legământ de pace; va fi un legământ veșnic cu ei. Îi voi așeza iarăși, îi voi înmulți și voi pune Sfântul Meu Lăcaș în mijlocul lor pe vecie. 27Locuința Mea va fi între ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 28Când Sfântul Meu Lăcaș va fi în mijlocul lor pe vecie, neamurile vor ști că Eu sunt Domnul, Cel Care‑l sfințesc28 Vezi nota de la 20:12. pe Israel.»“
